Știți bine că am făcut un fel de obsesie pentru Auschwitz și ce s-a întîmplat acolo. Am organizat niște pelerinaje cu bicicletele, toate legate de Holocaust: 2 la Auschwitz, celelelalte în alte spații legate cumva de Holocaust. Anul trecut am fost la Flossenburg, tot cu bicicletele, locul în care a fost ucis Dietrich Bonhoeffer.

Mircea Mitrofan, știind de aceste preocupări ale mele, mi-a trimis un articol sfîșietor în care este vorba despre o scrisoare, scrisoarea lui  Vilma Grunwald cu puțin înainte de moartea ei prin gazare la Auschwitz în iulie 1944. Să citim în aceste zile, cînd ne amintim de eliberarea lagărului de la Mauthausen, Austria – 5 mai 1945

sursa

„You – my only and dearest one, do not blame yourself for what happened, it was our destiny.

„We did what we could.

„Stay healthy and remember my words that time will heal – if not completely then at least partially.

„Take care of the little golden boy and don’t spoil him too much with your love.

„Both of you – stay healthy, my dear ones. I will be thinking of you and Misa. Have a fabulous life, we must board the trucks.

„Into eternity, Vilma.”

Citește mai departe AICI