Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
http://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
…Marinel Blaj?!?
deocamdată răspuns greşit, dar mai încercaţi
frate-sau?
nu stiu cum il cheama, dar parca marinel zicea ca, canta impreuna cu el. apoi se f aseamana stilul si vocea.
cold play spune tibi
Eugen si Marinel Blaj.
Daca am dreptate, o sa spun si de unde stiu
Da, ai dreptate, Eugen este vocalul.
Asta ar fi fost raspunsul si daca nu aflam sigur in alt mod. Asa cum a mentionat si eLioR. (el a ghicit primul), vocea seamana bine cu vocea din “Cetatea de piatra”.
Cum am aflat? Numele fisierului audio este “RadioEugenSiMarinel.mp3″
Se vede în readers. Eu am două: unul local, celălat e google reader.
Am folosit “view page source”. In Google Reader am doar fluxul de comentarii, pentru ca altfel le pierd sirul.
meşcherilor
prea putin conteaza cum ati ghicit.
cred ca atmosfera vocala a fratilor Blaj e unica si prin asta muzica lor are un timbru de calitate. sunt voci facute pentru rockul progresiv si folkul simfonic. intr-o vreme in care unele formatii autohtone inca se miscau in registrul rockului clasic, ei deja intuiau frumusetea rockului progresiv si cred sincer ca daca ar fi avut sansa unor formatii ca Progresiv TM, Rosu si Negru sau chiar Post Scriptum, astazi am fi vorbit despre fratii Blaj ca despre o formatie de rock progresiv care ar fi avut cel putin un album pe piata romaneasca a acelor ani, si nu orice album, ci unul de referinta. mi-as dori ca acel album sa se contureze in prezentul acesta neprielnic muzicii de calitate.