Ce nu este iertarea? Iertarea nu înseamnă uitare…..UPDATE … and finally…

Zilele trecute am avut o discuţie aici pe blog şi pe facebook despre relaţia dintre uitare şi iertare. Pavel a fost iertat, dar el însuşi nu şi-a uitat şi iertat “dosarul”. La fel, Petru. Oare n-ar trebui să le urmăm exemplul? Uitarea ne condamnă uneori la repetare. Aducerea aminte a păcatelor este o virtute neîntîlnită în teologia practică evanghelică.
Să vedem o un text …

A propos… “aşa cum scrie în Biblie de marea uitării”. Unde?

“Forgiveness is not a feeling. It is an act of the will. Forgiveness involves a series of decisions, the first of which is to call on God to change our hearts. As he gives us grace, we must then decide (with our will) not to think or talk about what someone has done to hurt us. God calls us to make these decisions regardless of our feelings–but these decisions can lead to remarkable changes in our feelings.”
….
“… forgiveness is not forgetting. Forgetting is a passive process in which a matter fades from memory merely with the passing of time. Forgiving is an active process; it involves a conscious choice and a deliberate course of action. To put it another way, when God says that he “remembers your sins no more” (Isa. 43:25), he is not saying that he cannot remember our sins.

Rather, he is promising that he will not remember them. When he forgives us, he chooses not to mention, recount, or think about our sins ever again. Similarly, when we forgive, we must draw on God’s grace and consciously decide not to think or talk about what others have done to hurt us. This may require a lot of effort, especially when an offense is still fresh in mind. Fortunately, when we decide to forgive someone and stop dwelling on an offense, painful memories usually begin to fade.”

UPDATE

Finally, forgiveness is not excusing. Excusing says, “That’s okay,” and implies, “What you did wasn’t really wrong,” or “You couldn’t help it.” Forgiveness is the opposite of excusing. The very fact that forgiveness is needed and granted indicates that what someone did was wrong and inexcusable. Forgiveness says, “We both know that what you did was wrong and without excuse. But since God has forgiven me, I forgive you.” Because forgiveness deals honestly with sin, it brings a freedom that no amount of excusing could ever hope to provide.

Taken from The Peacemaker: A Biblical Guide to Resolving Personal Conflict
by Ken Sande, Updated Edition (Grand Rapids, Baker Books, 2003) pp. 206-207

via Mircea I.

About these ads

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
This entry was posted in In-text-esant. Bookmark the permalink.

25 Responses to Ce nu este iertarea? Iertarea nu înseamnă uitare…..UPDATE … and finally…

    • anatatar says:

      Cum rezolvam conflictele?
      Aceasta este marea intrebare!
      “Forgiveness is an act of the will!
      Decisions can lead to remarkable changes in our feelings”.
      Noi alegem sa iertam dar puterea ne vine de la Dumnezeu asa ca totul se reduce la relatia mea cu Domnul, de unde vine si vointa si infaptuirea.
      Cand noi alegem sa iertam, ne si schimbam pentru ca Dumnezeu lucreaza in favoarea noastra.
      To God be the glory,
      ana
      anatatarandras.wordpress.com

  1. ioan17 says:

    ALTE INFORMATII INTR-UN STUDIU DESPRE IERTARE AL CARUI AUTOR NU IL CUNOSC
    LECŢII PRACTICE DESPRE IERTARE:

    http://quickbible.net/download/iertare_lucrare.pdf

  2. ioan17 says:

    O ISTORIOARA FRUMOASA DESPRE IERTARE ,PUBLICATA INTR-O REVISTA MAI VECHE:

    http://quickbible.net/download/misa.pd

  3. naomi says:

    Eu nu sunt in dezacord cu aceasta afirmatie. Eu nu pot ierta daca nu pot uita, imi apare iar si iar in minte si-mi aduce resentimente. Va dau un exemplu:
    In copilarie, cineva (o persoana draga mie) m-a suparat atat de rau ca nu am putut sa uit, in venea iar si iar in minte acele momente si resentimentele renasteau, a devenit o trauma. Ma luptam din rasputeri sa pot ierta dar ori de cate ori ma atingea o suparare amitirile reveneau si iertarea mea disparea. Si dupa ce m-am pocait aceste amintiri ma chinuiau pana intr-o zi cand am hotarat sa cer ajutor Tatalui Ceresc. Si stiti ce s-a intamplat? Nu va cer sa ma credeti dar eu stiu ce stiu si cred ca Dumnezeu poate sa stearga orice amintire dureroasa. Nu-mi mai amintesc nimic. Oricat am incercat sa-mi amintesc nu reusesc, desi nu ma prea straduiesc pentru ca imi este frica sa nu cumva sa reapara tot rascolind cenusa trecutului.
    M-am gandit la posibilitatea ca poate imi reamintesc dar nu ma mai afecteaza. Este posibil si aceasta, dar prefer sa cred ca am uitat.
    De aceia ori de cate ori intampin asa ceva incerc sa uit si reusesc. Nu uit persoana, dar uit ce a facut, las trecutul undeva in spate si ma arunc in fata spre viitor si traiesc doar in prezent.

    • Gabriel Mirel says:

      Fratele Marius pune accentul pe faptul ca desi Dumnezeu l-a iertat pe Pavel, acesta nu si-a dat uitarii pacatele de pe vremea cand inca nu erau credincios Domnului.
      In momentul in care stii cat de pacatos erai inainte si observi cat de mult te-a schimbat Dumnezeu, constientizezi importanta jertfei Domnului Isus si in mod special a harului.

      Daca ar fi sa dam uitarii pacatele noastre vechi, atunci ne-am putea imagina ca noi am avut vreun merit sa fim rascumparati de Domnul Isus.

      Nimic mai fals…

    • teo says:

      - pai insusi faptul ca ne povestiti dovedeste ca n-ati uitat de tot.
      - iar pe de alta parte uitarea (sau neuitarea) e una iar resentimentele, alta. Se poate foarte bine sa ne aducem aminte fara resentimente.

    • ALINA says:

      Cred ca “a nu uita” se refera la pacatele noastre,la trecutul nostru.Nu avem cum sa controlam modul cum ne ranesc si ne gresesc altii…din punctul asta de vedere DA trebuie sa iertam prin uitare. Insa cand vorbesc si ma refer la pacatele mele si la modul meu de vietuire cu Dumnezeu,cred ca trebuie sa am in vedere trecutul cu tot ce cuprinde el,pentru a invata din trecut si pentru a ma proteja.Uitarea este un dar de la Dumnezeu atunci cand inima mi-e franta,atunci cand sufar cumplit,Dumnezeu a creiat acest instrument si anume UITARE pentru a ma ajuta…insa raportat la viata si trecutul meu trebuie sa am o “aducere aminte” ca sa evit repetarea pacatului pe care l-am facut.

  4. Oct says:

    ἀφίημι
    aphiēmi
    af-ee’-ay-mee
    From G575 and ἵημι hiēmi (to send; an intensive form of εἶμι eimi (to go)); to send forth, in various applications: – cry, forgive, forsake, lay aside, leave, let (alone, be, go, have), omit, put (send) away, remit, suffer, yield up.

  5. Gabriel says:

    Isaia 43.25 + Mica 7.19 = o expresie de lemn des folosita

  6. Florin Ioan says:

    Frate Marius, aveti intotdeauna argumente interesante pacat ca nu pot spune la fel si de traduceri. Sper ca in vitor sa gasiti si timpul sa traduceti argumentele postate ca sa inteleaga si cei ca mine. Multumesc

  7. MARIUS MANCI says:

    Iertare vs Uitare
    Sumar:
    Iertarea este esentiala in acord cu cerinta Scripturala; dar deasemenea *iertarea* nu sugereaza *uitarea* precum
    uitarea nu e o actiune inchisa ci dimpotriva creeaza contextul unde omul poate repeta o actiune impermisibila chiar daca acea actiune a fost facuta inainte.
    Apoi distinctia pasajului din limba engleza sugereaza urmatorul lucru:
    “iertarea nu este uitare..”
    *Iertarea* sugereaza un proces activ(vointa), pe cand *uitarea* sugereaza un proces pasiv (in timp).
    Bine- problema devine diversificata:
    A. Unul poate sa ierte si sa nu uite si tot sa repete pacatul.
    B. Unul poate sa ierte, sa uite, si sa nu repete un anumit pacat.

  8. elisa says:

    Resentimentul fata de cineva care mi-a gresit,
    presupune neiertare , nu neuitare.
    A uita inseamna a se sterge din memorie un lucru;
    a ierta a se sterge din inima, poate ramine pentru o vreme in memorie.

  9. Bogdan Burghelea says:

    Interesantă postare.
    Întradevăr, şi sistemul juridic face deosebirea între “amnistie” (iertare) şi “prescripţie” (uitare), prin aceea că şi efectele sînt diferite.

    • ACIDUZZU says:

      @Bogdan Burghelea,

      OK, frate Bogdan,
      este asa cum ati spus: “…prin aceea că şi efectele sînt diferite.”
      Intrucat sunt doi termeni juridici diferiti (amnistie si prescriptie) care transferandu-i in sfera manifestarii duhovnicesti, capata alte valente. Astfel, IERTAREA (amnistia) ESTE PORUNCITA DE DOMNUL ISUS: “Sa iertati orice (adica tot)…” (Marcu 11:25-26; Matei 6:14-15), pe cand in sistemul juridic omenesc, este O ACTIUNE LA LATITUDINE (libera alegere) A OMULUI, doar o amnistie, placida, indiferenda si lipsita de continut. Pur si simplu, AMNISTIE ! In porunca Domnului Isus, IERTAREA IMPLICA O ACTIUNE DE ASCULTARE, DE RENUNTARE LA TENDINTA DE A-TI REVENDICA INTAIETATEA !
      In ceea ce priveste IMPACAREA, CA TERMEN DUHOVNICESC, iarasi este diferit de simpla prescriptie la…expirarea termenului de judecata, adica se prescrie si se…”arunca in marea uitarii” ( se indeplinesc doar conditiile de…arhivare a documentelor !?!).
      Din punct de vedere duhovnicesc, IMPACAREA IMPLICA NISTE CONDITII EGAL RESPECTATE SI IMPLINITE CU STRICTETE IN LIMITELE (DOAR LIMITELE SCRIPTURALE)) “Impaca-te cu parasul tau, pana esti pe drum !”(Matei 5:24-25, 38-41).
      Aceasta exprimare “PE DRUM”, implica o actiune apriorica, infatisarii inaintea “scaunului de judecata”, apriorica deliberarii Completului de judecata (2 Corinteni 5:10), deliberare ca actiune finala, aplicata in functie de respectarea conditiilor de impacare-comunicare existente sau realizate intre cei doi.
      Deci, analizand si judecand cei doi termeni in lumina Sfintelof Scrituri vedem ca sunt total diferiti de utilizarea lor in spiritul “literei care omoara” (aici este exclus “Duhul care da viata…”) :
      a) IERTAREA ESTE PORUNCITA A SE ACORDA GRATUIT (“iubiti pe vrajmasii vostri”,
      adica iertati-i ! Matei 5:43-48); ea este mai mult decat o simpla amnistie juridica;
      b) IMPACAREA ESTE CONDITIONATA DE TERMENI AMIABILI SI RECIPROC AVANTAJOSI. (As indrazni sa spun ca unul din textele “aerisite” despre conditiile impacarii, este in Osea 3:3: “Si i-am zis: “Ramai multa vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt barbat, si voi fi si eu la fel cu tine!”
      CONDITIILE IMPACARII:
      1. “Ramai numai a mea…”, respecta-ti legamantul, respecta-ti cuvantul, fii integru, fii consecvent cu tine insuti, fii statornic, fii de caracter;
      2. “Nu te deda la curvie…” este o expresie care spune mult atat pentru integritatea morala cat si pentru cea spirituala (caci este si curvie spirituala);
      3. “Voi fi si eu la fel cu tine !’ aici este reciprocitatea conditiei implinite ca porunca enuntata inca din preambulul capitolului 3: “Domnul mi-a zis: “Du-te iarasi si iubeste o femeie iubita de un ibovnic si preacurva; iubeste-o cum iubeste Domnul pe copiii lui Israel, care se indreapta spre alti dumnezei si care iubesc turtele de stafide!”
      Mi-am cumparat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz si un letec de orz.”

      Iata deci ca si…prescriptia are o cu mult mai multa incarcatura semantica decat o simpla “arhivare” procedurala pur omeneasca !
      Duhovniceste vorbind, doar asa are o larga arie de desfasurare si aplicabilitate binecuvantata in toate compartimentele vietii sociale si duhovnicesti !

      Cat despre expresia surogat cu pretentie de argument biblic, aceasta este doar un artificiu utilizat de cei care, din cand in cand se mai uita inapoi, chiar cu riscul de a fi transformati in stalp de sare…, lasand astfel “loc de-ntors” in caz de regrete tardive,,,
      Dumnezeu nu le “arunca in marea uitarii” (hainele murdare nu le arunci ci le speli…) ci isi aduce aminte de ele prin jertfa de la Cruce a Fiului Sau preaiubit ( Isaia 1:16-19) dar nu spalandu-ne singuri, preferential si doar ablutional si repetitiv-ceremonial, ca si cei din Ieremia 2:22-24: “Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.
      (Iov 9.30; Deut 32.34; Iov 14.17; Osea 13.12);
      Cum poţi să zici: „Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali”? Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromader iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! (Prov 30.12; Ier 7.31; Iov 39.5-8; Ier 14.6);
      Măgăriţă sălbatică deprinsă cu pustiul, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. ”
      Spalarea se face doar intr-un singur fel: PRIN SANGELE DOMNULUI ISUS !
      a) 1 Petru 1:18-19: “…caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de viata pe care l-ati mostenit de la parintii vostri …”

      b) “…şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. (1Cor 6.11; Efes 1.7; Evr 9.14; 1Pet 1.19; 1Ioan 2.2; Apoc 1.5); Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.
      Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (Ps 32.5; Prov 28.13; Ps 5.2; 1Ioan 1.7);
      Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

      Doar pe baza acestei SPALARI, se va deschide o CARTE A VIETII MIELULUI precum si NISTE CARTI…ALE ADUCERILOR AMINTE !(Apocalipsa 20:11-12) nicidecum “marea uitarii” intrucat, “marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea”(Apocalipsa 20: 13) si chiar si Moartea si Locuinta Mortilor (Apocalipsa 20:14-15).

      • Bogdan Burghelea says:

        … iar împăcarea este deja o a treia instituţie juridică.

        Ceea ce încercam eu să scot în evidenţă că, în lumea occidentală, trăim, nolens-volens într-o lume impregnată de creştinism.

  10. Remus says:

    Slava lui Dumnezeu frate Marius Cruceru ca, Dumnezeu te va face sa uiti toate lucrurile vechi, altfel n-ai putea sa intri in viata vesnica la innoirea tuturor lucrurilor.
    Si ca dovada la cele scrise de mine, citeste: Isaia 65:17. Si iata aici un alt mic exemplu, care arata ca, ideea postarii nu corespunde cu Biblia:
    Isaia43:25

    ” Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale.”

    • Marius David says:

      Da, exact, scoaterea din context a unui verset rezolvă pe moment problema ta, Remus.
      Pentru acelaşi verset găseşti încă alte cîteva prin care vezi că Dumnezeu ţine minte păcatele, dar le iartă.
      Şi, apropos, ai căutat cumva în original de eşti aşa de sigur de sensul verului “a aduce aminte” şi “a uita”
      verbul a aduce aminte nu poate fi pus neapărat ca determinant al “păcatelor”.
      Sună cam aşa… Eu îşi şterg fărădelegile şi păcatele tale şi nu îmi aduc aminte.. cu sensul că nu mai VREAU să îmi aduc aminte… fără un obiect direct gramatical direct implicat în mod neapărat. după cum se poate vedea şi în traducerea LXX, kai este înainte de ou mnhsthhsomai, ar fi trebuit s[ fie kai tas anomias sou ou mh ….
      אנכי אנכי הוא מחה פשׁעיך למעני וחטאתיך לא אזכר׃

      Isa 43:25 ἐγώ εἰμι ἐγώ εἰμι ὁ ἐξαλείφων τὰς ἀνομίας σου καὶ οὐ μὴ μνησθήσομαι.

      Deci mai cautati un pic!

  11. Pomisor says:

    Iertarea o elibereaza doar pe victima de resentimente si ura.
    Pe faptas doar schimbarea modului lui de gandire astfel incat sa isi schimbe felul de a fi de la rau la bun il poate elibera si prin repararea pagubelor produse de pacatele lui, se reabiliteaza/restaureaza la ce a fost inainte de a pacatui… Pentru ca nu victima il tine captiv ci propriul pacat…
    Luca 15:11-32

  12. Anca Gherman says:

    Cum stim ca am iertat? Eu zic ca un test bun pentru a ne verifica este amaraciunea.

    Cand aleg sa pastrez amaraciunea in inima fata de cineva care mi-a gresit, este ca si cum eu as inghiti otrava, si acum astept ca cel care mi-a gresit sa moara.

    Citatul nu-mi apartine, vine din engleza si in original arata cam asa:‎
    “Harboring bitterness is like taking poison and waiting for the other person to die.” (F. V.)

  13. Simeona says:

    Iertarea nu este uitare

    *Rănile aşa zis uitate au fost alungate în inconştient şi, de acolo, continuă să-i chinuie pe oameni. Pentru a le trata şi vindeca este nevoie să fie readuse în conştient.
    *Iertarea cicatrizează rănile emoţionale. Atunci ne putem aminti evenimentul fără resentimente. Nu mai suferim.

    Ca o metafora, iertarea inseamna a reinvia, pastrand urmele cuielor, dar nemaisimtind durerea.

    Iertarea nu este doar un act imediat al voinţei

    *Mulţi se simt vinovaţi, sau îi învinovăţesc pe ceilalţi, pentru că nu iartă imediat. Dar iertarea nu este un act eroic de voinţă în care ne suprimăm emoţiile, ci este un act al întregii noastre fiinţe şi cere participarea tuturor puterilor noastre sufleteşti: inimă, inteligenţă, voinţă.
    *Cine sare peste etapele transformării emoţionale şi ale vindecării nu face decât să panseze o rană infectată. Aceasta va sfârşi prin a se infecta şi mai rău.
    *Simţirea mâniei şi simţirea lăuntrică a nedreptăţii face parte din procesul iertării.
    *Este nevoie de timp şi pentru vindecare şi pentru iertare; nu trebuie să bruscăm ceea ce se petrece în noi.
    *E nevoie să discernem între simţirea mâniei şi dorinţa de răzbunare, fantasmele legate de „dreptatea” pe care trebuie să ne-o facem singuri etc.
    *Mânia (iuţimea) este o emoţie sănătoasă, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca
    să ne putem apăra integritatea. Nu mânia este păcatul, ci ura şi patimile pe care le poate stârni. “Mâniaţi-vă şi nu greşiţi” spun psalmii.
    *Important este să luăm decizia de a nu ne mai răzbuna, în nici un fel. Răzbunarea este inutilă şi devastatoare. E nevoie să facem pace lăuntrică, pace emotivă.

    Iertarea nu înseamnă scuzare

    *A scuza, înseamnă a nu-l considera responsabil pe cel care ne-a ofensat. Când cineva ne face un rău fără să vrea, sau fără să ştie, nu are de ce să ne ceară iertare, dar trebuie să ne ceară scuze.
    *Dar dacă cineva a voit să ne facă rău, a vrut să ne rănească, nu mai e vorba de scuze. Tendinţa de a-l scuza pe cel care ne-a ofensat se bazează pe circumstanţele atenuante oferite de trecutul său sau de alte circumstanţe. Dar nici o vină, fie şi explicabilă, nu poate fi scuzabilă. Ea poate fi doar iertată.

    Iertarea nu este sinonimă cu împăcarea

    *Iertarea se referă la fapta care a rănit relaţia. Împăcarea este o urmare a iertării, dar poate să nu aibă loc. Dacă după acordarea iertării, simţim că prin împăcare relaţia noastră nu ar creşte în profunzime, e mai bine să renunţăm pur şi simplu la ea pentru păstrarea păcii. Pacea înseamnă să nu te răzbuni şi să nu doreşti să te răzbuni. Pacea şi iubirea de vrăjmaşi nu presupune prietenie.
    *Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele, ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit.
    *Împăcarea presupune iertare, iar iertarea presupune rostirea adevărului. Iertarea nu se impune
    *Iertarea este o lucrare a iubirii. Persoana care iartă trebuie să-şi asume în mod liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă.
    *Putem să ne dorim să fim iubiţi de cei din jurul nostru în ciuda faptelor noastre rele, dar nu le putem pretinde acest lucru.
    *Iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Iertarea nu este renunţare la ceea ce ni se cuvine
    *Iertarea nu exclude dreptatea. Un hoţ iertat nu este scutit de a restitui păgubaşului cele furate.
    *Iertarea nu anulează consecinţele unei fapte rele sau ale unui cuvânt rău. Iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire pentru reabilitarea celui vinovat. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa şi “a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos”.

    Iertarea nu-l schimbă pe celălalt

    *Când iertăm, se întâmplă, cu adevărat, ceva extraordinar, dar cu cel ce iartă, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ii dorim binele celuilalt.
    *Nu trebuie să iertăm aşteptând schimbarea celuilalt.


    *Iertarea readuce durerea în prim plan pentru a fi vindecată. Perceperea şi acceptarea durerii este premiza iertării.
    *Iertarea nu înseamnă scuzarea comportamentului care ne răneşte.
    *Este nevoie de o evaluare lucidă a celor întâmplate.
    *E nevoie de aşezarea responsabilităţii la locul care i se cuvine.

    Iertarea nu se confunda cu uitarea.

    *Trecutul îl modelează pe om şi deciziile pe care le ia.
    *Uitarea te-ar putea face să-i laşi iarăşi pe cei care te-au rănit să te rănească.
    *E nevoie de o „integrare”, de o asimilare a evenimentelor dureroase.
    *Putem ierta şi să nu uităm.

    A ierta pe cineva nu depinde de regretele aceluia.

    *Iertarea este un act în întregime al celui care iartă. Nu depinde nici de înţelegerea, nici de comportamentul şi nici de acordul celuilalt.

    Iertarea nu este ceva ce meritam

    *Iertarea este întotdeauna un dar gratuit, nemeritat.

    (Seminarul iertarii)

    • Marius David says:

      Simeona, dragă,
      este prea lung comentariul,
      nu pot răspunde în limitele de timp pe care le am la asta,
      dar cred că este foarte util ce scrii.
      IArtă=mă că nu îți voi răspunde detaliat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s