sursa imaginii Lunetistul din Saving Private Ryan

De-a lungul ultimelor două secole creștinii s-au mișcat între două extreme referitoare la violență, război, agresiune. Acestea sînt cunoscute de orice istoric al creștinismului și bibliografia este largă. După Augustin, care lămurește problema utilității războiului sau a războiului util, lucrurile s-au mai limpezit, dar cele două extreme au călătorit prin istorie pînă recent.

Noah, fiul nostru, a avut zilele trecute de făcut o temă referitoare la modul în care răspundem la violență. Propunerea lecției era non-rezistența! Textul ales a fost cel atît de bine cunoscut de fiecare dintre noi, textul din predica de pe Munte.

Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.»

Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău.

Ci oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i-l și pe celălalt!

Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina lasă-i și cămașa!

Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două!

Celui ce-ți cere dă-i; și nu-i întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine!

Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău.»

Dar Eu vă spun: iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Dacă îi iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?

Și dacă îi îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?

Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit!

Matei 5:38-48

Concluzia lecției era următoarea: creștinii nu trebuie să răspundă cu rău la rău. Creștinul nu se opune violenței. Creștinul se încredințează Suveranității lui Dumnezeu și așteaptă în tăcere răspunsul lui Dumnezeu, răzbunarea lui Dumnezeu, judecata lui Dumnezeu. Așa cum Isus a mers ca un Miel la tăiere, așa și noi trebuie să ne raportăm la agresiune. Să ne lăsăm în Voia Lui, care nu are piedici în a se îndeplini. Dacă Domnul îngăduie să fim bătuți, violați, uciși, a ne opune acestor lucruri, înseamnă o alterare a voii lui Dumnezeu. Am rezumat și am hiperbolizat puțin concluziile.

În timpul zbuciumatei istorii a creștinilor s-au desfășurat o mulțime de tragedii în care eroismul demn de poem a fost împletit cu o atitudine sacrificială uneori admirabilă, în alte cazuri, dincolo de limita oricărei explicații raționale.

Întrebarea pe care o am pentru adepții poziției extremiste referitoare la non-violență este ce ar face în cazul în care, bărbat fiind, în toată puterea, mergi pe stradă cu soția și cu fiica. Îți este agresată verbal sau chiar fizic soția, este o posibilă amenințare de viol… În acest caz, în lumina învățăturilor de mai sus, care ne invită la a nu riposta, dimpotrivă, trebuie să întoarcem și obrazul celălalt, ce facem? Îi oferim și fiica, înălțînd ochii în sus ca martirul Ștefan?

Răspunsul meu este NU! Cu un corp fragil și vulnerabil cum este al meu acum, mai bine mor apărîndu-mi familia, decît să îngenunchez într-o atitudine pe care o numesc mai degrabă lașitate, decît dragoste creștină.

Citește articolul mai departe AICI pe Edictum Dei