Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pingback: Astăzi (14) | Convieţuire
`de ce sînt atît de rare, din ce în ce mai rare, deciziile RAȚIONALE de urmare în credință …` Poate datorita faptului ca de la amvon prea adesea se lanseaza tot felul de `chemari` irationale.
Credinta crestina este singura care se bazeaza pe FAPTE. Isus a facut minuni VERIFICABILE. Este istoric determinat timpul si locul unde a existat El pe pamint. Apostolii la fel. Creatia este singura explicatie plauzibila in ciuda miilor de oameni de stiinta care se straduiesc de sute de ani sa explice lumea inconjuratoare fara Dumnezeu. In zilele din urma credinta crestina este atacata atit din afara dar mai ales din launtru. Tot felul de miscari care anunta miracole inchipuite, care sustin fapte neverificabile, vorbit in limbi care numai Dumnezeu le intelege, prorocii care s-au inplinit numai in inchipuirea lor, aparitii care nu le-a confirmat nimeni. Prin aceasta se diminueaza si se reduce prin asociere credinta crestina la nivelul basmelor si inchipuirilor neverificabile si nefalsificabile. Eu personal cred ca acesta e un atac deliberat.
Pentru că cei care vestesc Evanghelia (nu doar predicatorii), investesc foarte mult în artificii retorice și în tot felul de metode de pescuit, și nu mai cred că Cuvântul are suficientă putere să convertească, că este suficient de relevant. Prea puțin agonizăm în rugăciune pentru cei nemântuiți..
vizavi de exigentele pe care le-ati adus in atentie, convertirea- in acceptie np,- e de neconceput.
reply to Marius