Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nu ma percep prea mult la subiectul asta, de aia si vreau sa invat despre el.
Dar din cite inteleg io, Constantin i a bagat la gramada pe toti in biserica, ceea ce intr-adevar mi se pare o mare greseala.
nu, n-a fost chiar aşa de simplu, Putinstiutorule 🙂
@Pustiitorul. Dacă îţi imaginezi că acest împărat chiar i-a băgat la grămadă pe toţi, în biserică, în mod cert nu te pricepi.
.
Poate că ar fi trebuit să-i bage pe rând, nu la grămadă…
De asta se şi auto-numeşte Puţinştiutor,
Îndăguinţă că altfel e … vaişamar de noi 🙂
🙂
Constantin nu a interzis păgânismul. Nici măcar nu a impus creștinismul. El a dat libertate religioasă creștinilor, lucru pe care l-a făcut și Galeriu cu 2 ani în urmă. Cu alte cuvinte, creștinii primeau același drept de exprimare religioasă ca și păgânii.
Alte clauze ale edictului au fost darea înapoi a posesiunilor confiscate. Tot Constantin a introdus plata clerului din banii statului și a interzis jertfele. Theodosius I a fost cel care i-a forțat pe păgâni să devină creștini spre sfârșitul secolului al IV-lea, nu mai țin minte exact anul.
Intre 391-392 ( la Theodosius/ Teodosie).
La gramada sau nu, a fost intemeietorul sincretismului religios modern care tot religie corcita se cheama, asemenea religiei samaritenilor din II Regi 17:24-41.
Caci si atunci, ca si acum, „interesul poarta fesul…!”
Scuze, pentru dublarea commentului…
Este numit ” cel Mare” dar de ce si sfant?
Ma enerveza la culme dreptul uman de a sfinti orice si pe oricine. Noi avem un Sfant si atat.
Ei, si pe noi ceilalti nu crezi ca ne-ai uitat? 😉
Constantin s-a nascut intr-o familie pagana, in nici un caz crestini, cum de fapt se spune, intr-un imperiu in decadere, cu razboiul batand la usa si cu o populatie tot mai greu de fraierit, Constantin a realizat ceva imposibil pentru cei din aceea vreme.
A ales sa supuna popoarele, nu prin legile imperiale ca pana atunci ci prin legile religioase. Incet, incet, statul si religia au creat un sistem mult mai nociv decat comunismul. Sa nu credeti ca edictul de la Milano a fost un act de clementa sau ca „sfantul” nostru credea in aceasta noua religie. Pe langa el misunau zeci de preoti pagani si mediumi cu ajutorul carora a reusit acest plan diavolesc. De fapt a schimbat jugul robiei in unul de fier in loc la cel de lemn, impunand propriile docme. A creat o lume noua, dar gresita. Pagani intrati cu forta in noua religie au umplut locasurile de cult, crestini adevarati s-au trezit alungati din biserici si nu dupa multi ani au fost urmariti, batuti, averile consfiscate, ucisi.
Aceasta asa numita religie se ridica peste cadavrele adevaratilor crestini si ducea inratacire populatia.
Sfantul nostru si-a ucis cu sange rece familia si datorita unora ca ei omenirea a fost si este in bezna necunoaserii adevarului.
Se mai spune ca a primit botezul in ultimele clipe din viata, poate sa fie mantuit dar nici intr-un caz sfat punct
Erata /nu popoarele ci populatia
stali linistita naomi ca nu e doar sfant titlul corect acordat de biserica rasariteana eate asa: SFINTII IMPARATI SI INTOCMAI CU APOSTOLII CONSTANTIN SI MAICA SA, ELENA.
In opinia mea Constantin cel Mare este cel care a distrus crestinismul, caci obligand lumea pagana sa devina crestina, gloata a intrat in Biserica cu tot cu superstitiile lor pagane, cu obiceiuri desfranate, etc.
Mai apoi, gasim in istorie un ev mediu intunecat, unde inchizitia distrugea umanitatea si spiritul uman, unde oameni plini de patimi demonice imbracate in crestinism schinjuiau semenii. Si asta multumita lui Constantin cel Mare.
Daca a fost cineva in istorie care sa isi aduca contributia in cel mai inalt mod la desfigurarea crestinismului curat, acesta a fost Constantin cel Mare.
Cred ca il cofunzi pe Constantin cu Teodosie. Constantin nu a obligat pe nimeni sa devina crestin. Edictul de la Milano a permis crestinilor sa isi practice religia fara frica de persecutii, dar nu a fortat pe nimeni sa devina crestin. Abia Teodosie a interzis cultele pagane, asa cum se spunea intr-un comentariu mai sus
Nu cipri dar da dat crestinilor toate privilegile imperiale si lea ridicat de la religiile pagane. Tu ce spui in cazul acesta, oare nu erau incurajati asa oameni sa intre in gratiile imparatului tracand la crestinism. Tin sa spun ca in timpul lui Constantin sa distrus cateheza din biserica crestina.
Derscanu,
Regurgitati propaganda la greu.
eh, he, eh, s-o luăm uşor cu distrugerea creştinismului. asta este o frază care nu are sens.
Creştinismul nu poate fi distrus. Am ceva arguemnte care ţin de ontologia Bisericii, dar nu consumăm timpul că e tîrziu.
Să ne aşezăm, să ne tragem sufletul şi apoi să vorbim.
Deci…. Ce a făcut Constantin?
Pentru noi nu e sfînt, înţeleg. Dar nici „mare” nu e?
Interesant cat de putine lucruri se stiu despre imparatul Constantin in zilele noastre. Poate nu ar strica cate o mica lectura inainte sa ne dam cu presupusul despre cum era omul Constantin, acea perioada dificila de la inceputul secolului IV in Imperiul Roman sau cum arata Biserica in anii 306-337. Constantin, cu lumini si umbre, a fost si a ramas Mare, pentru binele facut Bisericii si crestinilor, pentru numeroasele lacasuri de cult ctitorite de el personal si multe alte lucruri. Istoria este adesea gri, nici alb imaculat si nici negru. Ne place unora s-o facem mai neagra si mai cetoasa decat este. O singura concluzie: majoritatea istoricilor protestanti sunt extrem de critici la adresa lui Constantin I. Autorul citat de Marius si linkul catre review arata un altfel de autor, care incearca sa prezinte mai mult faptele bune ale imparatului canonizat inca din Antichitatea tarzie de Biserica.
draga Marius,
te rog să ne dai ceva mai lung în limba română şi , de asemenea, te rog uite aici public 🙂 să ne spui de aniversările din acest an, 2011. Sînt trei aniversări care sînt uitate. Te rog din suflet!
Exact, asta încearcă autorul să facă, să reevalueze chestiunea şi, istoric fiind, să privească istoria neideologizat, dacă se poate.
Din cate stiu eu Constantin a dat libertate crestinilor , pentru ca avea ceva interese politice(erau din ce in ce mai multi si ii convenea sa fie privit drept cel care i-a lasat sa-si exercite credinta) ,dar nu a obligat pe nimeni sa treaca la crestinism.Crestinismul era o religie tolerata , iar Constantin era in antiteza cu ceea ce inseamna Sfant.(era un criminal , isi omorase sotia si inca ceva rude).Desi nu a fost un Sfant cine stie cat ar mai fi durat pana cand crestinismul ar fi trecut de la statutul de religie interzisa(amintiti-va cat de mare era Imperiul Roman , crestinismul a avut astfel o arie larga de raspandire)
Constantin cel mare, Stefan cel mare si urmeaza Gigi B. cel mare, pentru ca poporul „crestin” are imaginea distorsionata a cuvantului „mare”. Omul aqsociaza aceasta titulatura tuturor celor care au o aparenta aureola, si o oarece implicare spirituala.
A trait in paganism toata viata a venerat cultul Soarelui (Sol Invictus), iar spre sfarsitul vetii manjit pe maini de sangele este convins ( exclus convertirea) sa fie botezat.
Textul din „Corpus Juris Civilis”, vol. III, reda legea promulgata de Constantin cel Mare la 7 martie 321 d.Hr.: „Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole.” – exemplu ca adora cultul Soarelui
… lui ii datoram intr-o anumita masura faptul ca avem ca zi de odihna ziua de Duminica! 🙂
total gresit, Duminica era serbata ca sabat crestin din vremurile apostolice.
In limba romana exista o carte „Constantin si imperiul crestin” a istoricului american Charles Matson Odahl
mulţumim de recomandări