Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Si cu cat omul isi uraste mai mult viciul cu atat mai putine sanse sa scape de el… Pentru ca: 1) ura te leaga de entitatea pe care o urasti; 2) este absurd sa lupti impotriva diavolului care este ura in forma pura tot cu ura adica insasi natura lui… Am mai discutat aceasta si la topicul:
si nu mi-am schimbat intre timp parerea. Fericit cine ma va crede.
Lucru acesta este valabil si pentru alte fenomene din viata…
draga Rudolf, am receptionat, nu am putut lasa comentariul din pricina trailerului. S-ar putea ca pentru unii ochi să fie mult prea mult.
Pai nu era posibil sa elimini trailerul ? Ca in nici un caz nu ma suparam, fiind chiar real mult mai interesat/motivat de a face acel comentariu decat de creat vreun posibil impact de la trailer sau de facut reclama la un anumit film, (ca nu era doar asta, Shame, posibil util re diversele addictii, ar mai fi de ex si 28 Days cu d-na Sandra Bullock si dl Viggo Mortensen, sau When a Man Loves a Woman, cu dl Andy Garcia si d-na Meg Ryan, si inca multe altele, desi mie mi s-a parut ca Shame atingea oarecum mai direct addictiile legate mai direct de chestii legate de identitate de sine tulburata si de posibilele lor expresii comportamentale sexuale, deci poate, oarecum si uzul addictiv de pornografie, desi asta e un tip de comportament sexual destul de primitiv). Daca nu poti sa faci asta din motive tehnice, poate e OK sa dau copy paste doar la textul initial.
(va urma)
nu pot să fac astfel de lucruri din lipsă de timp, îmi pare rău.
Comentariul initial:
Fiind fan de diverse filme, inclusiv uneori si de tip horror, (desi cu masura !), am citit inceputul articolului scris de dl Russell Moore. Din pacate nu am apucat sa ajung la sfatul mai concret posibil util pt a ajuta pe o tanara viitoare sotie care este ingrijorata despre anumite metehne, sau posibil addictii ale viitorului ei sot, deoarece m-am oprit cand am citit urmatoarea gogomanie, (despre care mi-am dat seama asa mai mult la nivel intuitiv ca este o gogomanie, pt ca eu chiar nu am studii de specialitate nici re religie, nici re diversele addictii):
“Pornography is a universal temptation precisely because it does exactly what the satanic powers wish to do. It lashes out at the Trinitarian nature of reality, a loving communion of persons, replacing it with a masturbatory Unitarianism.”
Zi si tu, dl Cruceru, nu ti se pare o gogomanie ? Pai aia inseamna “natura Trinitariana”, si inca si a “realitatii” (?!): o uniune iubitoare de PERSOANE ? Si restul citatului despre Unitarianism…asta nu suna a ignoranta totala, daca nu direct a posibila jignire ?
Pai chiar daca poate dl Moore ar fi avut ceva mai util si competent de spus despre anxietatea pre-maritala a unei tinere viitoare sotii re inclinarea catre addictii a viitorului ei sot, CUM oare ar putea o tanara viitoare sotie sa ia in consideratie vreun sfat de la o asemenea persoana care si-a pierdut absolut orice credibilitate inca de la inceput scriind ce a scris mai sus ?
Mai bine, dupa parerea mea, re suport moral si chiar ca tema pregatitoare pt o posibila discutie de cuplu ulterioara pregatitoare pt o eventuala casatorie, ar fi fost mai util ca dl Moore sa o indemne pe acea viitoare tanara sotie ingrijorata sa vizioneze impreuna cu vitorul ei sot, filmul Shame, (sau 28 Days, sau When a Man Loves a Woman, etc, diverse filme care explora diverse tipuri de addictii), si ar fi fost de 10 ori si mai placut si probabil si mai util pt toata lumea, inclusiv a cititorilor acelui blog.