Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Corect!!! Viata este formata din… clipe… Si in fiecare unitate de timp avem de ales intre a face bine sau a face rau. Daca de fiecare data alegem sa facem binele rezultatul este ca vom avea o viata curata. Insa este nevoie pentru aceasta sa fim permanent atenti la noi, sa ne traim viata clipa cu clipa.
Frumusetea povestii ramane doar la nivel de metafora, pe care doar copiii in lumea basmelor si-o pot inchipui reala. Ar fi foarte util se aplice in practica, atunci cand un flamand iti cere mancare, il intrebi daca rezista o clipa fara, si apoi ii sugerezi sa-si traiasca viata clipa cu clipa :).
Si totusi de ce ne este foame dupa pacat?
Este o intrebare filozofica la care daca raspundem corect putem trai o viata care sa se poata numi viata…
E tot simplu: pentru ca natura noastra este pacatoasa. In tot ce face ea este pacat (sub tinta sau standardul lui Dumnezeu). Ea nu se supune si nici NU POATE sa se supuna lui Dumnezeu (vezi Romani 8:7 si contextul). In consecinta, biblic, nu exista clipa fara pacat. Pentru ca asta ar insemna sa nu mai fim in trupul nostru de carne, care este cazut si pacatos (stricat, defect – ca o masinarie care da constant erori).
A spune ca poti trai o clipa fara sa pacatuiesti e doar un fel de a te referi la pacat, probabil la pacate mari, grosolane. Pacatele insa sint nu numai de comitere, ci si de omitere – a nu face ce trebuie sa faci – de exemplu: sa iubesti pe Dumenzeu cu toata inima, mintea, sufletul, puterea etc, si pe aproapele tau ca pe tine insuti – tot timpul, clipa de clipa.
De aceea Legea (nu fa raul! fa binele!) este falimentara. Natura noastra pacatoasa face implinirea ei imposibila (vezi Romani 8:3).
De aceea avem nevoie de Salvator! Glorie Domnului pentru Domnul Isus!! 🙂
Foarte corect! Avem o natura care este supusa pacatului in acelasi mod cum trupul este supus legii gravitatiei. Practic nu este ceva care ne obliga sa pacatuim (de fiecare data putem alege sa pacatuim sau nu si puteti verifica acest lucru) dar tendinta naturala este sa o facem. Este ca un camp de forta care ne constrange sa actionam impotriva vointei noastre.
Si acest lucru il arata apostolul Pavel in epistola catre Romani.
Totusi apostolul arata ca sfarsitul nu este aici… Si ca aceasta tendinta naturala POATE fi invinsa DACA se traieste in ascultare de Duhul lui Dumnezeu. Si Duhul lui Dumnezeu arata fiecarui om ce trebuie sa faca astfel incat sa nu pacatuiasca, chiar si celor cazuti, dar doar cei care isi rastignesc natura pacatoasa renuntand la a mai asculta de modul ei de gandire si se conformeaza modului de gandire pe care Duhul Sfant il sustine in mintea fiecarui om, ajung sa traiasca o viata dupa voia lui Dumnezeu.
Adevarat. Dar sa nu uitam ca fara nasterea de sus, prin care primim SI natura noua, pe linga cea veche, si, mai ales, prin care primim DUHUL SFINT, eforturile omului vechi, cu constiinta luminata (de LEge) si cu cele mai bine intentii, sint toate sortite esecului (vezi Romani 7).
Nu fac o pledoarie pentru „lesser fair” sau resemnare – sa pacatuim linistiti, ca n-avem incotro, ci o pledoarie pentru a-L aprecia pe Cristos si harul pe care ni-l aduce El. Duhul Sfint este Darul cel mai mare facut de Cristos noua in epoca harului! De aceea traim acum altfel, pentru ca nu mai sintem ai nostri, ci ai Lui. Daca n-o facem, e pentru ca am uitat lucrul asta fundamental si am pus armele jos.
Arme pe care tot El ni le-a dat (credinta, Cuvintul, Biserica…).
🙂
Mult har!
Sau mult mai simplu: este foarte usor si simplu sa faci un pacat,si este IMPOSIBIL sa nu faci niciunul.
Da. De aceea, lucrul cel mai important de urmarit acum nu este contabilizarea pacatelor (ale noastre sau ale altora!), ci pentru cine traim (vezi 2 Cor. 5:14-15).
Si poate tot de aceea, harul este central in toate cartile NT. Mai toate epistolele incep sau se incheie cu el.
Si Ioan zice: „Caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Cristos…” prin care „am primit… har dupa har” (1:16-17).
🙂
Pingback: Cum să ne trăim viaţa? Înţelepciune de copil « Light4heaven
Gandire de copil, curatie de inima de copil simplitate in trairea de copil…
Nicidecum naivitate ci maturitate !
„Adevarat, adevarat va spun ca daca nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip…”
Da, e adevarat in ce priveste sinceritatea si putitatea motivelor (in general).
Pilda Domnului trebuie insa aplicata corect.
Pavel zice: „Fratilor, nu fiti copii la minte, ci la rautate – fiti prunci; iar la minte fiti oameni mari!” (1 Cor. 14:20).
Dorinta copilului era buna, dar pentru implinirea ei e nevoie de „nasterea de sus, din apa si din Duh”. Altfel…
Mult HAR de sus tuturor! 🙂
amen
Vorbeam ceva si despre maturitate in gandire si in exprimare !
cei binecuvantati de calauzirea duhului sfant, dau dovada de o adevarata…precocitate spirituala ! Este adevarat ca in contextul in care se exprima apostolul Pavel erau destui de multi labili spiritual. In special in Corint !
Mult Har…adica „Dumnezeu iti da, dar nut-i baga si-n traista !”
Este doar un proverb ! Cu aplicatii multiple ! Dar oare cei labili, nestatornici, iau seama la aceasta „risipa de Har ?”
Frate Marius ,
Mi-a placut mult ilustrata aceasta si as dori sa va intreb daca o pot prelua de la Dumneavoastra ca sa o pun pe blogul Bisericii Baptiste din Medgidia pe care il administrez?
Cu multa consideratie ,
Pastor Corneliu Serdenciuc.
Placerile de o clipa ale pacatului. Si Satana stie ca viata e facuta din clipe si ne momeste cu clipe de pacat, dupa care urmeaza minute intregi de parere de rau, remuscari si regrete. Trebuie sa inlocuim clipele de pacat cu clipele de har si de biruinta!