Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cu probabil 14-15 ani în urmă m-am întâlnit cu gândurile unui om care m-au atins sufletul până în cele mai intime
colţişoare. M-au ajutat să văd dincolo de mine şi de tot ceea ce credeam că ştiu.
Communication, sex and money este o carte scrisă pe un ton acut, folosind propoziţii scurte,
simple, pline de forţă, care taie până la os şi vindecă instantaneu pe cel ce le acceptă adevărul.
„Am fost chemat să mă adresez pe un ton profetic bărbaţilor din generaţia actuală şi mi s-a încredinţat o lucrare
de maturizare a bărbaţilor atunci când declar că există un standard pentru bărbăţie şi că acest standard este că
‘bărbăţia şi asemănarea cu Hristos sunt sinonime’„
V-o recomand, tinerilor, burlaci sau căsătoriţi, cu maximă prioritate!
(p.s. nu ştiu să fi fost tradusă în limba română)
Există trei probleme comune în orice relaţie dintre un bărbat şi o femeie – fie că sunt sau nu căsătoriţi – şi acestea sunt: comunicarea, sexul şi banii.
Atât banii, cât şi sexul sunt pentru a iubi şi pentru a dărui, nu pentru plăcere şi satisfacţie egoistă.
Când iubeşti cu adevărat nu vrei să iei ca să îţi satisfaci pofta în mod egoist, ci te dăruieşti pe deplin.
numai trei, 2nan, eu cred că sînt mai multe! 🙂
Cele de mai sus sunt idei extrase din cartea lui E.L.Cole.
Evident că sunt mult mai multe probleme. Că el şi le-a structurat în aceste 3 categorii despre care a avut ceva de zis, nu e rău, e un punct de plecare bun.
Sunt multe de zis.
Pe lângă cele trei menţionate de Cole aş adauga, aşa, de la mine, la repezeală, problema prietenilor (comuni sau nu). O americancă îi reproşa nevesti-mii cu vreo 12 ani în urmă că „de ce nu are un grup al ei, de prietene, cu care să petreacă timp în afara familiei, ca să aibă cui să îşi mărturisească lucrurile intime şi să se uşureze etc.”
La care soţia mea i-a răspuns: „Eu nu am nevoie de ‘timp în afara familiei’. M-am căsătorit pentru 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, şi lucrurile ‘mele intime’ lucrurile ‘noastre intime’, ale mele şi ale soţului meu, şi ale copiilor noştri. Nici eu, nici soţul meu nu avem ‘prieteni ai mei’, dar avem nenumăraţi prieteni ai noştri.”.
Şi tare se mai mira de viziunea asta americănească!
(notă: americanca era necăsătorită; între timp s-a măritat şi a mai învăţat şi ea cum e cu viaţa în doi, când iubeşti 🙂 )
In urma cu cativa ani m-am intalnit cu niste prieteni. Pastori tineri. Eu nu eram casatorit, dar cativa dintre ei erau. A venit vorba despre singuratate, despre retragere in meditatie, studiu biblic, etc. Eu eram foarte vesel ca urma sa ma casatoresc si argumentam ca viata de casnicie se traieste in doi, adica, evenimentele se duc impreuna, cu exceptia cazurilor cand nu se poate sub nici o forma.
Atunci a preluat cuvantul un coleg si mi-a spus ca el simte nevoia sa se retraga din cand in cand in singuratate, departe de familie, de biserica, pentru a se putea concentra exclusiv pe cuvantul lui Dumnezeu. De felul meu imi sare tzandara cand aud prostii, dar la asta am explodat. L-am intrebat cum a reusit sa scorneasca o prostie atat de monumentala?? Totusi, cum poti sa iti lasi familia singura, si tu sa pleci sa te „reculegi.” Adica ramana sotia acasa fie singura, fie cu un plod sau doi, sau trei, si tu te duci sa vorbesti cu Domnul! Grotesc, m-am gandit, dar nu am verbalizat. Colegul se uita cu condescendenta la mine si imi spune: „esti insurat?” Ii raspund: „nu!” Imi raspunde prin tipicul gest al celor care cred ca vor reorganiza ordinea mondiala si vor fi primii la inviere: da din mana, rade, spune: „las’ca o sa vezi tu dupa ce te casatoresti!” dupa care se intoarce si rade uitandu-se la colegii lui, de parca m-a ciuruit.
Eu m-am potolit rapid pentru ca m-am gandit la nevasta-sa, si mi-a fost mila de ea, nu de el. Oricum, de atunci au 2 copilasi foarte frumosi, si traiesc cu convigerea ca i-a trecut de dorinta de retragere si plecare de langa familie ca sa vorbeasca cu Domnul. Acum cred ca vorbeste cu Domnul si singur, dar cu familia in cealalta camera, si impreuna cu ei.
Nu cred ca ordinea este: Dumnezeu, biserica, familie. Ultimele doua trebuie inversate.
noi cînd ne retragem…. ne retragem cu toţii 🙂
Prince, am moderat comentariul tău pentru că este un articol preluat în întregime din altă parte.
Desi sunt de acord cu cele spuse in articol in ce priveste pericolul si distrugerea pe care o aduce pornografia, totusi cred ca este bine sa fim precauti la unele pareri sustinute de pastorul Mark Driscoll in se priveste sexualitatea familiei crestine.
Ca sa nu intru prea mult in detalii, pastorul Mark incurajeaza practici sexuale nebiblice in familiile crestine introducand in pasajele din Cantarea Cantarilor idei care nu sunt acolo si pe care domnia sa le interpreteaza in afara contextului si a stilului literar al cartii Cantara Cantarilor.
Cred ca Romani 1:26,27 stabileste un cadru clar in ce priveste practica relatiilor sexuale in familiile crestine.
De asemenea consider ca accentueaza prea mult sexualitatea in familia crestine fara sa echilibreze cu nevoia de cumpatare si in aceasta privinta atunci cand este cazul.
Da, interesant?
Ca unul care m-am ocupat de cîntarea cîntărilor împreună cu Otniel Vereş vreo doi ani sînt interesat de ce-ar spune Driscoll. Este un predicator interesant, deşi uneori tocmai la astfel de subiecte mai dă cu bîta în iazuri.
Poate că pe privat îmi poţi da un link să văd ce îneţelgi prin „practici nebiblice”.
va rog frumos sa mi le spuneti si mie frate Emi. gabydinca @yahoo.com