S-ar putea ca unii dintre tineri să creadă că pornografia este rezervată doar adolescenţilor, celor necăsătoriţi, acelora care nu au parte de viaţa intimă în cadrul căsniciei. Fals!
Iată o serie de trei articole care pot semnala un început de drum pentru cuplurile care doresc să se confrunte cu problema pentru a o rezolva. Trebuie să menţionez totuşi ceva: vindecare de păcatele internetului nu se face cu internetul. Aici nu este valabilă vorba „cui pe cui se scoate”. Pentru o asemenea problemă este necesară asistenţa pastorală şi consilierea atentă şi îndelungată. Urăsc „pastiluţele” de genul Radio Erevan pe care le mai împrăştie unul şi altul pe internet: „Cum e cu treaba aia?” Răspuns „cu treaba aia este aşa.. ” şi tarararararara cu mitraliera de versete.
Iată cîteva dintre posibile întrebări ale unei soţii care tocmai şi-a descoperit soţul navigînd în apele tulburi ale internetului.
1. Cum poate să îmi spună că mă iubeşte şi în acelaşi timp să se uite la pornografie? Doar ştie că asta mă răneşte enorm…
2. De ce preferă pornografia şi masturbaţia în locul relaţiei sexuale cu mine?
3. Nu-i este de ajuns? Întotdeauna i-am fost la dispoziţie?
4. Dacă se uită la pornografie pentru că sînt prea grasă, prea urîtă, ce pot să fac?
5. Oare toţi bărbaţii fac asta? El aşa spune. Oare nu fac eu prea mare tămbălău degeaba?
6. Dacă refuză ajutorul şi nu recunoaşte că are o problemă, care sînt riscurile?
7. Mai există speranţă? Se poate schimba? Va suporta schimbarea?
Partea 1 AICI
Partea 2 AICI
Partea 3 AICI
Marius Cruceru 
Cred că e excepţională munca asta de informare şi ajutorare a celor aflaţi în astfel de situaţii (ca cea descrisă mai sus), la gradul în care este posibilă. E cinstit să se depună efort mult în dreptul dependenţilor fiindcă sunt într-un număr covârşitor şi copleşitor mai mare decât cei care au „scăpat” sau nu au fost „dependenţi” deşi au avut contact cu materiale pornografice.
Întrebarea mea este: care este vaccinul preventiv unei astfel de stări? nu mă refer aici la persoane care nu au văzut niciodată vreo formă de pornografie (dacă există aşa ceva nu ştiu) ci mă refer la persoanele care nu sunt dependente dar care trăiesc în lumea în care EU şi dumneavoastră trăim şi pot ajunge în situaţii ce ar putea facilita o astfel de dependenţă sau o întoarcerea „la ce a vărsat”. Accountability ar fi soluţia, în mare parte?
O altă întrebare: de ce se discută atât de puţin despre asta? Înţeleg că nu poţi discuta în toate bisericile din România cum o face Mark Driscoll dar … totuşi? Dacă sunt atât de mulţi oameni cu această problemă mi se pare de-a dreptul scandalos să nu se ia nici un fel de atitudine (de orice fel … una care să aducă roade). Cred că trebuie lucrat conform cu mediul în care noi ne aflăm. În sensul ăsta vreau să spun din experienţă personală că am citit cartea lui Driscoll despre pornografie … şi rău am făcut. Unii chiar nu sunt pregătiţi să citească sau să audă multe lucruri pe care şi le-au imaginat sau le-au făcut alţii (în domeniu).
Acest fel de probleme se pot rezolva numai face to face. Internetul poate fi o busolă, dar fără ucenicie personală, fără consiliere îndelungă şi fără o relaţie de încredere nu se poate.
Mituri precum … te căsătoreşti şi scapi … nu pot fi desfiinţate decît într-un dialog care presupune însoţirea.
şi vaccinul preventiv? … aceeaşi metodă „face to face” într-o „relaţie de încredere”?
da, exact aceeaşi metodă,
E cumva ciudat sa dai „Like” la o postare care face referire la un flagel atat de perfid. Totusi sunt lucruri care trebuie spuse pe nume, daca nu in plenul adunarii, macar intr-un cadru anume creat pentru confruntare, vindecare, restaurare … De fapt, trebuia sa incep cu preventia … Suntem tare departe de acest deziderat, din pacate.
draga Dyo, cam cu asta ne ocupăm la fabrica de bărbaţi, grup care a fost luat în batjocură şi răspăr de atît de mulţi.
Discutăm şi astfel de probleme şi în particular, împreună cu alţi cîţiva bărbaţi de încredere încercăm să lucrăm şi la prevenţie, dar mai ales la recuperare.
Acela este un cadru pe care l-am creat special pentru astfel de discuţii „ca între bărbbaţi”, dar nu ca la armată. believe it or not… am întîlnit tineri care nu s-au spurcat. Încă mai există. Puţini, dar se poate.
Cred ca aceasta este o problema care nu vizeaza numai partea masculina. din pacate sunt si fete (femei) afectate. problema este ca femeile sunt mult mai putin dispuse sa-si deschida sufletul decat barbatii. Parca ar fii o ironie, femeile care vorbesc atat de mult spun cel mai putin despre problemele lor. spun asta din proprie experienta. In ultimii ani Domnul mi-a pus pe inima sa ma apropii mai mult de tineri si sa incerc sa le inteleg problemele, cu ajutorul Lui sa-i indrept pe calea cea buna. Uimirea mea cea mai mare a fost ca baietii au fost mult mai deschisi sa-mi spuna problemele care-i framanta (uneori chiar probleme intime) decat fetele. Avand in vedere ca baietii sunt mai deschisi si au si sanse mai mari deoarece se pot consilia la un pastor sau un duhovnic cred ca ar fi necesar sa incurajam fetele (femeile) cu inclinatii psihologice si care sunt serioase in relatia lor cu Dumnezeu spre aceasta specializare Psihologia.
exact la asta ma refeream si eu. femeile care se confrunta cu astfel de probleme nu au sansa sa fie ajutate. nu se vor destainui fratilor si nici nu este indicat sa o faca, de aceia cred ca este nevoie de persoane pregatite de sex feminin care sa sa poata aborda astfel de probleme. asta era ideia.
femeile mai în vîrstă să le înveţe pe cele tinere.
Soţia mea face acest lucru.
Este cea mai discretă persoană pe care am cunoscut-o.
Doamne, cum sună, GAbriel Dincă… 🙂 Mai citeşte o dată! Dacă vrei, şterg!
ok,
dezaprobat comentariul, dar nu poci spune că nu m-am distrat 🙂
o carte care analizeaza aceasta problema … http://www.librariasophia.ro/carti-Pornografia-maladia-secolului-XXI-Gheorghe-Virgiliu–so-6285.html
sugestie de lectura pe acest subiect:
http://www.aquaforte.com/det.php?id=68
mulţumim, Voicu.