Nebăgaţi în seamă de cei mai mulţi, ei se încăpăţânează să existe. Chiar dacă uneori ştiu că deranjează pe mulţi, ei continuă să vină. Nici măcar nu-i vezi când au intrat… Stau pe acelaşi scaun sau în acelaşi loc din bancă şi părul lor alb te face să te gândeşti că sunt acolo de când predica… Petru. Privesc spre amvon cu ochii deja tulburaţi de clipa chemării… sau poate înlăcrimaţi de nădejdea Întâlnirii.
Dacă ai şansa să stai lângă ei parcă simţi miros de Biblie veche şi răsfoită până la rupere…
Vin primii. Pleacă ultimii. Şi pleacă de parcă se rup din locul acela…
Nu ştiu să se roage cu cuvinte meşteşugite. Mai bine că e aşa. Dar ştiu ce se roagă.
Când urcă păstorii în amvon sunt primii care se ridică în picioare. Ei încă mai ştiu ce înseamnă respectul pentru slujitorul Domnului. Şi aceasta pentru că ştiu ce înseamnă slujirea şi fiindcă Îl cunosc pe Cel care i-a învăţat.
Sunt cei ce merg agale pe coridoarele spitalelor căutând bolnavii, deşi ei înşişi sunt suferinzi. Nu întotdeauna doar de boli trupeşti. Cel mai adesea suferă pentru alţii. Şi pentru lumea asta în care pare că nu mai e loc pentru ei…
Dacă stai să le asculţi povestea vieţii este imposibil să nu te ruşinezi de povestea vieţii tale. Dar ei nu povestesc ca să acuze. În glasul lor tremurând e compasiune, e nostalgie, e dor… Mult dor… Dorul după ce a fost şi după ce va să fie cândva într-un alt Loc…
Uneori vor să cânte. Poate că văzul lor slăbit de atâta slovă din Biblie nici nu observă gestul de plictis al unora. Dar când îi auzi ai impresia că înţelegi cu adevărat sensul cuvântului „dor”. N-au nevoie de texte scrise. Ei înşişi sunt un text scris la atâtea cântări.
Din când în când, câte un scaun rămâne gol… Au plecat. Dar, dacă te duci la locul unde i-au pus poţi auzi încă suspinul lor. L-au lăsat pentru lumea aceasta, ca să poată cânta cu bucurie întreagă Acolo…
Sunt bătrânii… Sunt Biserica. Biserica ce a fost şi care încet, încet, uită să mai fie…
Marius Cruceru 
That’s really nice stuff.
Like going back in time.
It’s poetry but it captured the spirit of faith as one experiences it in one’s childhood.
Sam, I AM back in time! The only refuge I have, here on Earth! 😉
Pt. Sam .UN BATRAN ,nu pricep ce scrie………..
Am scris de bine
Pentru cei ce au urechi si nu vad 🙂
Ideea e ca mi-a placut dar nu voiam sa lungesc vorba si sa distrag atentia de la text da’ na ca nu mi-a iesit
@Când urcă păstorii în amvon sunt primii care se ridică în picioare. Ei încă mai ştiu ce înseamnă respectul pentru slujitorul Domnului. ??? Chiar asta asteapta slujitorii Domnului de la fratii batrani, bolnavi si (poate) plini de reuma ? Doamne fereste!
Nu, nu-i vorba ca ar astepta slujitorii un asemenea respect din partea batranilor, dar batranilor le-a intrat in reflexe acest obicei, care nu este rau.
Îmi pare rău, Christian, dar te-a deranjat ideea că slujitorii ar aştepta gestul de la „fraţii bătrâni, bolnavi…” şi ai pierdut esenţialul ideii, care era „Şi aceasta pentru că ştiu ce înseamnă slujirea şi fiindcă Îl cunosc pe Cel care i-a învăţat”. Era vorba de respectul arătat, nu de unul cerut. Poate n-am fost eu suficient de limpede, şi atunci datorez scuze!
Sa ne fie rusine la toti care nu cinstim perii albi.(cei vopsiti isi pierd cinstea)
Sustin demersul facut pentru respectarea perilor albi,..chiar si atunci cand nu (mai) pot fi asociati cu intelepciunea. Prin acest scenariu „Când urcă păstorii în amvon sunt primii care se ridică în picioare.” (desfintat in biserica din care fac parte) nu pot exprima nimic despre intelegerea slujirii adevarate sau despre cunoasterea Celui pe care il slujesc.
A spus asta cineva, ca pastorii astepata respectl batrinilor plini de reuma?
printre rinduri am citit ca lipseste respectul unii fata de altii, fata de slujitorii
Domnului;
ne lipseste dragostea fata de cei care se duc pe rind, raminind tot mai putini din cei
care traiau altfel de cum se traieste acum, cu drag de Carte, cu inima pentru Domnul,
cu iubire de frati si jale pentru oamenii nemintuiti.
Un recurs la memorie atat de bine venit, dar oarecum nostalgic. Multumesc.
Pingback: Biserica - « Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin
Asa este. Ce ar fi biserica fara de batrani. Avem si noi de unde sa mai invatam.