Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Pingback: Suferințe provocate de vindecători « Ambasadorul
„Poate fata plateste pentru pacatele stramosilor nostri! (O sora care umbla din biserica in biserica, i-a vorbit despre faptul ca fata ar purta pacatele generatiilor anterioare)”
Citat din articol.
Cine stie cât de răspândită e teologia asta în lumea evanghelică? Merită vindecată cu sau fără alifie.
Cred că s-a văzut (minune!) mai bine paiul vindecător decât bârna eretică
Pingback: „Dacă Isus ar fi trăit și vindecat astăzi, i-ar fi trimis pe oameni la medic” | Beni Cruceru
E condamnabil daca cineva se prezinta ca vindecator si nu indreapta privirile bolnavului spre Cel ce vindeca. Dumnezeu nu-si primeste gloria nici atunci cand ca prezbiteri nu facem ce ne spune biblia si trimitem oamenii la spital sa se vindece “cu ajutorul Domnului”, asigurandu-i ca ne vom ruga pentru ei. Doamne vindeca-ne de neputinta noastra duhovniceasca!
Iata ce scriam acum trei saptamani fratilor din biserica:
“Dragii nostri, asa cum – majoritatea – stiti, sotia mea, Stela, a fost diagnosticata in mai (anul acesta) cu leucemie mieloida cronica (cancer al sangelui). In iunie, rezultatele indicau un numar de leucocite de 20 de ori mai mare decat cel normal si un grad de imbolnavire al maduvei spinarii (indicele Philadelphia) de 80%.
In iulie a inceput chimioterapia, tratament care dureaza cel putin doi ani. Ni s-a spus ca dupa sase luni, daca organismul raspunde pozitiv, sunt de asteptat primele semne ale remisiei (scaderea sub 80%). Dupa trei luni, analiza sangelui a indicat scaderea leucocitelor cu 95% (!!!), reintrand in limite normale. Tot atunci a facut punctia (pentru analiza maduvei spinarii). Am asteptat nerabdatori rezultatul, sperand la o scadere de la 80% la 70%, sau chiar la 60%.
Astazi medicul de la Fundeni ne-a dat rezultatul: indicele Philadelphia este … 0% (!!!). Adica REMISIE TOTALA!!! Maduva este complet sanatoasa! Aceasta veste ne-a descumpanit, ca ciocanitul lui Petru in usa casei Mariei, unde ucenicii se rugau pentru … eliberarea lui (Fap.12:16). In cazul nostru, Domnul a raspuns surprinzator de repede. Insa, (…) , Dumnezeu este suveran si trebuie sa asteptam in tacere si liniste ajutorul Sau, indiferent cum vine si cand vine. Avem confirmarea incredintarii pe care am avut-o de la inceput, ca aceasta boala este pentru ca El sa-Si arate slava.
Va multumim ca v-ati rugat si va veti mai ruga pentru ca Domnul sa pecetluiasca acest procent de 0%. Am fost realmente coplesiti in aceste luni de sustinerea voastra cu rugaciune si cu incurajari. Si, prin aceasta instiintare, urmam indemnul lui Petru, dupa acea miraculoasa eliberare:
„Spuneti lucrul acesta (…) si fratilor.” (Fap. 12:17)
Slavit sa fie Domnul!
George si Stela N.”
– – – – – – – – – – – – – –
In urma cu doua luni a conferentiat la biserica noastra (de crestini dupa Evanghelie!!) un “vindecator” carismatic american. In esenta, el spunea ca:
– Dumnezeu nu vrea sa suferi
– Dumnezeu vrea ce e mai bun pentru confortul tau fizic si mental
– Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa fie vindecati pe loc
– bolile si suferinta sunt provocate de diavol
– Dumnezeu nu intentioneaza niciodata sa ne incerce credinta/sa-Si arate slava/sa ne formeze prin suferinta
– daca nu crezi cele cinci “axiome” de mai sus – nu te vei vindeca
In contextul bolii sotiei mele, nu am participat la acea conferinta (ii stiam deja “teologia”), nu am apelat la “serviciile” sale (convins ca este un inselator) si am continuat sa ne rugam, sa credem in suveranitatea Lui, incredintand problema in mainile Lui si asteptand linistiti ajutorul/raspunsul Lui, indiferent care va fi acesta.
In cartea sa, “Dezamagit de Dumnezeu”, Philip Yancey arata cum omul se poate prabusi atunci cand si-L imagineaza pe Dumnezeu altfel decat este si cand are asteptari dincolo de voia Lui, inselat de astfel de “vindecatori” …
Doamne-ajuta si Doamne-fereste!
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Fr. Marius,
de ce autorul postarii la numit pe fratele care i-a facut ungerea si s-a rugat pentru acea fata, vindecator? Eu am citit toata postarea si niciunde nu este afirmat, nici de catre fratele si nici de catre sora care se vaita mai ceva ca o femeie lumeasca, cum ca, el ar fi fost in postura de vindecator acolo!!!
Cred ca mama fetei are o mare problema cu intelegerea lucrurilor duhovnicesti. Apoi nu uitati faptul ca si Domnul Isus nu a putut sa faca nici o minune intr-o cetate din cauza necredintei lor. Ori nu cumva aceasta postare este una de discriminare a fratilor care cred in manifestarea darului de vindecare ca, fiind actual si pentru vremea noastra ???
Gata, s-a găsit cauza eşecului în demersul de „vindecare”. Femeia e lumească şi nu a avut credinţă. Câtă compasiune, ce sentimente creştineşti răzbat din acest comentariu! Mai rămâne să afirmi şi că, întra-adevăr, femeia suferă pentru păcatele părinţilor (că doar Dumnezeu mustră şi pedepseşte păcatele părinţilor în copii până la a patra generaţie, nu?)
E posibil ca Remus sa aiba dreptate daca e sa ne luam dupa unele versete din biblie.Dar inclin sa cred ca aici vina apartine asazisului vindecator din Africa si mai putin datorita fetei.Sa nu uitam ca biblia ne spune ca un om poate fi vindecat si dupa credinta altuia nu doar dupa credinta lui.Ori e incorect sa spunem ca mama fetei nu ar fi avut credinta.Domnul Isus cand vindeca,trimitea unii vindecati la preot.Era un fel de check up pentru a arata ca vindecarea e reala.Daca Isus ar fi vindecat in era moderna ar fi trimis vindecatii la doctor.
Beni Cruceru a scris un material interesant aici:
Erata asazisului vindecator gen Africa Chris
Florin Puscas,
A, avea necazuri, nu inseamna sa dai in comportament delirant. Apoi credinta la un credincios este ceva indispensabil pe Calea lui Dumnezeu. Si ca sa nu fiu inteles gresit, sa facem diferenta intre credinta mantuitoare si darul credintei ca, manifestare a Duhului Sfant.
Niciunde nu am afirmat mai sus ca, femeia nu a avut credinta si nici ca e lumeasca, ci am spus ca: s-a vaitat ” ca o femeie lumeasca „, ceea ce este o diferenta!!!
Domnule, să afli despre suferința unei persoane – despre reacția respectivei persoane în fața necazului – și să îi judeci această reacție e un lucru de-a dreptul trivial.
Nu ajunge să-ți imaginezi că ai un copil care trece printr-o suferință continuă și cumplită ca să îți dai seama că reacțiile în astfel de cazuri nu pot fi judecate „la rece”?
Mi se pare o chestiune care ține de o umaniate elementară să nu încerci să explici într-un comentariu aruncat la subsolul unui blog de ce trece un om printr-o anumită suferință, de ce nu curmă Dumnzeu suferința copiilor săi și ce anume ar trebui cel aflat în suferință să facă.
Amin.Asa e.
Probabil ca Remus n-a trecut niciodata prin perioade grele in viata lui (nu zi hop pana nu sari gardul Remus).”A te vaita” ca o femeie lumeasca…mi-as dori foarte tare ca Remus sa ne explice aceasta expresie. Care este in opinia dumnealui pozitia pe care trebuie s-o luam in fata durerii si deznadejdii?!? Am avut momente cand „m-am vaicarit” pentru simteam ca nu mai am aer,ca sunt singura,ca sunt parasita,ca n-am nici un viitor si nici o nadejde…in fata unor astfel de trairi cam cum ar trebui sa ma „vaicaresc” domnule Remus????????
Pingback: DESPRE VINDECĂRI ȘI VINDECĂTORI… CU SAU FĂRĂ GHILIMELE | Popas pentru suflet
frate Cristian Ionescu,
eu cred ca am fost destul de clar în mesajul aratat.
Cred în vindecarea miraculoasă. Eu însumi am “păţit-o”. Vă rog să daţi un search pe blogu meu… cum m-am vindecat în mod miraculos.
am văzut-o în biserica noastră, inclusiv vindecare miraculoasă de cancer.
nu cred în transformarea unor fraţi ai noştri în vindecători profesionişti, nici de către ei înşişi, nici de către altţii.
sper ca am fost bine înţeles.
Dragă frate Marius,
mă bucur de mărturia dvs.
Consider totuși că ”întâmplarea de la miezul nopții” nu a fost suficient clarificată.
În principiu accept că sunt mulți așa ziși vindecători care nu fac altceva decât să ducă la vorbirea de rău a căii Domnului. Pe de altă parte specificarea că ne rugăm pentru vindecare și credem în darurile spirituale aduce un echilibru de dorit în acest dialog.
Mult Har și Pace!
Draga frate Cristian Ionescu,.
tocmai a apărut o continuare, care cred că a clarificat şi mai mult lucrurile.
Cred că era evidnet la ce fel de vindecători ne referim şi eu şi dvs.
Cam la acelaşi fel de vindecători pe care i-ar condamna orice penticostal sănătos la credinţă şi cap.
Pingback: Suferinţă dogmatizată cu istorioare de trei parale « Frică şi cutremur
draga Dyo, cred că, dacă te uiţi la mărturia lui Silvian Guranda şi pui alături de asta istorisirea fr. Taloş, faci media aritmetică, împarţi la doi, ridici la pătrat şi extragi radicalul esenţei mesajului respectiv, vei vedea că o supra-extra-hiper-interpretare nu este necesară. Da, dacă ne scărpinăm neapărat în nas şi aşezăm idei în mintea fraţilor noştri, idei pe care nu le-au declarat, putem obţine orice la rezultat.
Marturia lui Silvian Guranda este – dupa cum vad eu lucrurile – dintr-un cu totul alt film: mie nu-mi da mana sa le pun in aceeasi formula pentru a ajunge la un anume rezultat dorit. Nu despre rezultat vorbesc eu aici, ci despre metodologie. Nu am pus in discutie validitatea unei perspective, ci felul in care ea este promovata. Metoda telefoanelor de la miezul noptii este, orice ati spune, una care tine de reflexele discursive ale plebei amatoare de ciupeli confesionale, departe de ceea ce ar fi de asteptat de la un om de talia lui Vasile Talos.
Dar, ma rog, fiecare pasare, chiar evanghelica, pe limba ei isi face proba intelepciunii … presupunand desigur ca are ce sa probeze. Altfel zicem din noi „vai!”, si mergem mai departe ca si cum nimic n-ar fi de invatat din asta. Deja vu.
Păi atunci chestiunea nu este de dogmatică, ci de eclesiologie. Toţi credem în vindecări, problema e cum procedăm mai departe. La mimesis ne încurcăm, nu la diegesis (vedeţi, dacă l-am citit pe Marius…). Nu mi-e clar dacă bătrânii nu se înţeleg între ei, dacă nici măcar nu se convoacă Sfatul, sau dacă nu se pot pune în practică deciziile.
Specificați și sursa: Întoarcerea din oglindă, partea introductivă 🙂
…sau dacă au uitat să-i întrebe şi pe tineri.
Iubiți, frați, fiecare, răspunde pentru el. Ezechel 18