E duminică dimineaţa. În bisericile baptiste se va predica. În majoritatea bisericilor astăzi se va lua Cina Domnului – Euharistia.
Avem însă o boală. Prediculoza. Unii au prediculoză. Prediculoza se manifestă aproape la fel precum pediculoza (păduchi în cap adicătelea). Tot la cap se urcă şi tot în cap rămîne.
Prediculoza se manifestă foarte agresiv. Bolnavul … pe bolnav îl mănîncă, dar rău. Vrea să predice cu orice preţ. Are ceva de demonstrat. Biserica este singurul loc în care nu este cu totul ratat. Nu şi-a demonstrat competenţele în nimic altceva şi n-a slujit nicăieri „ca pentru Domnul” pentru a fi convingător că lucrurile mici vor vorbi lucrurilor mari despre priceperile şi caracterul său.
Prediculoza nu-i dă pace. Este într-o continuă agitaţie, are glas, n-are pricepere, are dorinţă, n-are voinţă, are manuale, nu-are pregătire, are tupeu, dar n-are îndrăzneală sfîntă, are gură, n-are minte. Se crede profet, e un simplu strigaci. Se închipuie evanghelist, nu-i decît un repetaci al unor lozinci arhiuzate. Se imaginează retor demn de Cicero şi Quintilian, dar nu şi-a făcut lecturile nici măcar pînă la Cronicari. În cele mai bune manifestări ale sale repetă pe de rost o predică a altcuiva, şi cele mai reuşite grimase îi sînt imitaţiile vreunui alt predicator cunoscut.
Se plasează în linii de ucenicii în care n-a căzut la sorţi niciodată şi revendică întîlniri „providenţiale” de care n-a avut parte decît prin îndepărtare. (L-am cunoscut personal pe Liviu Olah şi pe Billy Graham… adevărul? Cu Liviu Olah a dat mîna o dată la uşa bisericii, lui Billy Graham i-a făcut poză de la 25 de metri distanţă )
Chicotelile sînt răspunsul la cele mai serioase afirmaţii pe care le face, feţele înţepenite sînt oglinda celor mai bune glume pe care le încearcă.
Vestea bună? Prediculoza se vindecă. Precum pediculoza.
Se taie pleata tupeului rapid şi fără mofturi. Creşte la loc, dar trebuie să avem grijă. Pe vremuri …. după tuns scurt, aproape milităreşte, gazul lampant era ideal pentru stingerea păduchilor. Fumătorii erau mai ghinionişti, ceilalţi scăpau oarecum neatinşi.
La prediculoză se dă din belşug cu gazul sfintei descurajări, care este un dar spiritual rar şi pe care mie Dumnezeu mi l-a dat cu generozitate. Bolnavul trebuie dat cu acest gaz, învelit bine cu broboada smereniei şi izolat în casă spre vajnică şi îndelungă pregătire înainte de a mai scăpa în public la amvoane.
Unii nu scapă uşor, dar merită efortul. Alţii nu scapă niciodată, rămîn nişte prediculoşi.
Se ruga o soră. A trecut dincolo acum.
– Doamne, ai milă de toate amvoanele Tale…
Marius Cruceru 
Ati citit cartea lui Frank Viola si George Barna ? In bisericile de casa dupa modelul descris poate o astfel de „maladie” n ar aparea. Ce ziceti ? Nu de alta ,dar chiar acum citesc din cartea asta si multe din cele scrise ma pun pe ginduri.
Corect!
Acea adunare s-ar destrama imediat in cazul in care personajul in cauza ar fi incurabil.
Sa inteleg ca ati citit cartea ? Ce parere aveti despre ideile expuse ?
Eu am citit-o. Daca-mi permiteti, parerea mea e ca astia-s mai sectaristi decat „sectaristii” Adica se merge intr-o extrema tot atat de periculoasa ca…toate extremele. Desi cu anumite idei sunt deacord eu cred ca acestia nu au alt scop decat sa nege tot ceea ce se cheama biserica traditionala. Am inteles nu sunt deacord cu cladiri, cu pastor, cu hainele clerului dar astia se pronunta pana si impotriva costumului meu de laic. Pai ce ar vrea sa ma duc in salopete la adunare? Si daca tot vor sa se tina dupa litera ei de ce isi vand cartile si nu le ofera gratuit. Adica cum, s-au inspirat din Biblie gratuit si dau la altii pe bani?:) Dar cine le-ar mai cumpara cartea daca nu ar scrie ceva socant?
”Doamne, ai milă de toate amvoanele Tale…”
Cred că și-a manifestat mila față de cei ce au scăpat de ele… că nu-s ale Lui!
Frate Marius, si pe vremea Ap. Pavel erau „prediculosi”, care-L predicau pe Hristos avind alte motivatii decit cele bune, dar Apostolul a spus: „Ce ne pasa? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura” (Filipeni 1:18).Oare noi ne mai putem bucura? Sau existenta prediculosilor fura bucuria predicatorilor?
cred ca una din probleme e ca predicatorii inchipuiti ne fura timpul;si avand in vedere tot timpul pe care diavolul ni-l rapeste (adesea cu nemijlocitul nostru concurs-mai mult sau mai putin constient si de buna voie) ,ar fi bine ca macar in biserica sa nu pierdem timpul.
Situatia era alta atunci. Pavel era bucuros pentru ca respectivii „raspandaci” contribuiau la raspandirea INFORMATIEI (Evangheliei). Impostorii de astazi contribuie la compromiterea REPUTATIEI lui Dumnezeu. Ceea ce e grav, nu cred ca e vreun motiv de bucurie.
In Luca 9:49 e un episod similar, in care Mantuitorul spune ucenicilor „Nu-l opriti!”. Motivul este acela ca ucenicii ajunsesera sa creada ca au un fel de „monopol” al propovaduirii si vindecarii. Atentie la context!
se prea poate ca predicatorii pot fi vinovati si de faptul ca fac biserica sa isi piarda vremea, cat si de faptul ca lucreaza la compromiterea reputatiei lui Dumnezeu.
se ridica doua probleme:
1.orice om de rand credincios se face vinovat de ambele pacate
2.nu am vazut pe nimeni ridicandu-se si oprind un astfel de om care nu are ce sa zica. oare de ce?
“Errare humanum est sed perseverare diabolicum.” Daca s-a intamplat o data, fie el oaspete sau “de-al casei”, nu e “capat de tara”, dar daca se repeta, este. Fiecare are responsabilitatea sa: credinciosul “de rand” trebuie sa avertizeze pastorii/prezbiterii, iar acestia – in calitate de “pazitori ai turmei” – sunt responsabili pentru “taierea sonorului”.
De ce nu se intampla asta?
– din jena
– din lipsa de fermitate (incapacitate de a “pune piciorul in prag”)
– deoarece respectivul este sponsor sau persoana cu influenta
– datorita … crizei … “astia sunt, cu astia defilam”
– nimeni nu are darul deosebirii duhurilor
As vrea sa inteleg cum poate un om compromite reputatia lui Dumnezeu.
(Daca urmez un om, fiindca „imi pare” ca e omul lui Dumnezeu, credinta mea depinde de acel om sau de aflarea in adevar a lui Dumnezeu?
Daca ajung sa cred in Dumnezeu, iar omul pe care l-am urmat ma dezamageste, eu cu ce raman? Cu dezamagirea sau cu credinta? Daca raman cu credinta, oare imi pare mai mic Dumnezeu, fiindca acel om e de-acum mai mic in ochii mei?)
acelasi principiu a creat revolta nedreapta impotriva lui Dumnezeu. imi spunea cineva: cum sa accept un Dumnezeu care a ingaduit cruciadele? Pai, nu Dumnezeu e de vina, nu?
Cei care au ucis în Numele Lui vor da socoteală de faptele lor.
După cum unii dintre cei care au scos draci în Numele Lui, vor fi întâmpinați cu salutul: „Plecați, nu vă cunosc!”.
Nu reputația Lui e în joc, ci reputația strâmb(at)ei judecăți omenești.
Pe vremea lui Pavel Domnul Isus nu era cunoscut ( mass media din zilele noastre lipsea) si de aceea Pavel spunea asa, dar astazi cand cunostinta este la culme este absurd sa stau sa ascult un „prediculozist” 🙂 Predica si amvonul este pentru cei predestinati, pentru cei inzestrati de Duhul Domnului si pentru cei care traiesc ceea ce predica, cei care se pot privi in oglinda invataturii pe care o au.
Nu este indeajuns sa cunoasca, sa studieze si sa predice o schita invatata pe de rost ci trebuie pe deasupra sa fie la dispozitia Duhului Sfant care ii va pune in gura cuvinte care lega rani, vindeca suflete dar si taie uscaturi si copturi. Este dificil si de neiteles pentru cei care nu au chemare pentru asa ceva.
Felicitari frate Marius, bine-ar fi sa citeasca cine trebuie si sa nteleaga, dar sansele sunt slabe. Pe zi ce trece tot mai multi bolnavi de prediculoza apar. De unde aceasta epidemie?
Erata: pe care o dau; neinteles
Ps. Greselile de ortografie se tin scai de mine cand intru pe acest blog, Oare de ce? 🙂 Frica? 🙂
Frate Marius,
Doar atat: 1 Timotei 1: 6-7: „Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării.
(1Tim 6.4-20);
Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.” (1Tim 6.4)
Cred ca este suficient pentru cei „pedispusi” imbolnavirii de prediculoza chiar si aici…
Foarte bine punctat Ciprian. Nu ne ridicam sa-l oprim pe cel care nu are ce spune, dar il judecam pe la spate. Nu-i fatarnicie asta? Eu cred ca cei care sunt interesati sa-l predice pe Cristos cu inima curata nu mai au „timp” sa tot bage de vina la unii ca sunt bolnavi de prediculoza sau altceva… lor nu le-ar ajunge timpul sa bage de seama la ei insisi, ca nu cumva dupa ce au predicat altora ei sa fie lepadati. „Ce ne pasa?”, spune Apostolul. Dar atunci cand noua ne pasa mai mult de altii decat de noi, este o problema… cu noi. Doamne ai mila!
In mod normal ar trebui sa-si dea seama dupa atitutudinea auditoriului.Nu cred ca nu pricepe, cred ca nu vrea sa priceapa ca vorbeste in van…
Daca l-ar opri cineva tot nu ar rezolva mare lucru…
la urma urmei … se poate invata ceva bun din orice lucru rau, nu?
acest articol mi-a predicat si mie…:|
Pingback: “Jurnalul lui Kathy” e in top 100 « Jurnalul lui Kathy
Dumneavoastra sunteti predicator. O intrebare: Cum „predicati” de la amvonul de pe internet, tot asa si la amvonul din Biserica?
Naomi zise:
1. „Pe vremea lui Pavel Domnul Isus nu era cunoscut”
– Dar astazi este cunoscut cu adevarat? Sau doar avem impresia ca este mai cunoscut decat atunci?
2.”dar astazi cand cunostinta este la culme este absurd sa stau sa ascult un “prediculozist”
– Oare nu ai citit in Scriptura ca cunostinta ingamfa? Unde-i cunostinta la culme este si mandrie la culme.
– Dar ca ea se va sfarsi, ai citit? Asa ca indemnul meu este sa nu te bazezi pe cunostinta., ci pe dragoste. Asta va ramane si asta zideste. Mai degraba ajuta-l, pe cel despre care spui ca este absurd sa-l asculti, sa creasca. Asta inseamna ca dragostea zideste. Ai tu o asemenea dragoste care zideste? Poate te intrebi cum sa o faci. Ei bine, la asta trebuie sa te gandesti tu, care ai cunostinta la culme.
Frate Daniel aveti dreptate in tot ce ati spus dar nu inteleg de ce sa ajut si sa incurajez un frate care a „gresit directia”. Nu-i este dat oricui sa predice. Sunt frati care vor sa faca aceasta slujba din orice altceva dar nu sa slaveasca pe Domnul si oboseste poporul. Daca ati fost atent, fratele Marius a descris pe larg despre ce fel de „predicatori” este vorba. Eu as invita un astfel de frate sa predice in tarile idolatre. Acolo nu se inghesuie nimeni. Sau mai aproape, in piata orasului sau in parc. Stiti ce ar pati astfel de frati? Ar sfarsi ca cei sapte feciori ai lui Sceva. Trebuie sa ne cunoastem fiecare chemarea si slujba la care am fost chemati pentruca incercand sa facem slujba altuia incurcam si incetinim lucrarea.
Cat despre cunostinta si dragostea mea aveti dreptate, ele trebuie sa mai creasca, inca nu-s desavarsita dar ma lupt, tanjesc sa ajung sa pot uni credinta cu cunostinta Fiului lui Dumnezeu, sa ajung la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos.
Domnul sa va binecuvinteze.
Sa inteleg ca pledati pentru introducerea liturghiei ca partea din serviciile divine ?
LINK EDITAT
Adevarat, cunostinta ingamfa dar nu ingamfa ci te face sa spui celorlalti despre EL nicidecum sa insiri o ora citate din cine stie ce carti pe care le-ai rasfoit in studentie sau dupa, mai bine s-ar citi doar Cuvantul Domnului, mult mai folositor.(parerea mea)
In urma cu doi ani la sarbatorile de iarna, un grup de frati de la biserica noastra a fost la un orfelinat si au adus la biserica un tanar cu un handicap fizic destul de accentuat sa-si spuna marturia.A spus o fraza pe care n-am s-o uit toata viata, suna cam asa: „daca am sa spun despre viata mea ma tem ca nimeni nu se va schimba dar daca vorbesc despre viata Domnului, Ea a schimbat multe vieti”
Pe unele amvoane am vazut scris „Noi propovaduim pe Isus Hristos cel rastignit, citatul ar trebui pus pe peretele de vis-a-vis de amvon cu Caractere mari, sa se vada bine.
Eu as desfinta ceasul din biserica.
erata: cunoastere Domnului nu ingamfa
Naomi,
Despre oamenii care nu au chemare si totusi insista sa fie predicatori, Biserica este responsabila de confirmarea/infirmarea lor in aceasta slujire. Dar eu cred ca se loveste adesea si in aceea care au chemare, dar au un inceput timid. Pe acestia trebuie sa-i sprijinim cu tot ceea ce putem. Chiar si pe cei care nu au chemare sa fie predicatori, trebuie sa-i ajutam sa-si descopere chemarea. Este vorba totusi de fratele tau. Asta este dragostea lui Cristos in trupul lui Cristos
Odata a venit un frate din Biserica la pastor si i-a spus ca a primit chemare din partea Domnului sa predice.
– Cum si cand ai primit aceasta chemare? l-a intrebat pastorul.
– Azi noapte am visat un vis. In vis am vazut 3 litere pe cer: DSP. Am inteles ca aceasta inseamna: Du-te Sa Predici, a spus fratele.
– Atunci duminica viitoare esti programat sa predici, a spus pastorul.
S-a pregatit toata satamana, iar cand a sosit timpul sa se urce la amvon si sa predice, a vorbit numai despre agricultura. L-a terminare, pastorul i-a zis:
– Frate, cred ca ai visat cele trei litere pe cer, dar ai confundat intelesul lor. DSP nu inseamna Du-te Sa Predici, ci Du-te Seamana Porumb.
Pastorul l-a ajutat pe fratele sa-si descopere chemarea.
😀
Scriitorii au o vorba: “Ca sa ajungi un bun scriitor, trebuie ca mai intai sa fii un bun
cititor”
Criticii au si ei o vorba: “Ca sa ajungi un bun critic, trebuie ca mai intai sa fii un bun scriitor”
Revenind la “berbecii” nostri, cred ca evaluarea unor predicatori e bine sa fie facuta de predicatori (principiul “peer review” e recomandabil aici).
Iata doua cugetari citate des de fr. Daniel Branzei:
“Un critic literar este de obicei cineva care are destul talent ca sa-si dea o parere, dar nu suficient pentru a scrie el insusi o carte”
” Se spune ca atunci cand Dumnezeu i-a cioplit pe oamenii mari, din aschii i-a facut pe critici”
Sau, ca sa-l parafrazez pe Ion Heliade Radulescu: „Scrieti, baieti, numai predicati …!”
ei cum le place unora sa-i vada pe altii…………………oricum..care ar fi acel suficient de „sarac in duh” sa se poata recunoaste in descriere?…
Cred ca un auto test ne prinde bine tuturor. Pavel spune ” În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură? ”
Eu aplic asta si la predicare. Oare ceea ce predic aduce celor ce asculta cel putin una din beneficiile amintite de Pavel : descoperire, cunostinta, prorocie, invatatura?
Bolnavii care se recunosc bolnavi pot fii tratati.
Ceilalti….
E atit de mare numarul predicatorilor, lucru care arata ca sunt multi nechemati;
de asta , neavind putere si indemn de la Duhul, e mai bine sa mergem sa muncim ceva cu miinile noastre in alte locuri, decit sa cautam un loc caldut in biserici.
Daca am fi realisti, ne-am da sema ca este o raspundere mare in fata Lui Dumnezeu sa predici sau sa pastoresti si nu apuci de acestea ca asa ai vrut tu.
Daca fr Marius a facut postarea, apoi n-a facut-o sa-i schimbam noi prin dragostea noastra pe cei care se iau dupa DSP. 🙂
ci ca. cei care citesc SA AIBA DRAGOSTE si sa nu mai omoare duhul celui ce vine in adunare pt imbarbatare si marirea cunostintei; este fariseism sa spun ca -l iubesc si vezi-doamne, acum eu il schimb cu rugaciunea mea. 🙂
Unde spune ca sa avem dragoste si sa schimbam pe cei care fac din nebagare de seama lucrarea Domnului?
vorba unui frate, „ca maninc foaia aceea”. 🙂
Ori esti chemat, ori ba.
Dar de ce sa nu ne bucuram ca ii mare numarul de predicatori? Nu se ruga biserica „sa scoata Domnul lucratori la secerisul Lui, ca mare-i secerisul dar putini sunt lucratorii?” Acuma, ca-s multi lucratori, iar nu-i bine. Sa-L lasam pe Dumnezeu sa faca trierea predicatorilor si noi sa ne vedem de treburi, ca nu-i secerisul nostru, ci-i al Lui.
Fiecare are chemarea de a fi pastor in familia lui. Asadar, Dumnezeu nu lasa pe nimeni somer niciodata, nicicum.
Pe langa chemarea de a fi pastor in familie, fiecare crestin are responsabilitatea de a propovadui pe Domnul Isus Cristos.
Poti sa-L propovaduiesti pe Domnul Isus de la amvom, sau poti sa-L propovaduiesti intr-un compartiment din tren.
Ma rog ca Domnul sa aiba mila de cei care insista sa predice la amvon, desi sunt consienti ca nu au primit aceasta chemare din partea Domnului.
„Fratii mei, sa nu fiti multi invatatori, caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra” Iacov 3:1
Cei care au aceasta chemare, s-o duca la capat in frica de Dumnezeu!
predica in asa fel incat oamenii sa fie transformati aceasta este scopul predicarii,dar numai un om transformat poate sa-i transforme pe altii.
erata.acesta este scopul predicarii
daca nu ai stat suficient in Cuvant,in şcoala, intre fratii ,nu ai ce spune.Astazi sunt atat de putin predicatori care stau intre oameni in timpul saptamanii.Predicarea este o continuare a partasie, ea implineste nevoia familie Bisericii.
Cred că aceată prediculoză se datorează și sfintei leni de a deschide Sfânta Carte. Acum că avem micro-unde? numai încălzim ce au spus alții și iată că iasă o predică second-mouth, sau third, sau…cine știe?
Avem nevoie să ne întoarcem la Cuvânt și pe acesta să-l predicăm. Simplitatea și eficiența predicării stă în expunerea Bibliei, a fiecărui verset al ei.
Doamne ajută!
Solutia o au cei din Marginea (SV). Sunt cativa batrani care taxeaza in direct: „gata frate, ajunge, mai lasa si pe altcineva!”. „Frate, predica cuvantul Domnului, nu ne spune prostii de la amvon!” etc.