Predică în Biserica Creştină Baptistă „Buna Vestire” din Iaşi de Sfînta Paraschiva

Descărcaţi de AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Predică în Biserica Creştină Baptistă „Buna Vestire” din Iaşi de Sfînta Paraschiva

  1. Cristi Jugariu zice:

    Mi-a placut modul in care ati strecurat parola intr-un comentariu la alta postare 🙂

    Multumesc pentru predica.

    • Marius David zice:

      Mă bucur să am de-a face cu oameni deştepţi 🙂
      şi cu capacitatea de atenţie restaurată. este unul dintre lucrurile pe care vrea Domnul să ni le restaureze prin har.

      repet. capacitatea de atenţie.. nu fixismele 🙂

  2. Pingback: Reflecţii ale unui evanghelic curios asupra cinstirii moaştelor Sfintei Parescheva « Frică şi cutremur

  3. Edgar zice:

    Cum ramane cu regula legata de varsta si lungimea predicii in minute? Sa inteleg ca bateti spre 70 de ani? 🙂

    Sunt curios cati membri v-au urmat sfaturile legate de evanghelizarea personala si lantul de rugaciune. Fara condescendenta din partea mea.

  4. Cristi Jugariu zice:

    Dupa ce am ascultat predica de 3 ori, pot sa spun ca nu sunt de acord cu o singura chestiune: insistarea pe lantul de rugaciune. Este o forma buna atat timp cat in ea se afla continutul care trebuie… acel „ceva” al batranilor nostri care ti-L aduceau pe Dumnezeu in batatura cand se rugau. Dar pentru unii „slabi”, care din pacate s-au cam inmultit in bisericile noastre, pe alocuri devenind chiar majoritari, aceasta forma fara continut poate fi ucigatoare… ajungem sa ne rugam doar pentru ca ne-am inscris intr-un tabel, pentru ca am facut o promisiune, pentru ca ne-ar fi intrebat altii la ce ora ne-am inscris si nu se cadea sa mintim, sau dintr-un impuls dat de sentimentele de moment. Toate aceste motivatii isi au rezultatul intr-un efort propriu, iar la prima „cadere” (intrerupere) totul se sfarseste in descurajare si deznadejde. Totul doar pentru ca ne-am facut singuri robi unei promisiuni de care nu am putut sa ne tinem.

    De asemenea nici imaginea cu plantonul din armata nu cred ca e foarte reusita, pentru ca imi sugereaza doua lucruri:

    1. Ideea de datorie… nu cred ca Dumnezeu asteapta din partea noastra sa comunicam cu El din datorie, sau sa ne purtam unii pe altii in rugaciuni, din datorie…
    2. Frica de pedeapsa… exact cum ati spus si dvs., daca nu faceai plantonul, te manca arestul… iarasi nu cred ca Dumnezeu vrea sa il iubim sau sa facem ceva pentru El sau imparatia Lui, de frica iadului. Cred ca relatia dintre Cap si madular se transeaza pe un alt nivel… un nivel mai familial… ceva de genul: tata-fiu.(?)

    • Marius David zice:

      nu, Cristi, nu sîn pentru tehnologii de niciun fel,
      nu cred că îi putem forţa mîna lui Dumnezeu prin a face ceva noi aici pe pămînt…
      Ştiu sigur, dar cunoscînd biserica în care am predicat, cunoscînd istoria şi o anumită lenevire la aceste lucruri, am călcat pedala ca să îi scot pe fraţi din amorţeală, chiar cred că au nevoie de o goarnă de alarmă, trebuie să se ridice să facă planton, şi apoi….Dacă va voi Dumnezeu!

      Prima noatră apropiere de Dumnezeu poate fi prima dată din frică, este mai bine decît nimic,
      Frica de Domul şi de consecinţele neascultării este începutul înţelepciunii, dar nu şi sfîrşitul ei.
      Sfîrşitul ei este dragostea, ascultăm apoi din dragoste pentru că dragostea desăvîrşită izgoneşte frica
      Să începem totuşi cu frica, acolo unde ea lipseşte

      • Cristi Jugariu zice:

        Nu ii cunosc pe destinatarii primari ai predicii, dar teama mea era sa nu se creada ca lantul de rugaciune este o solutie. Schimbarea trebuie sa vina din interior, din ganduri, atitudini, motivatii… dar asa cum spuneti, trebuie sa gusti din Dumnezeu ca relatia sa treaca de la frica la dragoste.

        Eu am incercat multe lucruri din frica, sau luat de valul anturajului, dar am falimentat de fiecare data. Nu am reusit sa fiu mai sfant prin efortul meu, ci am ajuns sa ma adancesc si mai mult in aceleasi pacate.

        Am reusit sa fiu victorios doar atunci cand mi s-au deschis ochii cu adevarat (in urma unui studiu de 3 luni pe cartea Osea) si am gustat putin din acel greu-traductibil „hesed”. A fost ca un fel de a doua nastere din nou pentru mine… si pot sa spun de atunci in dreptul meu: Hristos in mine – nadejdea slavei.

        Ma bucur ca nu credeti in sisteme, scheme sau retete de manipulat pe Dumnezeu, pentru ca toate acestea, pana la urma, sunt o forma idolatra de apropiere de Dumnezeu (cine nu isi face un dumnezeu ca sa nu traga foloase de la el?). Asa cum ati spus si in predica, cred ca e potrivita imaginea lui Beni Faragau (cred, nu sunt sigur): rugaciunea nu e o surubelnita cu care reglez in potentiometrul lui Dumnezeu, ci e o surubelnita cu care El regleaza in potentiometrul meu.

        Ca si aplicatie la trecerea de la frica la dragoste, cred ca se pot folosi principiile postului placut lui Dumnezeu din Isaia 58.

        • Marius David zice:

          nu, nicio tehnologie spirituală nu ajune pentru nimic, eu însumi descurajez o astfel de gîndire.
          ce mă tem este că tu propui o altă „tehnologie” în loc de harul benevolent al lui Dumnezeu
          „mi s-au deschis ochii după un studiu”.
          Orice astfel de pastul 1 urmează neapărat pasul 2 este periculos în analiza vieţii spiritauale, mai ales cînd este autoanaliza,
          inima omului este nespuis de înşelătoare şi deznădăjduit de rea
          orice astfel de „sistem” care nu merge „automat” la orice om înseamnă că poate fi o propunere falsă.

          în general nu sînt pe principiul gîndirii inginereşti de niciun fel, inclusiv a fratelui Beni, Rugăciunea nu este o şurubelniţă. full stop 🙂
          nici măcar pe mine nu mă reglează automat, dacă o folosesc,

          • Cristi Jugariu zice:

            Orice continut este pus intr-o forma, sau ia o anumita forma (cel putin in lumea noastra nu stiu cum e in alte lumi). Eu discutam despre esenta iar forma am scris-o in paranteza, tocmai pentru a nu fi suspectat ca sunt impotriva oricarei forme. Din ceea ce cred eu, esenta e normativa, forma e subiectiva si tine de (adaptabila la) individ, comunitate locala, o anumita generatie, etc.

            Cat despre imagini, modele, „gandiri ingineresti” si pilde, fiecare are limitarile ei (probabil de aceea Isus nu ne-a lasat o singura pilda despre Imparatia Cerurilor), dar sunt folositoare uneori pentru a izola specificul de general sau de a lamuri unele aspecte. Si acestea sunt tot niste forme de prezentare a esentei, dar esenta este cea care trebuie extrasa si luata ca normativa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.