Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Incerc, in general, sa nu commentez cu privire la muzica, in sensul de a stabili ce e bun si ce nu. O fi sanatos sa asculti ce-ti place? Poate… daca-ti place ce-i bun.”
Daca-ti place „muzica buna” poti scoate o capodopera inedita si dintr-o panza de…joagar ! e atat de dulce, e atat de fina, e atat de…”bestiala” („beschie” ii spune la joagar in zona de nord a Moldovei…)
Totul e sa detii ceva „urechi fine” si o inima in care sa nu fie…haos !
Restul e interpretare „mizicala exhibitionista !”
„interpretare muzicala exhibitionista”
eu intreb din nou: cui trebuie sa-i placa ? DIferitelor categorii de credinciosi, de diverse culturi, diverse nivele de cultura, diverse virste, diverse denominatii, diverse nivele de pregatire muzicala………. sau mai degraba lui Dumnezeu. Ma tot straduesc sa aflu ce I-ar place Lui. Cine ma ajuta un pic?
Frate Dorin,
Lui Dumnezeu, care locuieste in noi prin Duhul Sau cel Sfant trebuie sa-i placa ! Apostolul Pavel intreba in Galateni 1:10: „Caut eu oare acum bunăvoinţa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi slujitorul d lui Cristos.”
sau in 2 Corinteni 12:17: „Dar, am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul…?”
Sau in I Corinteni 3:14: „Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata !”
Frate Dorin, „Fiecare isi va primi lauda de la Domnul !” ATUNCI… (I Corinteni 4:5)
Desigur, ca in slujirea in care sunteti implicat reusiti cu brio sa faceti auzite, ascultate si intelese acordurile simfoniei slujirii DOAR DOMNULUI !
Sa fiti binecuvantat !
Dorin dragă,
Iartă-mă dacă la prima întrebare răspund cu o alta… De ce n-ar plăcea muzica şi oamenilor, nu doar lui Dumnezeu? Evident, Lui trebuie să-I placă în primul rând, aşa cum ar trebui să-I placă şi felul în care judecăm. Dar de ce n-ar fi şi pe placul oamenilor? Evident, atât a celor care cântă cât şi a celor ce ascultă. Ce I-ar place Lui? Cred că mai mult inima cu care I se cântă… Cred că eşti de acord că primul obstacol în calea unui răspuns corect este propria cultură muzicală. Prin prisma căreia încercăm să înţelegem „gusturile” Celui care, cu siguranţă, nu face… topuri! Ceva mă face să cred că, de exemplu, nici tu nu crezi că Lui îi place doar muzica clasică şi nici fratele Marius nu crede că preferinţele Lui se limitează la… lăută. O fi o simplă intuiţie? 😉
Nicidecum ! Daca oamenii sunt placuti lui Dumnezeu, atunci si „gusturile muzicale” sunt comune ! Intotdeauna, ca om al lui Dumnezeu trebuie sa te intrebi: Ii place Domnului ce nat si cum cant ? Si, daca vine cantarea dintr-o inima curata. Nicidecum…mercantila, cu dor de popularitate sau de a face…un ban !
Pingback: Voluptate anti*[frauda si intinare] « Frică şi cutremur
Decit laudarosi cu inchinarea cintind frauda si intinare mai bine o trupa de lautari cu tambale si acordeoane , cel putin acestia din urma nu-si dau ochii peste cap!
Frate Gaby,
Nici dumneavoastra nu va plac ?
Ca si mie imi ung sufletul doar inchinatorii-traitori si adevarati !
Cred ca trebuie desfiintata trupa ..la noi in adunare nu mai exista asa ceva.
Este un frate care da cintarile.(dinsul conduce si corul barbatesc si fanfara mare si cea mica).
Luam foc inainte , cind eram obligata sa ascult si sa vad fitiala dinaintea amvonului.
(erau sapte…)atentia imi era distarasa total, apoi , ma tulbura.
Efectul era cel scontat de Cel Rau.
Nu cred ca e biblica acesta trupa; cum spune si frMarius; ea s-a transformat in trupa de frauda si intinare; iti intineaza spiritul pina la exasperare.
Fiţi siguri că nu-i altceva decît o simplă copiere a modelului lumesc , o punere în aplicare a dorinţei unor tramburaşi cu plete sau cu părul ră-sculat în sus – care nu au nimic de a face cu Domnul Cristos şi , pînă la urmă , nici cu muzica – de a avea şi biserica , cum are şi lumea , formaţii muzicale de un anumit tip ( compuse din : chitară solo , chitară bass , keyboard şi tobe sau baterie ) , cumul special de instrumente care , ÎNSĂ , este capabil să creeaze un anumit tip de muzică , prin intermediul căruia să poată fi schimbată şi distorsionată şi muzica divină , bisericească , după tendinţele cele mai oribile ale lumii întunericului.
Nu vedeţi că tipul acela , care zice că a compus piesa „Ultimul tunel” , spune el singur , cu gura lui , care e modelul muzicii sale :
„pot sa spun ca este chiar o onoare sa fac parte din aceasta comparatie, cu atat mai mult cu cat am avut onoarea de a si canta impreuna cu Adi Barar, chitarist Cargo”
Mai spune : „In rest nu am sa raspund la cele scrise mai sus, nu simt nevoie sa ma justific in fata nimanui…”.
Mai vreţi ceva ? Vreun alt comentariu ?
Mai e , oare , necesar să-i spunem băiatului că :
-atunci cînd intri în Împărăţie trebuie să-ţi însuşeşti tu , personal , cultura din mediul împărătesc al lui Dumnezeu , iar nu să-ţi faci de cap răsturnînd cum vrei tu ordinea din interiorul Împărăţia Lui ?
-că nu poţi niciodată , cîte zile ai avea , să afirmi „că nu simţi nevoia să te justifici în faţa nimănui” ? şi
-că tot ceea ce vei face în viaţa ta , eşti obligat să faci ţinînd cont de argumentul lui Cristos , dar şi de ceea ce spun ceilalţi oameni despre tine ?
-că nu se poate să nu-ţi pese de ceea ce cred alţii despre tine ?
Să-l ajute Dumnezeu să-L cunoască într-un mod personal pe El şi , astfel , să primească o viziune împărătească , împreună cu argumente sănătoase care să stea la baza oricărei atitudini , trăiri , construcţii muzicale sau de orice alt fel ar fi ele !
E valabil pentru toţi truperii !
@ Gabriel Baloi,
„E valabil pentru toţi truperii ! ”
E valabil frate, e valabil !
Pentru toti truperii, pentru toti trupetii, pentru toti…trufasii care invata muzica sub bagheta vrajita cu partituri din iad a acelui Maestru al razvratirii de pe a carui varfuri de ghiare picura cea mai aleasa…pacura in loc de cea mai aleasa smirna !
Cu smirna e altceva, sunt doua compozitii chimice diametral opuse ! Pacura este pentru „fierbere si conservare vesnica acolo unde viermele nu moare ci…roade ca gangrena” ! Iar smirna este pentru ungere, imputernirice si miros placut ce insoteste jertfirea de sine pe altarul slujirii si doar pentru Domnul Savaot care locuieste in Lumina ! !
Foarte faină imaginea picurului de păcură , în loc de smirnă , de pe vîrfurile ghearelor lui Satan !
Stai sa vezi cand se striga: „Fierbinteee…!” „Ardeee!”
„Într-o zi, în curtea unui fermier intră un străin. Nu fusese în viaţa lui la ţară şi cunoştea animalele doar din fotografii şi desene. La un moment dat a văzut un cal care şchiopăta. De atunci se tot întreabă cum de reuşesc caii să câştige la curse când de fapt ei sunt şchiopi!”
Bine v-am regăsit pe toţi după o perioadă de linişte (a mea, evident)! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dublu pe cei care înţelegeţi de ce am spus istorioara de mai sus! 😉
bine ai revenit! : ) Domnul sa te binecuvinteze si pe tine.
Mulţumesc, eLioR. M-am bucurat să regăsesc fraţii şi surorile mele pe aici! Şi chiar şi… verişori! 😀
Marinel dragă , îţi zic şi eu un bine ai revenit ! ‘că tare rău mă simt de vreo 2 săptămîni încoace ! Mă simt rău în duhul meu. Nu mai pot gînguri bine. Nu mai pot sta în şpagat spiritualo-intelectual ! 🙂
Îi mulţumesc fatelui nostru Aciduzzu şi sorei Elisa , că doar ei mă mai alină un pic.
Fii binecuvîntat !
( uite că m-au trecut lacrimile. Nu ştiu de ce. Aş fi vrut să nu mă deconspir cu lucrul acesta )
Mulţumesc de urări! Nu m-am gândit că mi se va duce dorul… Sincer! Nu de alta, dar nici mie nu mi-e dor câteodată de mine! 😀
Mi-a luat ceva timp şi… răbdare să citesc tot ce s-a scris de când n-am mai intrat pe blogul fratelui Marius. Multe lucruri m-au durut… Uite, mărturisesc şi eu ceva… Când eram mic (mamă!, ce memorie trebuie să am dacă îmi mai aduc aminte!:D ) citeam cu nesaţ legendele Olimpului ale lui Alexandru Mitru (le mai ştie cineva?). Culmea! dintre toate personajele negative (şi nu erau puţine!), cel mai mult îl detestam pe Procust! Şi eram doar un ţânc!
Frate Gabriel, alinarea este reciproca ! De aceea ne avem unii pe altii, nu ?
Da , aşa este.
Eu am inteles, si de aceea va spun: Bine ati (re)venit printre noi!
Personal v-am simtit lipsa !
Marinel, bine ati venit „din concediu”….nu toate trupele sunt la fel,
si nu e coresct sa judecam doar dupa”unele”. 🙂
banuiesc ca asa ati vrut sa spuneti.
Ideea ca aceste trupe nu-si au locul, ele au aparut nu de mult, de cind „ne cam lipseste esenialul” si cautam „ceva imbunatatiri” efectul e ca la E-uri „, pe dos”.
Inchinarea linistita este benefica pentru sufletele zbucuimate de atita forfota obositoare.
Imi place sa cint la biserica cu fratii si surorile, multumesc Domnului ca la noi se cinta”normal”
Nu avem „trupe” in zona. 🙂
„Concediu” e un fel de-a spune, soră Elisa… A fost mai degrabă o… „retragere în gânduri”… prinde bine uneori! Noi avem „trupe” în zonă. Şi bune, şi rele. Şi de laudă şi închinare, şi de „fraudă şi întinare”. Domnul să aibă milă de ambele categorii! Am o curiozitate… chiar n-aţi auzit nici o „trupă” care cîntă… normal? Este cineva care crede că în cer se va intra doar dacă eşti membru într-un cor, într-o fanfară sau formaţie de mandoline? Eu cred că „paşaportul” va fi inima… Greşesc oare?
Sper să nu vă supăraţi, dar prea mi se pare că ne grăbim să considerăm că „toţi caii sunt şchiopi”!
in cer intri daca stai cuminte in banca ta si asculti cum presteaza si se afirma pe rand corul, fanfara, x si y. tu ai dreptul sa fraudezi si sa te intinezi in cantarea de la inceputul programului si cantarea pt coleta, iar toata chestia asta + 2 rugaciuni: una la inceput si alta la sfarsit se numeste „partasie” cu fratii.
frumos, frumos … elior
eLioR, nici vorba. In cer se intra numai daca la intilnirea crestina, i-ti dai capul pe spate, privesti in tavan, ridici o mina sus( sau doua) , repeti app. 10 cuvinte de vreo 175 de ori, si daca auzul te mai tine, asculti la un monolog a unui umblaret in jurul amvonului, dupa care mergi acasa.
Eventual , odata pe an mai mergi la ceva conferinta( preferabil Peniel) , unde te re-dedici si faci o juruinta noua, dupa care inapoi la rutina saptaminala de 1hr and 15 min.
Daca urmezi reteta de mai sus , sint sigur ca Sfintul Petru te va astepa cu flori la poarta Raiului. Negresit.
Frate Gabi Bogdan,
Inconsecventa, nestatornicia aceasta in traire este determinata de slaba capacitate de a discerne falsul de autentic si adeseori se intampla ca in povestea aceea cu morarul care sta cu capul intre palme asezat pe un scaunel in asteptarea umplerii sacului cu faina…
In uruitul constant al pietrei de moara, simte ca-i misca ceva pe ceafa. duce palma pe ceafa si apuca intre degete o ganganie…Era un purice.
„A, tu m-ai muscat pe mine !” zise morarul strivindu-l intre unghii.
Iarasi se simte gadilat de ceva gandanie. Iarasi duce palma la ceafa si iarasi apuca-ntre degete un…paduche.
„A, tu esti bland, pe tine te pun la loc !” zise el ingnorand faptul ca amandoua insectele nu sunt decat paraziti, chiriasi infipti in…pielea proprietarului…
Cam asa ceva si pe-aici frate Gabi cu..capacitatea de discernere cu care ne luptam; cand dumneata, cand eu, cand altii…Dar ne luptam ca dau buzna chiriasii…
Aceea e sacroterapie muzicală !
Am citit pe un blog următoarele :
●„Prin sacroterapie se înţelege vindecarea cu ajutorul lui Dumnezeu prin credinţă şi rugăciune.
Rugăciunea este DESCHIDEREA MINŢII omului pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu”.
●„Această deschidere a minţii trebuie făcută cu o dorinţă fierbinte care să umple întreaga fiinţă , să ducă la INTENSIFICAREA VIBRAŢIILOR CORPURILOR noastre (FIZIC , ENERGETIC , EMOŢIONAL , MENTAL , CAUZAL ) şi RIDICAREA CONŞTIINŢEI până la un nivel ridicat de spiritualitate”.
●„Rugăciunea este uniunea dintre gând , sentiment şi emoţie şi are un potenţial extraordinar deoarece poate duce la SCHIMBARE permiţând ACCESUL DIRECT LA CORPURILE NOASTRE , la semenii noştrii şi la FORŢELE CREATOARE ALE ACESTEI LUMI”.
●„Cele care creează ideile şi imaginile sunt gândurile noastre care capătă PUTERE de a se realiza CU AJUTORUL EMOŢIILOR ŞI SENTIMENTELOR. Emoţiile sunt cele care conţin ENERGIA necesară ce ne pot realiza gândurile şi împreună (gândurile şi emoţiile) dau consistenţă şi îndemn pentru OBŢINEREA UNEI REALITĂŢI pe care o dorim”.
( sursa este aici : http://armmonie.webs.com/sacroterapia.htm )
Curată practică de „yoga creştină” !
Sacroterapie muzicală.
am alta reteta mai buna, gabita, dar multam, esti amabil. nu stiu pe unde umbli tu, dar „reteta” mea descrie vreo 80%, daca nu si mai mult, din bisericile np din ro. de-aia batem pasul pe loc. dar tie iti place asa.
@ eLioR
Cred că nu ai înţeles ce am scris mai sus.
Nu ai înţeles ce-mi place şi ce nu.
Dar cu astfel de sacroterapii „muzicale” în model de „yoga creştină” ( cum este cea pe care am descris-o mai sus ) biserica o va lua rău de tot la vale.
Pe unde merg eu ?
Păi , merg la templul lui Dumnezeu , mai demult mergeam şi în tabere creştine , prin oraşe , uneori pe la filarmonică şi în multe alte locuri.
Dar , te rog , eLioR , îndură-te de mine şi nu mă chema niciodată în locuri unde se practică „yoga para-creştină” !
( pe de o parte , mie îmi place de tine , dar cum facem să nu mai batem pasul pe loc şi să evoluăm , cel puţin , în prima poruncă a dragostei frăţeşti ?! fiindcă există unii oameni foarte încăpăţînaţi care nu vor deloc nici să iubească şi nici să se lase iubiţi )
: )) lui gabi bogdan ii raspunsesem.
mi-ar placea ca timpul de lauda si inchinare sa tina cam o ora si sa conste in cantare si rugaciune. alternativ. si asta duminica in (cel putin unul din cele 2) program(e).
vorbim aici de trupe de lauda si inchinare, numai ca de ele ii doar numele. nu este timp de lauda si inchinare din cauza corului, fanfarei, cantaciosilor care trimit biletele ca vor sa presteze, iar noi, de voie de nevoie, trebuie sa-i ascultam duminica de duminica. ce daca fiecare in parte simte nevoia sa cante si sa se roage? sa binevoiasca sa faca acasa asta, in camaruta lui, nu?
Umblu si eu pe unde pot. ElioR, o observatie. Citiva ani in urma gindeam ca si tine.
Bisericile Americane, care sint specialiste in trupe de lauda si inchinare, sint (aproape) goale de tineret. Media de virsta cred ca e 40 de ani.
Acum ,(cel putin aici peste lac), la romani , e plin de tineri. Unul dintre motive sint corurile, fanfarele si orchestrele.
Am un baiat de 9 ani. Mergea la biserica ca si la dentist. De cind a inceput sa mearga la orchestra , nu mai comenteaza.
E bine? E rau?
Baterea pasului pe loc nu e din cauza muzicii, si din cauza faptului ca centrul biserici nu este Domnul Christos, ci sint programele( fie ele cum or fi), oamenii si nevoile oamenilor.
Cam asa ceva, frate Gabi ! Tendinta de a se inchina fapturii in locul Facatorului (Romani 1:25).
Doar atunci se aude exclamatia: „Ma bucur cand mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!”(Psalmul 122:1).
„Baterea pasului pe loc nu e din cauza muzicii, si din cauza faptului ca centrul biserici nu este Domnul Christos, ci sint programele( fie ele cum or fi), oamenii si nevoile oamenilor.”
corect. nici nu am spus c-ar fi din cauza muzicii, ci a programului si eu. si cum poti sa te apropii de cristos daca nu prin rugaciune (si cantare)? insa biserica tocmai aceasta apropiere o opreste. omul are si el problemele lui cu care ar vrea si el sa stea inaintea lui dumnezeu (si) in biserica, dar n-are cum, ca trebuie sa vizioneze programul. ar trebui sa fie cereri de rugaciune in biserica, eliberari, vindecari, da` cine mai are puterea asta acum? sa fie loc pt marturisiri, sa vezi ca biserica raspunde cat de cat nevoilor tale. dar asa cum ii acum, ioc ii pasa. programul sa se deruleze ca la carte: cor, fanfara, veta, gheo si nenea pastorica. si invitatii, bineinteles.
Aciduzzu, intrebare( daca mi se permite) care este insemnatatea lui „aciduzzu”?
ElioR, kumbaya 🙂
@GabyBogdan,
Uite-aici frate Bogdan, in premiera:
„Aciduzzu”, in dialect sicilian inseamna „privighetoare”, sau „pasarea care canta in zori” !
Iti promit ca iti voi posta si poezia cat de curand !
Sa fii binecuvantat, frate Gabi !
Frate Marinel,
„Am o curiozitate… chiar n-aţi auzit nici o “trupă” care cîntă… normal? ”
Ce inseamna normal ? Inseamna sa traiesti mai inainte de a canta si apoi sa canti doar ceea ce traiesti. Daca nu, taci ! Aici este deosebirea dintre…trupe si inchinatorii adevarati care nu trebuie neaparat sa stea in banca, in conul de umbra al slujirii de duzina !
Absolut de acord! Tocmai de aceea repet ceea ce am mai spus: Dumnezeu se uita la inima celui care cântă, nu la „performanţa” muzicală. Doar că, dacă tot ce facem trebuie să facem ca pentru Domnul, e evident că trebuie să avem grijă şi ca „performanţa” să fie pe măsura inimii. Cât se poate… Dumnezeu ştie cât putem fiecare!
Cat se poate de corect, frate Marinel !
Si Uzza o incercat ceva bun….
Şi Ioan, şi Petru şi Ştefan şi… mulţi alţii au încercat ceva bun, de ce să ne gândim doar la Uza? Depinde ce încerci! Uza ar fi trebuit să ştie că lucrul pe care îl făcea nu îi era în primul rând permis, oricât de bun i s-ar fi părut!
Greseala de drept a fost a lui David, Uzza a platit,,de facto” din bunavointa!Mult mai multa poluare fonica produc evanghelisti,invatatorii si pastorii cre nu au ureche muzicala.
Uzza a avut o inima sincera, dar standardul nu este sinceritatea inimii, deoarece inima omului este inselatoare si ….
Standardul este cuvintul implinit dintr-o inima sincera.
Frate Gabi, imi cer scuze pentru postarea necorespunzatoare a poeziei „Noul Uza”. Voi incerca cu alta ocazie…
Fii binecuvantat !
David a cintat si ,,ce a pacatuit” si ,,ce a neprihanit”,problema nu este de voce ,ea tine de vocatie!
Interesant şi frumos spus !
eu cred ca tu nu stii care e rolul unei trupe de lauda si inchinare. hai sa aplicam regula ta tuturor credinciosilor, anume sa nu-i lasam sa intre in biserica sa se roage si sa cante, ci sa stea afara daca nu-s ok, adica inchinatori adevarati, asa ca tine. ; )
trupa de lauda si inchinare nu-i ca sa laude si sa se inchine in locul tau, ci alaturi de tine si tu alaturi de ea.
„Un orb se ciocni într-o zi pe stradă de un surd. Acesta, nervos, îi strigă orbului:
– Tu nu vezi pe unde umbli, zăpăcitule?
Iar orbul îi răspunde:
– Dar tu de ce strigi aşa? Doar nu-s surd!
– Păi, n-oi fi, dar nici eu nu-s orb să nu văd că nu te uiţi pe unde umbli!”
E OK , eLioR , fie cum zici tu , fiindcă , defapt , fanfara nu-mi place DELOC nici mie. Dar măcar să lăsăm o cîntare de cor , please ! 🙂
Apropos de „cine e de vină” pentru lipsa închinării adevărate… Am să vă spun o istorioară interesantă, petrecuta cu ceva ani în urmă. Mă aflam în biroul păstorului când a intrat un frate. Voia să discute o „problemă” gravă cu păstorul. Acesta i-a spus fratelui să nu se jeneze de prezenţa mea acolo, fiind şi eu parte din ceea ce se cheamă impropriu „conducere”. Fratele a tuşit jenat, apoi a dat drumul of-ului.
– Duminica după amiaza l-am văzut pe tânărul X din cor mestecând gumă în timp ce dumneavoastră predicaţi (între noi fie vorba, urât obicei cu guma asta de mestecat. Lupt şi eu cu tinerii să-i dezvăţ de ea în biserică!)
Fratele păstor se uită la mine şi-mi spune:
– Ei, frate Marinel, ce-i spui fratelui?
L-am întrebat simplu pe fratele respectiv:
– Îmi puteţi spune despre ce a predicat fratele păstor?
– Frate, cum să mă pot concentra dacă tinerii fac ce fac în cor!
I-am răspuns:
– Frate dragă, îmi pare rău să vă spun, dar tânărul X a venit după predică şi mi-a cerut nişte lămuriri suplimentare legate de un punct al predicii. Vă spune asta ceva?
Asta e povestea!
Concluzia mea de atunci şi de acum este că mereu ALTCINEVA este de vină că eu nu mă închin la biserică! Niciodată EU!
Să fiu bine înţeles. Nu sunt un credincios liberal, dar nici conservator! Sunt un copil liber al Domnului şi aş putea să mă bucur de părtăşia cu Domnul şi în mijlocul furtunii! Încerc să înţeleg cât mai mult din ce este în jurul meu şi să iubesc cât mai mult din ce poate fi iubit!
sa ma scuzi, dar eu nu ma simt. : )) n-are nicio legatura povestioara ta cu problema mea (si mai sunt ca mine). nu cred ca-i asa de greu sa pricepi ce ma deranjeaza.
cine e de vina? pastorii sunt de vina pt ca nu fac nicio schimbare. ei sunt in masura sa faca schimbarile, dar nu vor.
eLioR, în primul rând că n-am vrut să vizez pe nimeni personal! Apoi, povestioara voia să scoată în evidenţă ceea ce spuneam la sfârşit, respectiv „că mereu ALTCINEVA este de vină că eu nu mă închin la biserică! Niciodată EU!” Iar în ceea ce priveşte afirmaţia ta, „pastorii sunt de vina pt ca nu fac nicio schimbare”, oare nu se încadrează la capitolul ALTCINEVA? Şi oare numai ei sunt în măsură să facă schimbări, noi trebuie să rămânem la fel?
Argument biblic ca mestecatul de guma poate fi pacat de moarte:
Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă, îl mesteca într-una şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii…
Iov 20
Argument biblic că aceia care au înălţimea peste media mondială vor pieri: „dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori, va pieri pentru totdeauna” tot Iov 20. Şi dacă mai e nevoie putem găsi „argumente” biblice împotriva privitului peste umăr când oglinda retrovizoare nu te mai ajută, ca să nu ne prefacem într-un stâlp de sare şi… tot aşa! Doamne, ai milă!
trebuie sa recunoasteti ca mestecarea gumei intr-o locatie publica suna a ne-simtire
a nepasare, a lene (desi mesteca intruna. 🙂
sa nu mai vorbim ca ne aflam in Casa lui Dumnezeu care merita toata cinstea
e lipsa de bunacuviinta sa stai in fata unui imparat pamintesc meeesetecind intruna, dar a IMPARATULUI IMPARATILOR; a REGELUI REGILOR ?
Soră Elisa, tocmai spuneam că nu sunt nici eu de acord cu mestecatul gumei (dacă aţi remarcat paranteza). Dar să consideri că versetele din Iov 20 la asta se referă… Doamne, unde ajungem dacă tragem aşa „la subiect” versete din Biblie? Şi sunt multe altele care n-ar trebui să le facem în prezenţa Împăratului, numai că pe acelea nu le băgăm în seamă… Suntem extrem de subiectivi, acesta e adevărul… Bârfele şoptite, privirile piezişe, gândurile răutăcioase… toate acestea nu contează! Sper să înţelegeţi că eu nu pot să condamn DOAR anumite lucruri fiindcă acele nu-mi convin mie! TOATE lucrurile care sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu trebuie condamnate!
Nu vă necăjiţi… viaţa e înainte! Ce n-am avut ieri putem avea mâine! 😉
ce scoate in evidenta povestioara n-are legatura cu ce spun eu aici. eu ma pot inchina f bine si altundeva, dar nu in acelasi timp in care se desfasoara programul. atunci ascult, nu mai inchin. probabil tu numesti vizionarea programului inchinare. nu e vorba de „mereu ALTCINEVA este de vină că eu nu mă închin la biserică! Niciodată EU!”. intelegi ca eu m-am saturat de programele de biserica si nu mai vreau? ma plictisesc ingrozitor. daca e la mine problema, ferice de voi.
cat despre schimbarea programului, e nevoie de mai multi oameni sa ceara asta, dar nici atunci nu s-ar garanta schimbarea, ca totul porneste de la „sitemul care ii corupt”. : )) sau cautam alta biserica.
no, dumnezeu cu mila!
Nu numesc vizionarea programului închinare! La noi, când se cântă cântări de laudă şi închinare, cântă toată biserica, la fel ca la cântările comune! Oare cum o fi fost pe vremea bisericii primare când se cântau Psalmi si unii voiau să se citească din Cuvânt iar alţii voiau să se roage? Dumnezeule! Unde o fi părtăşia noastră dacă fiecare vrea doar ce-i place LUI, când îi place LUI, cum îi place LUI?
Şi, by the way, la servici nu ne plictisim de program doar fiindcă suntem plătiţi? 😦
si la noi canta toata biserica cu trupa care-i in fata si conduce. problema e ca se canta f putin: una la inceput si una la coleta. maxim inca una. la fel si rugaciune.
@ Gabi,
Cred frate Gabi, ca mestecatul gumei tine de un gest…reflex ! Ca la…rumegatoarele cu…copita despicata ! Se mesteca in stare inconstienta, adica : „Ah, n-am stiut ca sunt in Biserica !” Iacov la Haran se cutremurase si se-nfiorase din toata fiinta doar din pricina ca…avusese drept perna un bolovan si i s-a parut ca sta prea comod in „Casa lui Dumnezeu” si la „Poarta Cerurilor…” Ce s-ar fi intamplat sa mai mestece si niste stevie-n somn…?
Apropos, istoria gumei de mestecat a inceput tot in America, de unde in ultima vreme ne curg toate belelele (si chiar…balele dupa guma), cu teologii noi, cu interpretari libertine ale Scripturii, cu trupe de hip-hop pe post de…lauda si-nchinare (ca doar tot poti sa-ti zbantui dorsala in fata Domnului ca-n fata lui Baal – totuna-i, nu-i asa ?)
Prima guma de mestecat a fost folosita de pionierii (si unii pseudo-misionari) care au cucerit Vestul Salbatic… Prima lor guma se intitula pompos : „Chewing Tobacco” si se vinde impreuna cu…scuipatoarea pe post de…dozator de saliva.
Ce-ati zice sa patrunda tinerii sau fratii si surorile-n Biserica si sa inceapa sa slujeasca ori la cor ori la orchestra (ca la famfara ar infunda mustiucul…) mestecand tutun de mestecat si apoi, din cand in cand dozandu-si saliva intr-o scuipatoare alaturata. Ce-ar face insa cei fara scuipatoare ? Ar face ce fac tinerii cand ii ustura limba de prea multa masticatie: lipesc galusca de guma pe dosul scaunelor sau pe trurul pantalonilor sau fustelor celor care se vor aseza neatenti…
Nu vi se pare cunoscuta manifestarea ?
Aciduzzu, sa fim corecti, nu chiar toate belelele vin de aici( Penielul e produs romanesc 🙂 ).
Si inca ceva, ne amintim cu nostalgie de vremurile cind guma era problema cea mai mare.
Acuma este marihuana, cocaina si sexul.
The good old days,. ..
Postarea de mai sus e ptr gabi:Iov 20.
Am acelasi raspuns ptr.Marcel Stepan
In lume sint doua feluri de oameni, unii cu simtul umorului , altii fara. Se pare ca mie imi lipseste, ca incercarea cu acel verset din Iov nu a reusit. 🙂
ba o reusit, da` am apasat io aiurea cand am raspuns.
deci o fo` tare. poate mai stii si altele. : ))
lol
Frate Marinel , nu fac si eu ca si copilul cu spanacul:
maninca mama spanac ca e bun, e sanatos
-Dar nu-mi place
-iti va face bine, vei creste mare
Nu-mi place si gata.
-iti voi cumpara ceva ce-ti place daca il maninci’
ia macar un pic sa-i vezi gustul
Nu intelegi ca nu-l pot suferi.
Nu plec de la idei preconcepute;
dar ma simt mai „ca in biserica, fara ei”. 🙂
Liniste ca in biserica zicea o vorba romaneasca.
Imi place sa cint, nu sa asist la lauda adusa Domnului;
prefer sa nu am prea multe in fata ochilor cind ma inchin,
ca sa nu-mi distraga atentia
mai ales persoane care de regula vor vor sa iasa in evidenta, vorba lui Gaby,
care fac fite, ochi peste cap, etc. 🙂
Mi-i drag cind vine cite o sora, un frate care cinta din toata inima, desi nu le prea are cu muzica’ma simt chiar excelent;
atunci ii ajuta si biserica;simti o partasie sanatoasa, nimic prelucrat, care opreste Duhul de fapt.
„Imi place sa cint, nu sa asist la lauda adusa Domnului” Dar cine vă împiedică să cântaţi împreună cu cei ce cântă? Evident, când se cântă…
„prefer sa nu am prea multe in fata ochilor cind ma inchin, ca sa nu-mi distraga atentia”. Soră Elisa, mă tem că pentru asta nu mai e decât soluţia… mănăstirii. Mai ales când am uneori în faţă ceafa fraţilor din rândurile din faţa mea (dacă la alea mă uit!)
„nimic prelucrat, care opreste Duhul de fapt.” Aţi întrebat vreun păstor cât timp „prelucrează” predica? De ce ar fi prelucrarea (adică lucrarea înainte, ceea ce înseamnă respectul exprimării printre altele!) un păcat?
Fără supărare, nu vi se pare că se cam exagerează cu spiritul acesta monahal? 😦 Unde mai e loc de bucuria mântuirii, de bucuria părtăşiei… de bucurie în general?
Scuze ptr. ca ma amestec
Daca pastorul isi prelucreaza gesturile si expresile faciale in fata oglinzii inainte de performanta publica , atunci nu mai e un predicator, ci poate Florin Piersic.
Prelucrarea textului, a melodiei, da, este chiar prescris.
A vorbit cineva de expresie facială şi de gesturi? Exprimarea e una, expresia e alta! Eu cred că m-am exprimat corect! Nu cred că trebuie dată o altă interpretare!
Şi, apropo, şi eu sunt de părere că aceia care, cum spunea sora Elisa, „fac fite, ochi peste cap, etc”, ar trebui să încerce la IATC. Dar ce părere aveţi despre acele persoane care, când vin în faţă, lasă uşor capul înclinat pe o parte, îşi frământă „pios” mâinile, storc o lăcrimioară din colţul ochiului (pe care nu uită să o şteargă „discret”), totul cât mai a smerenie, iar când se termină serviciul din biserică, pe hol, trec imediat la „comentarii” despre… despre… despre…, salută doar pe… pe… pe… ?
Latinul spunea „est modus in rebus”, şi eu la asta mă refer când ne repezim să judecăm doar ceea ce nu ne convine personal!
Ce, Florin Piersic n-ar fi un bun orator ? Nu vedeti cum il asculta lumea cu gura
cascata ? Si ce bine il imita Bendeac, zaludul ?
Fr Marinel,
m-ati amuzat ..cefele surorilor daca is tunse ca barbatii si =s neacoperite… 🙂
Nu m-ati inels,desi am specificat cu datul ochilor peste cap.
Nu vi se pare mai bine sa nu se tot plimbe prin fata ochilor tot soiul de personaje care isi etaleaza
toaletele, nu este mai nimerit sa fie doar apstorul la amvon?chiar vi se pare ca exagerez? trimitindu-ma la manastrire . 🙂
haideti sa nu fim extremisti.
Intilnirile din Casa de Rugaciune nu aveau nimic din ce este acum.
Da, probabil ca voi ramine acasa, pina se vor face si pe aici biserici de casa.
De ce vreti dvstra sa ma tulbur?. 🙂
Am fost azi in natura…a fost o zi minunata.
NIMIC nu te tulbura acolo unde vezi MINA lui Dumnezeu;
de ce credeti ca trebuie sa se intimple asta in biserica?
Daca Dumnezeu a aranjat atit de minunat natura, de odihnitor, credeti ca, cu privire la CASA LUi doreste altceva?
Dati-mi voie sa cred ca nu.
Ma bucur cind pot cinta impreuna cu Corul mare, cu corul barbatesc, la cinatarile in comun,
da, cint cu fecare din banca, nu singura . 🙂
cu fanfara nu pot. 🙂
si nici nu-mi place fanfara in biserica (si asta e rau?. 😉 numai in parc imi place/
Soră Elisa, cum credeţi că mi-aş permite să „vă trimit” la mănăstire? Eu am psus că mă tem că la dezamgirile pe care le veţi doar asta ar mai fi soluţia! Dar uite că am greşit… aţi descoperit că se poate şi în natură!
Nici mie nu îmi place fanfara, dar încerc să nu mă las tulburat de gusturile mele muzicale şi să înţeleg, să accept că ea e o formă a acelor fraţi de a-şi pune talantul spre lauda Domnului.
Ş dacă ar fi să fie numai păstorul la amvon… noi avem în biserică trei surori care au probleme cu auzul, deci, e nevoie de microfon, care e doar în faţă etc. Complicate problemele cu gusturile…
Pe mine nu mă deranjează mai mult toaletele decât broşele cât scuturile sau alte accesorii câtă vreme mă preocupă persoana şi ce pune acea persoană pe altar. Cât priveşte datul ochilor peste cap, am scris mai jos ceva legat de IATC…
daca o persoana isi pune brosa pe altar…cum de va mai uitati la restul?
o incurajati sa vina cu doua brose. 🙂
cred ca orice depasire de bun simt e o jertfa a nebunilor…
Doamne, ne înţelegem ca… turcii! Tocmai asta spuneam, că nu mă preocupă broşa, mă preocupă ceea ce pune persoana pe altar (adică poezia pe care o recită, cîntarea pe care o cântă…) Tocmai broşele, toaletele etc sunt „restul” pentru mine! Sesizaţi deosebirea? Pentru dumneavoastră se pare că poezia, cântarea e… restul, dacă vă împiedicaţi atât de mult de toalete!
Evident că sunt de acord că orice depăşire de bun simţ e o nebunie! Dar cine stabileşte limita bunului simţ? Eu? Dumneavoastră? Nu uitaţi că pe vremuri purtarea ceasului de mână era considerată o… depăşire a bunului simţ!
Nu m-as impiedeca de toalete, daca nu ar fi idolatrie;este mindria dusa la extrem.
Limita bunului simt o stabileste SIMPLU bunul simt. 🙂
bine, nu are rost sa mai vorbim in public. poate odat ne vom intini;
am de gind sa fac o vizita unei surori in Arad, sa mai vad si Scoala Sanitara. 🙂
si cine stie, poate ca „veti vedea” ca nu-s asa de granit”. 🙂
Visez idealul.
Dumnezeu insusi este sfintenia si puritatea de acre avem nevoie.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
De Marinel,
Iar prelucrarea inainte….ma refeream la acel program facut inainte de om,
stii cine ,cind , va cinta sau va spune o poezie…vi se pare f normal…dar daca vine indemnat de Duhul un frate, o sora? mai are loc din cauza celor programati deja?
se opreste sau nu lucrarea Duhului ,si se tine cont de programele omului?
Nu ma refeream la prelucrarea predicii sau repetitiile pentru cintari, sunt vinovata ca ati inteles altceva.
Programele rigide, nu acele partasii calde prin prezenta Duhului Sfint.
Rar asculti cintari sau poezii spre lauda Mielului si nu cea personala;
totul, incepind cu imbracamintea, iti aduce aminte de om si nu de Domnul.
Avantajele unei biserici de casă sunt atmosfera relaxată, stilul ad-hoc, programul nedefinit și spiritul obștesc; cred ca acsete lucruri ne lipsesc azi.
Da, soră Elisa, la noi are loc oricine are îndemn de la Duhul, chiar dacă stăm mai mult la biserică! Ordinea nu face parte din atributele lui Dumnezeu? Serviciul din biserică nu e o… clacă! Recitiţi, de exemplu, Matei 26:26-30 sau Fapte 2:42. Vi se pare că lucrurile se petrec neordonat?
Fr Marinel, sa va dau un mic exemplu.’
Adica va intreb, cum mai poti primi cintarea
unei preotese de circa 43 de ani, care se prezinta in fata bisericii cu o bluza ff galbena. 🙂
talia marcata de un cordon gros, adica lat( de fapt grosolan) banda galbena pe cap,
pantofi cu toc-cui GALBENI ?. 🙂
sau e . 😦
totul e penibil…
si alte din astea…dar fiind ca acum sunt dupa o zi cu Domnul in natura, nu sunt asa marcata…
Nu stiu la iarna ce o sa fac. 🙂
Doamne ai mila si nu ne lasa sa mai aducem jertfa nebunilor.
Ups! Aici aş avea o problemă cu… preotul! Evident, în exemplul acesta discutăm deja de bun simţ (sau, mă rog… de lipsa lui). Eu vorbeam despre lucruri mult mai mărunte care nu mă împiedică. De aceea şi spuneam de câtăva vreme pe aici că Dumnezeu se uită la inima celui care cântă, nu neapărat la cântarea lui (valabil şi pentru cântările care, poate, nu ne plac personal!). Când apari însă ca o „paparudă” e clar că ai probleme în primul rând cu inima!
Da, nu ne lăsa, Doamne! Numai că, atenţie cum definim jertfa nebunilor! Spă nu fie cumv o definiţie după gusturile noastre!
Elisa , draga sigur nu esti ,,misogina”?Sora cu galbenul nu a cintat cumva ,,yellow submarine”.
marcel, nu ti-ai cerut scuze penru afirmatia indecenta facuta la adresa mea;
tine-te deoparte.
Nu vad nici o adresa, doar un prenume…si …atit..!?
ai facut-o in public ,
nu „pe adresa privata”