Curriculum (planul de învăţămînt) ca maşină automată de ras

Un inventator a creat o maşină de bărbierit automată. A prezentat-o la tîrgul inventatorilor dintr-un mare oraş industrial şi la conferinţa de presă, înainte de a încerca produsul, inventatorul a fost întrebat cum funcţionează. Răspunsul a venit foarte complex, dar promt. Toată lumea a înteles sistemul foarte simplu de altfel al lamelor foarte ascuţite care se mişcau amplu în jurul feţei. Inventatorul a probat-o apoi pe propria faţă. A funcţionat. A urmat o întrebare care plutea oricum în aer: „Cum recunoaşte maşina trăsăturile altor bărbaţi, foarte diferite de ale feţei dumneavoastră, pentru că, se ştie, fiecare avem trăsături unice”, inventatorul a răspuns la fel de prompt: „A, nu, doar pînă la primul ras vor avea trăsături diferite…..”

Acesta este începutul unei prelegeri despre curricula sau planurile de învăţămînt pentru şcolile teologice.

Nu o dată am auzit mărturii ale studenţilor din universităţi de pretutindeni care, dezorientaţi fiind în mijlocul unui sistem căruia nu îi văd direcţia, au avut impresia că se află într-un uriaş carusel academic, care la sfîrşitul celor patru ani de studii te debarcă în locul în care ai început, cu mai multe dureri de cap şi mai multe ameţeli însă.

„Zidul”, „The Wall”, celebrul album al formaţiei Pink Floyd este o critică acidă a sistemului de educaţie formală. Am preluat nu acel tip de critică, ci doar metafora zidului deoarece nu o dată ne-am lovit de o altă caracteristică a sistemelor de învăţămînt formale, şi asta mai ales înainte de preluarea sistemului de credite în ţara noastră, sistemul de educaţie în blocuri de obiecte. Sistem în care educaţia este standardizată la nivelul studentului mediocru şi cu un profil în care să fie îngrămădit orice personalitate. Nu rareori sistemele de învăţămînt formal au fost asemănate cu un „Pat al lui Procust”.

…..

Cele cîteva iniţiative, ucenicia personală, countryside, ca proiect misionar peripatetic în interiorul ţării şi în afara acesteia, fabrica de bărbaţi, cercurile de cercetare pe specialităţi sînt cîteva încercări de răspuns la criza în care ne aşează un sistem de învăţămînt împrumutat unui proces e formare care ar trebui să se desfăşoare după alte reguli şi rigori decît ceea ce se întîmplă în celelalte discipline.

……

……

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Curriculum (planul de învăţămînt) ca maşină automată de ras

  1. exoligu zice:

    Câtă vreme statul continuă să depună toate eforturile pentru a deţine monopol pe educaţie, nu vom scăpa de „patul lui Procust”.
    Din fericire, educaţie de calitate se poate face şi în afara cadrului formal, bunăoară pe bloguri 🙂
    Sau, pentru cei mai sceptici dintre noi, în lumea blogurilor se poate măcar încerca transmiterea mesajului că educaţia este importantă dacă vrem să ieşim din cercul vicios al subdezvoltării.

  2. Marinel zice:

    Durerea mare este că nici măcar la nivelul de „pat al lui Procust” nu mai este învăţământul. Dacă te uiţi la „produsul finit”, e vorba mai degrabă de „patul lui PROSTUC”!
    Preluarea metaforei din „The Wall” e dureroasă, dar absolut nimerită.
    Personal, cred totuşi că înainte de a ne timite copiii în moara de măcinat a educaţiei instituţionale ar trebui să ne preocupe în cel mai înalt grad educaţia din familie, măcar pentru a compensa lipsa celor şapte ani de acasă (din ambele perspective). Mă refer cu precădere la educaţia morală, la înţelegerea adevăratelor valori, dar nu numai… Cunosc familii în care copiii au învăţat deja până la 6 ani limba maternă şi engleza în egală măsură, fără programe speciale, în acelaşi mod natural ca învăţarea limbii materne. Evident, nu se poate peste tot, dar e un exemplu. Este primul lucru pe care îl putem face pentru a ajuta copiii să nu cadă victime sistemului educaţional şi să ia ce se mai poate lua bun din el. Iar biserica ar trebui să insiste mai decis pe acele „extra” menţionate parţial în finalul articolului. Problema este însă mult prea vastă… Practic, e cam deosebirea dintre a construi o casă nouă şi a renova o dărăpănătură…

  3. Pingback: sitar şi lone star, post-creştinism?, curriculum ca maşină de ras « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.