În urmă cu ceva ani am auzit o vorbă între tinerii din emigraţia românească din Statele Unite:
„sînt două feluri de oameni, oameni care muncesc şi pastori… „.
N-am reacţionat, pentru că ştiam că este aşa.
Există pastori paraziţi? Da, există… i-am văzut cu ochii mei. Sînt din ce în ce mai puţini, dar în anii 90 erau o specie pe cale de apariţie. Nişte trîntori, vrednici de scos afară pe urdiniş.
Întrebarea a plutit în aer din nou în ajunul celei de a III-a ediţii a trainingului de orientare în carieră de a Universitatea Emanuel din Oradea.
Există, de ce să nu recunoaştem, oameni care aleg „cariera eclesială” nu numai pentru avantajele slujbei, pentru beneficiile de imagine, ci şi, de ce nu, pentru o mai bună aşezare în inacţiune, din pricina proastei închipuiri pe care o au asupra slujbei pastorale.
Perspectiva jegoasă le este cadorisită uneori de preacinstiţii pastori pe care îi au pe acasă. Există o astfel de categorie, sper eu, pe cale de dispariţie (şi astfel de ieşiri în public îi vor pune pe jar şi mai dihai) de pastori care clocesc lenea şi toacă frunză la cîini toată ziulica.
De pregătit nu se pregătesc pentru predici. Reîncălzesc predici vechi sau fură cîte o schiţă de pe la întîlnirile de la comunitate sau de pe la vreo conferinţă, de ce nu … şi de pe internet. Dacă îi asculţi … distrug cu hărnicie cele mai frumoase texte din Scripturi prin predici execrabile, improvizaţii pe marginea ştirilor de la ora 5 sau găselniţe de genul „ştiaţi că”, asezonate din plin cu psihologie de cartier şi mulţi deci(tem)beli. Ţipă şi gesticulează în lipsa argumentelor.
De vizitat nu vizitează, deşi au parohii compuse din circa 40 de familii. I-ar vizita în fiecare lună pe fiecare cel puţin o dată pe toţi, dar nu… . Se plimbă ca musca fără cap dintr-o parte în alta a ţării sau a lumii, cînd sînt simpozioane, conferinţe. S-au transformat în „simpozionişti”. Sînt şi la Sinaia şi la Predeal şi la Mamaia şi la Oradea şi la Big şi la Peniel şi la Asociaţia Familiilor şi la Asociaţia Bărbaţilor şi la Asociaţia Femeilor.
De invitat pe la evanghelizări nu-i invită nimeni, dar se fac că se duc. Dacă nu se simţesc fraţii să-i cheme, se invită singuri.
Altă slujbă nu au, corturi nu ţes, nici acoperitoare de capră nu cos. Sînt foştii „sponsoraţi” de vocaţie, nişte licheni pe trupul bietelor biserici, nişte popi, „mici prestatori de servicii spirituale”, nişte meseriaşi ai amvoanelor, slujbaşi ai cuvintelor aruncate în devălmăşie.
Enoriaşii nu-i suportă, dar îi susţin.
„Ce să facem, frate, rău cu rău, dar mai rău fără rău… e un nesimţit, dar ce să le facem…. cine ne mai înmormîntează şi pe noi?”
Această specie de lipitori este responsabilă de felul în care a decăzut imaginea pastorului în România acestui sfîrşit şi început de secol. Pastorii au ajuns a fi consideraţi nişte şmecheraşi descurcăreţi, nişte „casnici” care n-au altă treabă decît să dea din gură trei ore pe săptămînă după care „trai şi viaţă, nineacă”. De invidiat, nu-i aşa? Eu însumi l-am întrebat pe unul prin anii 90 ce caută la Teologie pastorală că am văzut că nu are nici vocaţie, nici dar.
Ce să fac, frate? Eram pe macara, nici nu ştiţi ce frig e acolo iarna? Ce să fac? Am venit şi eu aici poate intru pe-o felie undeva… călduţ, călduţ, maşină vine, casa la biserică…. sponsorizare mi-a promis cineva… numai biserică să mai găsesc…
Lepra! Măgar a fost cinstit. Cu furie îi aghezmuiesc pe studenţii de la teologie să le iasă lenea din cap şi să muncească, dacă au parohii mari şi grele.
Să îşi ia altă slujbă, dacă au parohii mici, mai mici decît 10-12 familii. Să se mute între oameni şi să trăiască viaţă de sacrificiu între ei. Dacă trăiesc între plugari, să bage primii plugul în brazdă, sfinţind pămîntul şi cu sudoarea lor. Dacă trăiesc între meşteşugari, să meşteşugărească învăţînd. Să fie oameni între oameni şi să întindă la uşa bisericii palma bătătorită de muncă.
Am nenumărate exemple de foşti studenţi care şi-au cîştigat autoritatea şi respectul între săteni prin felul în care au ştiut să îşi trăiască şi munca şi odihna şi prin felul în care oamenii i-au văzut ostenind în pămîntul Evanheliei sau în ţarina comunei.
Am în minte şi exemplele acestor mici boiernaşi pripăşiţi prin naivitatea oamenilor de bună credinţă care ar fi aşteptat ca oile pastor şi le-a ajuns la turmă lup în haină de oaie.
Ce-i de făcut? Eu cred că această situaţie nu va mai dura mult.
S-au schimbat generaţiile. Au venit în comitete oameni tineri, care sînt patroni de firme sau angajaţi care muncesc din greu în multinaţionale sau în propriile ateliere, oameni care ştiu ce înseamnă munca şi nu mai sînt pradă mentalităţilor comuniste sau mentalităţii din bisericile tradiţionale unde popa-i popă şi trebuie îngăduit oricum. Acum aceştia s-au învăţat să ceară socoteală de muncă, aşteaptă rezultate şi solicită rapoarte lunare pentru munca făcută. Bravo lor! În fond fiecare biserică are pastorul pe care şi-l merită!
De asemenea, au apărut oameni luminaţi în unele comitete de comunitate care cer fiecărui pastor să fie sub autoritate. Fără autoritate deasupra nu poţi administra autoritatea. Ucenicia autentică, în forma ei veche, este o posibilă soluţie pentru eliminarea acestor viruşi din Trupul Bisericii. Am încredere că Duhul îi va scoate la iveală şi Lumina lui Cristos îi va fugări ca pe gîndacii de bucătătorie sosiţi neinvitaţi la Ospăţul Împăratului.
Slavă Domnului, de asemenea, pentru încetarea acelui sistem care a corupt atîtea inimi, sponsorizarea „în orb” a harnicilor lucrători de pe tărîmul patriei. S-a dus! Gata!
Să cîntăm aşadar cum „spune poetul de cîntare” în cîntarea de sub numărul….
„La muncă, fraţi, pentru Cristos…în via Sa cu zor „
Marius Cruceru 
Ca bine si cu sare mai stii sa le zici frate Marius 🙂 Nu am putut sa ma abtin sa nu rad cu pofta 🙂 Sa dea Domnul sa fie precum zici, pe cale de disparitie fenomenul. Mai este si un alt soi (sper sa-l abordezi si pe acesta intr-un alt post), cel de tip fariseic, cei care biciuesc turma, in loc sa lucreze la transformarea ei prin dragoste, intelepciune si sacrificiu. Vorbesc de sus si cu duritate, ei preasfintii farisei in comparatie cu „vamesii” (e.g. ioan8 blog).
fiecare turmă are pastorul pe care îl merită… problema acelora care biciuiesc turmele este că s-a creat un complex bilateral dezvoltat.
Există turme masochiste, care asta îşi doresc, să fie biciuite, să fie victivimizate, abuzate verbal, aşa au impresia că au ispăşit ticăloţşiile din vreama săptămînii şi pleacă uşuraţi acasă.
Sincer, îmi place punctul tău de vedere Marius David. Satisface deplin o parte din natura mea ticăloasă și rea. Așa văd și eu. Cred, de pildă, că există o evanghelie a bârfelor care prinde foarte bine la public. O detest și o savurez în același timp. Îmi plade de minune când este batjocorit de la amvon un frate al meu care este poziționat pe același nivel cu mine sau mai sus. Și acest articol mă împlinește. Îmi vine să râd a bucurie, dar mă întreb în același timp ce poate fi cu mine? De ce mă bucur? Nu cumva pentru că natura mea ticăloasă aștepta să fie apreciată și urcată deasupra fraților mei. Oare nu sunt și eu masochist apreciind acest articol care biciuie fără milă alături de lupi și o multime de păstori care au limita lor și care fac totul cu credincioșie, dar cu mica lor putere? Când cumpăr o felicitare făcută într-un club al oamenilor cu handicap nu am așteptări să fie la valoarea celei făcute de un artist. Ea are valoare dincolo de ce este ea. Mă întreb dacă trebuie neapărat să biciuim acei așa ziși nemernici de păstori sau dacă n-ar fi mai sănătos, mai benefic să găsim soluții de-a scoate la periferie aceste nonvalori prin promovarea valorilor. Mi-ar plăcea să pot scrie articole în care să nu folosesc țepușa, sulița sau săgeata, ci să înalț în soare piscuri de iubire care prin gloria lor să descompună, să deșire această ticăloasă natură din mine. Mi-ar plăcea, dar eu nu sunt acela și-mi pare atît de rău că nu sunt. Măcar de-aș putea provoca pe alții să devină….
Eu am încercat și una și alta. Tocmai de aceea am scris. Acum nu mai scriu asemenea texte. Nu mai sînt pastor activ, dar mă rog pentru cei care au rămas în lucrarea pastorală cu mai multă rîvnă, tocmai de aceea am atacat atît de ferm vorbirea risipită a lui Iacob Coman
No vezi, Marius, ce-ai facut?
Acuma o sa stie toata lumea ca baptistii au si ei pastori/preoti „paraziti”; daca nu spune-ai, nu exista problema!
Dincolo de gluma, e de apreciat maniera barbateasca de abordare a subiectului- in plus analiza este facuta de una dintre persoanele care sunt intr-adevar informate asupra subiectului.
Sper ca articolul a fost scris pentru intelegerea si indreptarea fenomenului si nu e un manunchi de sageti tintite spre ” se stiu ei care sunt…”
Bineinteles ca am putea ocupa multe(i) k de Giga in spatiul virtual vorbind, deasemenea, despre sutane fluturate lucrativ pe la festiviati sau tarate interesat prin colbul cimitirelor- da’ nu ne plateste nimeni sa indreptam lucrurile in ograda altora.
In privinta pastorilor nostri, cred ca organizational ne-ar ajuta mult intelegerea faptului ca in conducerea congregationala specifica bisericilor baptiste, pastorul este un angajat specializat(sigur si „special”) al organizatiei bisericesti. Si foarte bine fac acele organizatii care stabilesc fisa postului in forme care sa se potriveasca si cu bunul simt si cu nevoile/sarcinile organizatiei. Cadrul de activitate stabilit in acest fel ajuta nu doar la cresterea organizatiei dar si la implinirea profesionala anagajatului, in cazul specific al discutiei, pastorului. Datorita activitatii nenormate si „nesupravegheate”, un cadru clar de activitate convenit cu biserica, cred ca poate ajuta pastorul(mai ales pe cel tinar) sa se organizeze si sa se disciplineze pentru atingerea obiectivelor bisericii si a celor personale. Si cum organizarea si disciplina sunt doua elemente esentiale ale succesului este clar ca „fisa postului”( am folosit, totusi ghilimele) este un instrument atat de folositor in aceasta relatie specifica de munca.
Apreciez si vreau sa subliniez importanta experientei de viata, despre care vorbesti in articolul tau. Mai ales intr-o societate in dramatica si in rapida schimbare, cum este cea a Romaniei(dar si cea globala) intelegerea de catre pastor a stilului de viata al „enoriasilor” este esentiala. Poate expunerea formala la provocaruile vietii si carierei laice ar putea fi inclusa in pregatirea viitorilor pastori si experienta „activitatii laice” ar fi utila in selectia pastorilor pentru slujirea in biserica.
Iata dar doua elemente obiective(cadrul contractual si experienta profesionala laica) ce ar putea ajuta la cresterea eficacitatii in slujire a pastorilor.
Cat despre anecdote… ce mult imi plac si mie!
Mirel Talpes
http://www.wimp.com/studentprofessor/
Ce calificativ dam pastorilor , care in loc sa pastoreasca turma, se ocupa de afaceri , politica , invatamant si turism ?
nesatisfăcător!
da, Mirel, mi-am dat foc la valiză 🙂
Da, într-un fel ai dreptate, lucurrile nenumite nu vin în fiinţă, de aceea vina mea este că am numit lucrul şi, uite, intrat în fiinţare. Eu sînt vinovat că există fenomenul, pentru că l-am numit.
Da, aşa cum spui, intenţia a fost să îmi trezesc confraţii, să se pună pe treabă şi pe lucru în via Domnului, că mult este din seceriş nesecerat.
Ai pus mîna pe punctul dureros.. „activitate nenormată şi nesupravegheată”.
Aici este problema.
Pe de altă parte sînt lucruri care nu se pot măsura oricum din cele ce sînt în sarcina unui pastor.
Ce părere aveți despre creştinii care fumează, baftişti fiind, ai căror copii sunt răzvrătiți şi pozează nuduri pe Internet, dar sunt membri în comitet bisericesc şi stabilesc fişe de post pentru pastori circari?
stimate …
fesenist sincer este un oximoron.
Ascunderea identității și scuipatul în sus de tipul celui pe care îl prafticați dvs. aici nu fac parte din armura sincerității.
Adio și la spam!
Fenomenul acesta nu a disparut inca aici in America !,acum suntem in 2014 si parazitii continua si azi!
Nuuuu Cred!
excelent punct de vedere:)
Scuze, Am apasat „publica” din greseala.
Continuare… ei preasfintii farisei, in comparatie cu „vamesii si pacatosii” din popor. Nu pot sa nu ma gandesc la pilda Domnului Isus despre fariseul si vamesul care au venit in templu sa se roage. Dar noii farisei, nu invata nimic din asta, ci au aceeasi atitudine si in ce priveste propria lor sfintenie si evlavie, si in ce priveste atitudinea fata de ceilalti din popor. Sper deci si aceasta specie de neo-farisei sa fie pe cale de disparitie, si sa vedem cat mai multi de genul si dupa exemplul Bunului si Marelui Pastor, care s-a dus sa scoata oaia pierduta dintre spini s-o vindece, purtand-o in brate, iubind-o, aducand-o in turma, nu biciuind-o si apasand-o mai tare in spini.
Oooo, si inca nu ati vorbit de categoria cea mai „bine unsa”. Pastorii colegi si prieteni pe care ii rogi sa iti faca un serviciu si te trezesti ca iti sufla biserica…
Eu ma rog ca Domnul sa scuture si sa cearna si sa se indure de bisericile noastre; ca sunt sin ce in ce mai multe stiri despre probleme decat despre mantuirea oamenilor.
da, se întîmpăă, aceea nu sînt pastori, sînt simpli mercenari.
Doar atat:
„Pacatul abaterii” (de la vocatie, de la chemare, de la responsabilitate, de la competenta…)
PĂCATUL ABATERII
Iona 1:17-22
Iona, şeful de promoţie
Peste clasa de profeţi,
Făr’ mijloc de…locomoţie,
E trimis la cei procleţi (vicleni)
Niniveni asupritori
Şi netăiaţi împrejur ;
E cuprins de-adânci fiori
Când trimis e …TUR-RETUR…
Sufletul îi este ars,
Plin de întristare multă :
‘’Mai bine la băi…la Tars… ! ‘’
Şi îndemnul şi-l ascultă…
Aşa este când schimbi rută
Pentru peisaj, litoral…
Când o iei pe abătută,
Când asculţi străin semnal…
…De îndata iese-n larg
Cu un iaht cu multe vele…
În copastie se sparg
Valurile măricele…
Plin de tihnă-l fură somnul
Pe profetul cel rebel ;
Uită ce-i spusese Domnul,
Iahtu-i scuturat niţel…
O furtună se-nteţeşte,
Pasagerii se-nspăimântă ;
Căpitanu-abia răzbeşte
Când spre echipaj cuvântă…
Apoi aruncă tot în mare,
Pentru-a uşura plutirea;
Dar furtuna, tot mai tare
Urlă, aducând pieirea…
Căpitanul a decis :
Îl arunc-apoi în mare
Pe evreul circumcis…,
Ca să aibe ei scăpare !
Căci stia că el fugise
Prea cuprins de-a mării vrajă ;
Chiar la Tars se-adăpostise
Ca să stea putin la…plajă…
Ca să nu mai dea de greu,
Porunca nesocotise ;
Se-abătuse din traseu
Ce Iehova-l poruncise !
…Şi trei zile mari şi late,
Iona-n pântece de chit
Stă-n genunchi ; rugi înălţate
Sunt, să fie izbăvit…
E sătul de… ‘’litoral’’ !
Şi tânjind după lumină
Iona e…vărsat pe mal
În a treia zi senină !
Nu mai stă la cugetare :
Iute, făr’ boccea în spate,
Se topeşte-n depărtare
La cei din străinătate !
…Ninive, cetatea mare,
L-a privit bănuitor ;
Iona, plin de-nfrigurare,
Se opreşte în pridvor…
Sub un baldachin, la umbră,
Împăratul vanitos
Aruncă o privire sumbră
Către Iona, acolo jos…
Noduri i se pun în gât
Profetului cel rebel;
Când se uită-aşa urât
Împăratul,înspre el…
Îşi ia inima în dinţi ;
Plină e de spaimă mare !
Ochii-i odihnesc cuminţi
Pe sandaua din picioare…
Glasu-şi drege-a cuvântare
Şi înghite-n sec, pierdut…
Când rosteşte-n graba mare :
“Împărate, am avut
O întârziere-n rută,
De trei zile, pe la mare…
O escală ! La derută !
Ca să mă prăjesc la soare…
Împărate luminate,
Ochiul tău este expert !
Sosesc din străinătate
Cu…chitul de cinci şi-un sfert… !
Am stat muuult cu el de vorbă…
(Ba, mai mult sta el cu mine…)
Zăceam într-un fel de…ciorbă
În stomac…cu peşti, mulţime !
Cred că nu i-a priit bine,
Căci eram prea păcătos !
Sucul gastric nu mă ţine
Căci sunt un prooroc fricos !
Înălţate împărate,
De fapt, sunt trimis la tine
C-o solie de departe ;
Chiar de sus, din slăvi divine,
De la Dumnezeu Preasfântul,
Să te pocăieşti îndată !
Ăsta este tot cuvântul
De la Sfântul nostru Tată !
Patruzeci de zile sunt
Îndurare pentru tine !
Dacă nu, peste pământ
Nimicirea, iat-o, vine !
Tocmai patruzeci or fi
Pentru tine şi popor ;
De nu te vei pocăi
Aruncat vei fi-n cuptor ! ‘’
…Învăţătura este bună
Şi astăzi dup-atâta vreme ;
Când Preasfântul Glas răsună,
La slujire să te cheme !
N-asculta a mării vrajă,
Cu sirene de-amăgire !
Nu te lenevi la plajă
În clipe de ispitire !
Nu căuta cale-abătută
Ca să zăboveşti slujirea !
Mergi pe stabilita rută
Ca să-ţi împlineşti menirea !
Nu căuta comoditate
Şi un trai mai bun, tihnit ;
Mai bine în păgânătate
Decât în pântece de chit !
Nu ştiu dac-avea-vei Har
Ca să te mai pocăieşti ;
Chitul, ca să-ţi fie-altar
Nu ştiu de-o să mai trăieşti…
Ca să-ţi împlineşti solia
La Ninive, sau la…Tars !
De te-ajunge-atunci mânia
N-o să fii vărsat ! Te-ai ars !
ACIDUZZU, 2009
Super poezia! Vreau sa stiu daca este compozitie proprie, iar daca este iti cer permisiunea s-o copiez si eu pe blog-ul meu. Multumesc anticipat si astept raspunsul tau!
Compozitie proprie, cu siguranta !
Iti dau acceptul cu bucurie, daca este spre folosul Lucrarii Domnului !
ACIDUZZU
Multa pace , Domnule m-ai dat gata cu poezia . Cer permisiunea de copiere si utilizare in slujba Domnului ,cu numele autorului cu tot .
Ma gandesc ca acesti pastori nu ar exista daca cei „mai de sus” ar fi mai severi. Daca o „parohie” nu rodeste, nu se inmulteste si oile se risipesc ar trebui sa intervina superiori, sa cerceteze si sa vada ce se intampla acolo. Multi popi lenesi sunt din cei care mostenesc amvonul din tata-n fiu si este in jurul lor un zid de rudeni peste care nu se poate trece iar enoriasi gem. Astia au argumente biblice la orice si calca in picioare tot ce vine de la Dumnezeu, numai ei detin adevarul.
Ii recunoastem dupa comportamentul si trairea familiilor lor.
Da, asta ma deranjeaza si pe mine, mostenirea unei parohii din tata-n fiu. Ar trebui sa se interzica prin statut ca in cadrul aceleiasi biserici sa slujeasa pastori care sunt rude. Biserica nu e parohia si mostenirea nimanui, sa fie clar!
care … cei de sus… noi nu sîntem organizaţi ierarhic, bisericile îşi aleg pastorii în deplină liberatate,
te duci în unele biserici şi observi că le stă bine cu pastorul ep care îl au. Bravo lor.
Amvonul nu se poate moşteni din tată în fiu, trebuie să fie aleeri. Dacă biserica acceptă această mizerie… să fie ne-sănătoasă şi gata.
Pe undeva aveti dreptate. De fapt eu nu ma „impiedic” de nimic, zic si eu ce aud, oricum nu ma prcep si nu vreau sa ma pricep la asa ceva. Cand am ceva ingramadesc carbuni pe capul lor si gata sau punct.
N-ai vrea tu, blogger parazit, relicvă fosilizată in absurd, să desparți oile de capre? Cine te crezi omule? Eşti doar un căcăcios şi pişercos, ca noi toți!!! Nu eşti nici măcar semi-geniu. Eşti o epavă, un faliment, un om care şi-a pierdut direcția ostenit de a da altora indicații…
Tu ai fost pe acolo, prin hârtoape, ai locuit acolo cu familia ta? Moldovean ipocrit… asta eşti, şi tocmai asta te afundă în MEDIOCRITATE.
Stimate Costel Brincu, alias Sincertiatea Fricoasa, alias IP 76.174.200.20,
deși comentariul dvs. este profund jignitor, am văzut și mai și.
Am dat drumul la comentariul dvs. pentru că atingeți niște chestiuni extrem de importante și care ne dau de gîndit. Vă mulțumesc pentru acest lucru.
1. resping ideea de parazitaj, muncesc din greu. Respiung eticheta de blogger. De multă vreme nu mai sînt așa ceva.
2. nu am încercat să despart oile de capre, acest loc de judecător este deja ocupat,
3. Aveți dreptate, toți cădem sub incidența celor 9 orificii ale corpului care ne fac să ne pierdem decența, așa cum sublinia Constantin Noica, Cu toții avem provocarea de a ne purta cu demnitate cele 9 orificii ale corpului. este greu, mai ales cînd ne lovesc bolile bătrîneții. Aici aveți dreptate ,cu toții sîntem egali, cînd este vorba de folosirea toaletei. Mă rog lui Dumnezeu să nu mă lase să fiu o o povară pe alții, după ce mă lase sfincterele. Dumnezeu să fie cu milă și să mă ia înainte.
4. Da, nu sînt nici măcar semi-geniu. N-am candidat la funcția aceasta niciodată.
5. Aici este important. recunosc, uneori mi-am pierdut eu direcția încercînd să dau altora indicații. Aici aveți mare dreptate și aceasta parte este chiar genială prin intuiția ei. Admirabil!
6. Da, am fost acolo prin hîrtoape. Da, am mîncat pîinea cîștigată de un păstor-tată. Eu însumi am fost în toate hîrtoapele posibile, pe terenul cel mai dur.
7. Acuza de ipocrit o primesc. Cea de ”moldovean” mă onorează.
Da, sînt mediocru, recunosc. REcunosc că uneori am ales precum Horațiu, aurea mediocritas, calea de mijloc, uneori semn al înțelepciunii. De cele mai multe ori regret că nu am fost mediocru în acest sens horațian.
Vă doresc multă sănătate și vă aștept oricînd doriți la o cafea bună,
cu deosebită dragoste,
mc
M-a miscat comentariul dvs.
O asemenea dragoste nu poate veni decat ca urmare a intelegerii dragostei lui Dumnezeu fata de cineva care L-a tratat la fel cum va trateaza Costel aici.
Va multumesc ca prin exemplul dvs ma ajutati sa accept critici si sa arat dragoste oamenilor.
Nu-i nimic de mișcat aici.
ESte trist ca cienva se poate chinui în halul asta.
Mi-e extrem de multă milă de cei care se chinuie cu atît venin.
Dumnezeu să se îndure de fiecare dintre noi.
Adevar curat….
In Suedia, absolut adevarat!!!!!
O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici:
Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta!
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
„Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o.”
Absolut extraordinar exemplu. Te deranjeaza daca l-as folosi si eu? Poate chiar pe blog? daca ai site, dau si copyright 😀
Este un post cu acest subiect si pe acest blog
Lucrurile se complica atunci cand 75% din populatie nu lucreaza iar aceasta pondere este in crestere … De aceea trebuie mentinut un echilibru intr-o societate: chiar si acei bogati, pentru a prospera (muncind!), au nevoie sa-si dezvolte afacerile intr-o societate cat de cat sanatoasa … altfel o vor face prin mijloace necinstite. De aceea, acolo unde parazitismul a prosperat, s-a inmultit si coruptia …
vorba aia cu parazitismul şi corupţia.. nu-i dşteaptă, dar măcar îi urîtă…
Damaris,
frumos postul tau mia placut mult!
„…Eu însumi l-am întrebat pe unul prin anii 90 ce caută la Teologie pastorală că am văzut că nu are nici vocaţie, nici dar.
Ce să fac, frate? Eram pe macara, nici nu ştiţi ce frig e acolo iarna? Ce să fac? Am venit şi eu aici poate intru pe-o felie undeva… călduţ, călduţ, maşină vine, casa la biserică…. sponsorizare mi-a promis cineva… numai biserică să mai găsesc…”
„…De pregătit nu se pregătesc pentru predici. Reîncălzesc predici vechi sau fură cîte o schiţă de pe la întîlnirile de la comunitate sau de pe la vreo conferinţă, de ce nu … şi de pe internet. Dacă îi asculţi … distrug cu hărnicie cele mai frumoase texte din Scripturi prin predici execrabile, improvizaţii pe marginea ştirilor de la ora 5 sau găselniţe de genul “ştiaţi că”, asezonate din plin cu psihologie de cartier şi mulţi deci(tem)beli. Ţipă şi gesticulează în lipsa argumentelor.
De vizitat nu vizitează, deşi au parohii compuse din circa 40 de familii. I-ar vizita în fiecare lună pe fiecare cel puţin o dată pe toţi, dar nu… . Se plimbă ca musca fără cap dintr-o parte în alta a ţării sau a lumii, cînd sînt simpozioane, conferinţe. S-au transformat în “simpozionişti”. Sînt şi la Sinaia şi la Predeal şi la Mamaia şi la Oradea şi la Big şi la Peniel şi la Asociaţia Familiilor şi la Asociaţia Bărbaţilor şi la Asociaţia Femeilor.”
Curat murdar…
Spus cu patos, cu naduf, asa cum ii sta bine unui profesor formator de caractere…profesionale !
Si-atunci, frate Marius, n-aveam dreptate cu commentul despre „toti fonfii si gangavii” din postarea precedenta ?
Comparativ cu…cei patru ani de formare „profesionala” a pastorasilor ce „cu iuteala…se grabesc” spre Scoala Profetilor, cei doisprezece ucenici, provenind din medii sociale diferite dar toti „agramatos kai idiotai”, s-au „pus cu burta pe carte” si in rastimpul de trei ani si jumatate, devansand astfel pregatirea moderna, au devenit destoinici apostoli ai lui Hristos !
Este adevarat ca la unii s-a lucrat la desavarsirea caracterului personal si „profesional” o viata intreaga, dar totusi au fost intaii MARI APOSTOLI !
SECUREA SI SEMINARISTUL…
2 IMPARATI 6:6-7;
2 PETRU 1:5-8.
Lenea şi cu oboseala
Sunt diferite fenomene;
Oboseala e sfârşeala
De puteri, dar nu e lene !
Lenea şi cu oboseala,
Au cam aceleaşi simptome;
Le uneşte-ncetineala,
Amândouă sunt atone…
Oboseala, doare crunt
Dup-o zi de muncă grea;
Lenea, încă n-a durut
Vreodată, pe cineva !
Optsute de ani ‘nainte
De a se tăia pădurea…
Când Hristos împarte timpul
Drept în două cu securea,
Un seminarist tenace,
Din Şcoala lui Elisei,
Harnic, începu a face
Şcoala nouă pentru ei…
Şi luă cu împrumut,
Ascuţit, din fier topor;
Şi cu el ar fi făcut
Şcoala, tot cioplind de zor
Largă şi încăpătoare,
O intenţie lăudată !
Cu vreo cinci-şase pridvoare,
Unde să înveţe-ndată…
Îndemânatic, plin de Har,
El, maestrul-ucenic…
Un seminarist-tâmplar,
Ce uită un lucru mic:
Că, toporul are coadă
Ce trebuie-nţepenită;
Liniştit că n-o să cadă
În vreo vale nimerită !
Şi-adună puterea-n palme
Şi-şi luă elanul sfânt;
Ritmic, cu eforturi calme
Puse pomul la pământ…
Bucuria-i deîndată
Îi pieri ca-mpuns de streche;
Cand toporul smuls din coadă,
Şuierând pe la ureche,
Aproape că i-o reteză
Fratelui de părtăşie;
Şi cu-un…”Pleosc !” se afundă
Fieru-n râu, pentru vecie…
Aproape că-ngălbeni
Colegul seminarist;
Da-n curând se dumiri
De ce-i meşteru-aşa trist…
Când tu iei cu împrumut
Unealta pentru cioplire,
Aşa-i că lenea n-a durut
Dup-o astfel de-asvârlire ?
Când stai la televizor
Toată ziua, în neştire;
Nu mai poţi lucra cu spor
Dup-atâta lenevire !
Şi-apoi, toţi te-au judecat:
Ba, ca ai dat prea cu sete,
Ba, c-ai fost necugetat,
Ba, c-ai dat pe îndelete…
Numărand încet, pe rând
Aşchii cum tot cad în iarbă;
Tu, ţi-ai zis atunci, în gând,
Că eşti muşchi şi numai…barbă…
Ba, că râvna-i ne-nţeleaptă,
Ba-i prostie, la un loc;
Toporul din râu aşteaptă
Rugăciunea ta cu foc…
Cu ochii cârpiţi de somn
Ca şi daţi cu…Galifix,*
Nu-L vezi pe-al Vieţii Domn,
Nu te uiţi la El prea fix…
Leneş eşti şi-aşa molatic,
Râvna-ţi zace-n fund de râu;
În lucrare eşti apatic,
Lenea-ţi nu-i ţinută-n frâu…
Când te-ndeamnă cu tot dorul
Duhul Sfânt, pentru lucrare;
Pe Internet ţi-ascuţi toporul…
Constaţi căci doar…coadă are…
Ai vrea să lucrezi cu spor,
Să tot tai şi să ciopleşti;
Moţăi la…televizor…
Plin de râvnă-n vis tu eşti !
Şi te-ntreabă Elisei,
Decanul peste profeţi:
“Cum mai merge treaba, hei ?”
Tu, privind înspre pereţi,
Îi răspunzi şovăitor,
Că-ntrebarea te-a durut:
“Rabi, iartă ! N-am topor,
Căci era de împrumut…!
Iartă, că mă prinse somnul
Tocmai când mă pregăteam
Să fac ceva pentru Domnul,
Cu securea, când ciopleam…
* Galifix, soluţie: Compoziţie: Soluţie conţinând colofoniu 44,5 g, alcool 37,5 g, benzen 17 g, ol. helianţi 1 000 g (flac. cu 1000 ml). Acţiune terapeutică şi indicaţii: Soluţie adezivă pentru uz extern, se foloseşte la fixarea pansamentelor.
Fratelui, pe la ureche,
O lucrare reusită;
Riscam să-l las nepereche
Şi pasibil de-o…otită…
Iartă-mă frate Elisei,
De fapta-mi necugetată !
Fă minunea dacă vrei,
Să-mi plutească fieru-ndată !
Fă-o, că eu vrednic nu-s
De-o lucrare însemnată;
Lemnul, fă-l…”nautilus”,
Iar securea-mprumutată
S-o înapoiez smerit,
Până nu se va afla
Că-s profet neinstruit…
N-am avut securea mea…
Ia-mi şi lene şi tândală…
Ia-mi-le, c-atârnă greu;
Că cioplind de…mântuială
Mă aflu codaş mereu…
Dă-mi iubire, dă-mi respectul
Pentru muncă, mai cu spor;
Şi să studiez “Prospectul…”**
Când pun mâna pe topor !
Toţi colegii să mă vadă
Cât sunt eu de silitor;
Îmi înţepenesc în coadă
Securea de-ncepator…”
** Prospectul – Biblia sau Sfânta Scriptură.
ACIDUZZU, 04.05.2010
Doar o singura intrebare am. Vorbind la general, fara nume propri, in cazurile in care ati descoperit astfel de fenomene ale uniunii, ce actiuni practice ati intreprins? / ce se poate face cand 60% din biserica locala sustine (un cerc vicios, o mana spala altele) un om care practic in 10 ani a dovedit ca face numai ravagii …? Aveti putere ca lideri peste lideri sa-i disciplinati ? Enoriasul X ce sa faca pana atunci? Ca momentan ii vine sa nu mai mearga la biserica..
Din pacate in multe cazuri se acopera intre ei. Se cunosc demult, au fost colegi, sunt prieteni, etc. Iar nepotismul si cumetriile sunt inca in trend. Dupa parerea mea ascendent chiar.
să nu generalizăm!
Eu nu am făcut seminarul, unul dintre colegii mei este Cristian Bădiliţă.
deci n-am şanse cu el.
este unul dintre motivele pentru care am intrat in politica bisericeasca.
am vut să vad ambele capete.
sint implicat in formarea de pastori si am vrut sa vad ce se intimpla si la celalalt capat.
Eu cred că am intreprins cite ceva. Chiar şi blogul acesta le dă spaimă unora.
Din greşeală aseară un pastor a trimis catre alt pastor, dar m-a inclus si pe mine intre adrese…. un link la postarea asta cu intrebarea „ce parere ai?”
Am simtit groaza din intrebare si fiorii reci pe care ii simt unii dintre cei care au trintorul pe caciula cind citesc acsemea texte.
Acest soi de interventii ii vor trezi pe unii dintre cei din conducerea bisericilor si fii sigur ca soarta pastorilor mercenari va fi scurta.
Deci… lucram!
Spor la lucru atunci.
In momentul asta ce pot eu sa vad, 66% din cei care reprezinta o anume comunitate in consiliul uniunii sunt indivizi compromisi inclusiv ca marturie. Asa ca restul e can-can.
da, am spus şi data trecută, în Consiliul trecut… tot în minoritate am rămas şi în acest consiliu 🙂
„In momentul asta ce pot eu sa vad, 66% din cei care reprezinta o anume comunitate in consiliul uniunii sunt indivizi compromisi inclusiv ca marturie. Asa ca restul e can-can.”
Can-can in proportie de…666%…
Daca ai ceva impotriva cifrei 6 eu zic sa te mai gandesti. Dar daca e sa facem speculatii, 555 era Subaru la raliuri, iar 777 bateriile alea proaste. Asa ca 666 era undeva intre. Linisteste-te, pericolul a trecut. Sau chiar il crezi pe Satana prost, cand toata lumea stie ce-i ala 666 sa apara cu el vopsit pe frunte?
Poate nu prost ci doar asa de dragul de a mai umili un pic pe cei care ii va prinde in plasa va fi cat se poate de inteligibil/vizibil… Apocalipsa 14:9-11.
Cifra aceea nu este doar/chiar o cifra dar sa nu vorbim despre asta… Nu are rost, lucrurile sunt in sine si simple si complexe. Oricum ca precautie: pastrati-va trupul curat! Mai bine morti decat insemnati!
L-am vazut pe…Satana si in Subaru…
Oricum sunt linistit in privinta aceasta. Doar „cei rai n-au pace !”
Excelent articoul, bine ca ma vorbeste cineva de lucrurile astea, ca de multe ori te iti vine sa zici multe dar nu poti. Apoi ne miram de lucrurile merg rau in biserica si de ce merg, tinerii crescuti in biserica, in lume!
Dar intrebarea mea: Mai sunt pastori tineri astazi, care cu adevarat pastoresc turma Domnului, cu evlavie, si cu frica de Domnul, si sa imparta Cuvantul corect, nu uitandu-se la fata omului, sau la castigul din buzunar?
„Apoi ne miram de lucrurile merg rau in biserica si de ce merg, tinerii crescuti in biserica, in lume!”
Sau:
„Mai sunt pastori tineri astazi, care cu adevarat pastoresc turma Domnului, cu evlavie, si cu frica de Domnul, si sa imparta Cuvantul corect, nu uitandu-se la fata omului, sau la castigul din buzunar?”
Nu nu se uita DOAR la „fata omului su…” ci, in putinul timp liber se transforma in „chibiti” sau microbisti intre doua predici… Doar sportul caleste organismul…
Pai … treziti-va, fratilor, treziti-va si chemati-va liderii la discutii, evaluare, dat de socoteala, intrebati-i cui dau socoteala, la cine sint supusi in autoritate, ce duhovnici au?
Asta ar fi ideal, dar, atunci când cineva nu vrea să fie schimbat, cere membrilor în adunarea generală ce tip de vot preferă: ascuns sau la vedere. Ca să nu se gândească la răspunsul pe care îl vor da la întrebarea „Păi, ai ceva de ascuns, frate?”, majoritatea votează pentru vot la vedere. Unde, bineînţeles, fiecare se teme să aleagă ceea ce doreşte într-adevăr (dacă au în ce alege, desigur)…
Iar să chemi liderul la discuţii ar însemna să rişti să fii numit între cei mai mari blasfemiatori cu rău-cuvântările de rigoare şi nu ştiu cine e dispus să rişte. Din păcate.
la noi se votează întotdeauna secret cînd ste vorba de oameni. votăm deschis dacă să schimbăm termopanu sau nu
Păi, da! …
Bănuiesc că şi părerea (dacă se cere) despre activităţile going on în biserică (inclusiv sugestii) se cer ne-nominal.
acesti „pastori ” care au invatat ceva la scolile unde au umblat, fac exact ce au invatat. deci concluzi este: DACA CREZI CORECT VEI TRAI CORECT SI NU INVERS.
cred ca in scoala te invata cum sa traiesti si ce sa faci ca si pastor.
cred ca in scola ai ocazia sa afli cine esti tu in Christos si sa li se intareasca credinta.
cand vor iesi sa pastoreasca turma ar trebui sa fie plin de Chritos in constiinta lor. si Isus va iesi din ei. dar din pacate nu se intampla asa, ba chiar din contra se cultiva o constiinta plina de pacat si atunci se ajunge la acest articol care este asa de adevarat.
orice pastor ar trebui sa stie cine este in Christos si adevarata lui identitate!!! numai asa va putea sluji. Isus stiind de unde vine si unde merge a luat un sttergar si a inceput sa le spele picioarele.
cand sti cine esti si unde mergi atunci poti sa slujest. Amin
@ Mircea – Cred ca ar trebui sa definesti ce inseamna pastori tineri. NU de alta, dar pastori pe la 35-40 de ani care inca isi fac slujba cu credinciosie si dare de seama inaintea Domnului mai exista… exista pastori care au slujit biserica ani la rand fara nici o compensatie materiala… care au dat cu aspiratorul in biserica cand nimeni nu a vrut sa dea, care au facut focul ca sa aibe fratii caldura cand se intalnesc in Casa Domnului, care au crapat lemnele si le-au pregatit ca sa aibe biserica cu ce se incazii pe timp de iarna. Mai exista pastori care mai fac vizite pastorale, si care mai stiu sa planga cu cei ce plang si sa se bucure cu cei ce se bucura.
Nu vorbim despre ei pentru ca ne-am vedea pe noi prea mici in comparatie cu ei…. e mai usor sa vorbim despre cei care fac rele, dam noi mai sfiti si in ochii nostri si in ochii celorlalti! 😦
da, Ramona, bine spus, există periclul de generalizare. am fost conştient de acesta încă de cînd am scris postarea, dar mi-am asmar riscul.
un mesaj ciudat:
daniel says:
Comentariul tău e în așteptare.
aprilie 15, 2011 la 2:40 pm
Poate ai fost prea inflacarat si te-a trecut administratorul blogului la categoria „filtrati”.
hahahahah traiasca filtrarea
nu cred:)
…sau ai postat mai multe linkuri in acelasi comentariu…
mai cenzurăm şi noi pe ici pe colo 🙂
Nu m-as grabi asa repede sa trag concluzii. Nu cunosc personal multi pastori, asa ca in privinta celor care se indeletnicesc cu pastorirea pentru bani, imagine, timp liber etc. nu imi permit sa comentez. Cred insa ca trebuie avut grija si la cealalta extrema. Domnule Marius, nu cred ca pastorii care lucreaza in corporatii multinationale sunt un neaparat avantaj. Nu cred (poate ma insel) ca a conduce o companie seamana cu a conduce o biserica.
Desi am o pasiune pentru stiinta, nu cred ca am nevoie la amvon de un doctor in fizica subatomica. Cu atat mai putin un broker de pe Wall Street sau un director al unei firme petroliere. Nu vreau sa fiu inteles gresit – am prins ideea textului: pastorul trebuie sa fie obisnuit cu munca. Dar cred ca trebuie o analiza mai profunda aici.
Personal, consider ca un pastor ar trebui sa fie sarac (pentru ca e filantrop), sa umble descult, sa citeasca, sa calatoreasca – astea pe langa rugaciune si post fara intrerupere. Imi veti spune ca sunt idealist. Nicio problema, m-am obisnuit.
Paul,
Am apreciat comentariul tau, ca fiind al unui om care inceara sa echilibreze viata sociala cu cea spirituala. Da-mi voie la o scurta precizare. Marius nu a vrut sa spuna ca pastorii trebuie sa fie angajati in multinationale sau priceputi in brokeraj, ci ca in comitetele de conducere ale bisericilor sunt desemnati de biserica astfel de oameni, care stiu ce inseamna munca in vremurile noastre si vor incepe sa evalueze calitatea si intensitatea muncii pastorului in acelasi fel, astfel incat el nu-si mai permite standarde mai joase in lucrarea lui.
Ca pastor, vreau sa-ti spun ca am astfel de oameni in comitet si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ei in permanenta, din diverse motive. Unul dintre ele este ca ei sunt dintre cei ce ma tin conectat la realitati la care, din pricina specificului lucrarii, nu prea am acces atat cat as dori.
Iti doresc o inviere luminoasa, acum si atunci.
draga Paul,
sa nu exageram, cei care lucreaza in multinationale, n-au timp nici sa respire, nici măcar să fie enoriaşi ei înşişi, nici să=şi pastorească caii putere la maşină, ce să mai spunem de vreo lucrare de asemnea implicare şi responsabilitate.
Ideea era ca sa nu ţinem trîntori pe post de pastori la turma.
daca sînt chemaţi la pastorire, să se ţină de ea, daca nu au ce pastori încă, să facă şi altceva, numai să nu manînce pîinea lenevirii, aşteptînd sponsorizări aiurea.
Ce-i de facut? Eu zic ca ar fi bine ca la fiecare inceput de an, in adunarea generala, pastorul sa fie supus pentru re-alegerea ca pastor in biserica respectiva.
Daca vrei scandal, se poate face asa ceva. In orice biserica sunt si oameni firesti, cu gura mare, care in astfel de cazuri tulbura biserica.
Dar, consider ca este absolut necesara darea de socoteala regulata
Frate Cristi, nu-i vorba de scandal. Sa presupunem ca o biserica si-a ales un pastor pe care nu l-a cunoscut suficient de bine. Peste ceva timp descopera adevarata lui fata. De ce sa nu fie ales in fiecare an? Eu cred ca este sanatos pentru biserica dar si pentru pastor pentru ca poate vedea daca oamenii il doresc in continuare. Nu?
Intrebarea este: ce are la indemana biserica pentru a face o alegere in cunostinta de cauza? Impresii? Aprecieri subiective despre calitatea predicilor? Numarul de vizite sau de botezuri?
In lipsa unei evaluari pertinente, simpla supunere la vot este o varianta neinteleapta, fara nici o legatura cu modelul biblic de conducere eclesiala.
Dar faptul ca este un pastor ales din patru in patru ani are vreo legatura cu modelul biblic?
Tocmai asta-i ideea. Sa existe evaluari pertinente facute de oameni fara interes si condusi de sentimente personale fata de pastorul lor. Dar sa fie!
Nu vad de ce un pastor nu ar vrea sa fie ales in fiecare an? Un pastor credincios chemarii nu i-ar fi frica. Celui descris de mai sus, da!
De ce neaparat „ales” si nu „evaluat”, fie si odata pe an? Asta era intrebarea mea.
Daca dupa ce va fi evaluat va fi gasit lenes si…parazit, nu va fi supus la re-alegere?
Rezultatele unei evaluari sunt, de regula mai complexe: poate fi gasit lenes, dar mai sunt si alte variabile; poate a fost harnic, dar nu l-a ajutat comitetul, poate a folosit metode ineficiente, poate are nevoie de alte abordari, poate comitetul este cel ce trebuie sa schimbe ceva in functionarea lui, chiar biserica (!). De aceea, o evaluare se incheie cu niste recomandari; votarea este doar una dintre ele, nici macar cea mai indicata adesea …
Nu poti trata probleme de fond ale vietii unei biserici prin ridicari de maini, asta e sigur.
Dyo,
Dacă alegerea nu are bază (după cum spuneai) obiectivă, cum va avea o bază obiectivă evaluarea? După ce anume va fi el evaluat?
Şi chiar mai important (sau la fel de important), cine îl va evalua? Dacă te gândeşti la cei din comitet, vezi că s-ar putea ca şi ei să mai vrea să le scrie aceeaşi funcţie pe cartea de vizită şi a doua zi. Mai ales dacă pastorul e dintre cei care chiar trebuie să fie evaluaţi cât mai repede.
draga Camix,
daca există un job description… uite că vorbsesc numai în limbi care se poartă în lumea civilizată, job description, accountability, peer-review, peer- pressure…
daca exista job description, există prima baza de evaluarea.
noi am scris-o impreună, eu şi colegul, apoi am supus-o evaluarăii comitetului, aprobării şi dăm socoteală comitetului de activitatea noastră.
chiar la şedinţa trecută am fost luaţi la rost pentru un lucru neîndeplinit.
Încă un lucru:
dacă te gândeşti la membrii bisericii, vezi că, de obicei, acele evaluări se cer cu „subsemnatul”. Câţi (dintre cei care nu se enervează prea tare că e atât de important numele şi vor scrie evaluările în final) vor evalua după cum cred într-adevăr? Majoritatea se vor teme de consecinţe.
Sunt de acord Camix ca exista detalii de pus la punct. Totusi, se pot gasi solutii.
De pilda evaluarea se poate face de catre membrii unei alte biserici; poate fi un din tara sau din afara …
La urma urmelor nu numai activitatea pastorului se evalueaza, ci si cea a comitetului, a responsabililor de lucrari … de fapt, nici ar trebui sa fie o evaluare a pastorului per se, ci de o evaluare a bisericii ca intreg. Iar scopul evaluarii nu este mazilirea cuiva, sau, dimpotriva, premierea vreunui performer, ci observarea drumului parcurs si a eventualelor ajustari de pus in practica.
Legat de vot, nu cred ca el este cu adevarat legitim atat timp cat nu li se ofera membrilor un raport al starii bisericii, cu pastor, comitet etc. Care raport, cred eu, este mai mult decat niste cifre cu privire la zeciuieli si daruri de buna voie …
scuze, dar este nerealist cu evaluarea din partea membrilor unei alte biserici.
Hmmm, asta cu cei din afara bisericii e şi mai departe de problema bisericii x care vrea să aibă parte de evaluare. Îţi dai seama cât de extraterestră va fi părerea celor din afară despre cei dinăuntru dacă cei dinăuntru nu ştiu despre ce e vorba. (însă cei dinăuntru ştiu despre ce e vorba, problema e la emitere-recepţie)
Am cunoscut specialisti in audituri operationale si evaluari (crestini!) care spun ca, departe de a fi un dezavantaj, un enquiry din afara poate scoate la lumina probleme pe care cei din interior nu le sesizeaza. Se practica in organizatii crestine, de ani de zile, nu fara un anume succes ….
da, sigur, dar trebuie să ţinem seama de faptul că aici avem de-a face cu un ethos special, fiecare biserică are mecanismele proprii,
o firmă funcţionează ca o firmă, aşa cum a funcţionat ca o firmă, şi va funcţiona ca o firmă.
Nu este cazul bisericilor locale care au fiecare dinamica proprie.
V-ar conveni ca enoriaşii de la Aleşd să mă pună pastor la Sighişoara? Lor le convine, bănuiesc că Sighişorenilor, nu!
Da, am auzit şi eu de aşa ceva. Eliade scria că, atât timp cât a fost în ţară, n-a ştiut de fapt ce se întâmplă în ţară. Adevărata dramă s-a conturat abia după ce a ieşit. Însă atunci nu circula informaţia ca acum, nu avea voie…. Ar trebui să fie o diferenţă din punctul ăsta de vedere măcar.
Imaginati-va un microbuz plin de membri ai, sa zicem, Bisericii Providenta, plecand voiosi la Alesd pentru evaluare … 🙂
Evident, nu despre asta vorbeam.
Eu vorbesc despre o echipa, condusa de cineva care stie ce face. Cunosc vreo cativa; din pacate, nu sunt romani, pt ca la noi nu exista nici conceptul, nici specializarea. Romanii nu evalueaza, ci doar dau cu sapa sau privesc la cei ce dau cu sapa …
In echipa mai pot fi, de ce nu, un reprezentat al uniunii zonale, unu-doi repr ai unor biserici partenere, si, pentru un anume echilibru, vreo cativa reprezentanti ai bisericii evaluate (pot fi votati).
Se face in mod curent la organizatii cu zeci de lucratori, cu rezultate, nu vad de ce nu s-ar putea face la o biserica …
Aaaaa, da! Asta ar insemna sa stim de unde venim si incotro mergem … Prea multe dureri de cap pentru o biserica, nu-i asa? Mai bine traim in continuare dupa cum o da Domnul … Lipsa de viziune asupra drumului de urmat este, imi pare rau dar acum voi generaliza si nu cred ca fac o mare nedreptate, o carenta cronica a spatiului eclesial romanesc. Ne meritam soarta de extensii lipsite de semnificatie ale unei societati cu care nu avem nimic in clin si maneca…
Imi dau seama ca vorbim baloane: in Romania nu se doreste acest lucru. Pur si simplu nu suntem genetic structurati pentru asa ceva. Preferam sa-i mazilim pe pastori urzind si conspirand … asa cum se intampla de fapt cu cadrele din corporatii …
Draga Dyo,
cred că soluţia are cîteva componente simple;
– educaţia eclesială a poporului, predicarea biblică
– ucenicia
– datul de socotealaă
– inversarea raporturilor comitet-pastor printr-o nouă paradigmă asupra organizarii bisericii
– fişa de post
De acord.
De acord cu ce spune Cristi Vidican Si Dyo.
Ca sa nu se inteleaga gresit… Nu sunt de acord cu ce spune Dyo legat de evaluarea membrilor altor biserici. Sorry, dar ideea este o aberatie in cazul bisericii. Merge la corporatii, agentii guvernamentale, dar nu la biserica. Deci nu la asta ma refeream ca sunt de acord cu el, ci la commentul ce l-a facut pe 16 aprilie la 9:02 am. Numai ca aparut o gramada de alte commenturi intre, si nu mai era clar la ce ma refeream ca sunt de acord 😀
ba există, există forme obiective de evaluare şi apoi nu sîntem marţieni versus tereni, ne cunoaştem cît de cît natura păcătoasă. Fiecre om este cît de cît un mic scpecialist în umanitate.
De aceea sînt aleşi oameni de încredere în comitetele bisericilor, ca să facă şi astfel de slujbe de evaluare.
In ce priveste Bisericile Baptiste, potrivit statutului, o biserica locala poate oricand sa-l supuna la vot pe pastor, doar sa fie suficienti membrii pt a dori asta.
Observand discutiile de mai jos, problema mare azi e ca pastorul si cei platiti de biserica trebuie sa faca toata munca de slujire, membrii devenind dezinteresati de lucrare. In contextul acesta, lucrarea unu pastor e greu, cu rezultate foarte putine. Dar, impresia generala este ca de vina pt ca nu merge lucrarea este pastorul.
„impresia generala este ca de vina pt ca nu merge lucrarea este pastorul”
… ceea ce este, evident, fals, pentru ca pastorul este unul singur, in timp ce biserica poate fi o conspiratie de interese meschine, fara nici o legatura cu cele sfinte. Despre comitet, ce sa mai vorbim …
Din nou de acord cu Cristi V si cu Dyo.
de obicei este un an de probă, apoi prima alegere pe patru ani, apoi din nou la patru ani.
din patru în patru ani ajunge.
Pastorii sa munceasca, asa, ca tot omul, adica sa aiba o meserie, iar slujba de pastor s-o faca dupa Scripturi, adica duhovniceste, nu ca pe o meserie, ci ca pe o chemare. Adica sa nu fie platiti de biserica sau de Uniunea baptista, ci sa-si ia banii de la locul de munca. Atunci sa vezi cine mai ramane in pastorala. Biserica sa se simta libera sa-i sustina in tot felul, si financiar si oricum, dar sa nu le dea salar. Atunci predicile or fi predici iar slujirea slujire. Parerea mea…
Cu sau fara salar, biserica simte cand cineva o slujeste sau numai sufera de „amvonita” iar in rets nu-i pasa de ce se intampla in biserica.
@Paul Pantea,de ce sa fie sarac un pastor? ca sa se mai streseze si pentru ce are sa puna pe masa copiilor? Am cunoscut un pastor tanar, avea o fetita si locuia in chirie in Oradea Ne-a povestit ca intr-o duminica era plecat la biserica pe care o pastorea, langa oras.Cand s-a terminat slujba a pornit spre casa pe jos ca nu avea bani sa-si cumpere nici bilet de autobuz, pe drum i s-a deslipit talpa de la pantof si pur si simplu isi tira piciorul dupa el.
E normal acest lucru?!
Era atat de credincios in tot ce facea… Domnul l-a luat domnul ACASA la numai 30 de ani.
Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi. Dar Fiul Omului n-are unde-si odihni capul.
Da tot ce ai, ia-ti crucea, si vino dupa Mine.
PS: Nu cred ca fiecare pastor trebuie sa aiba familie.
Draga Pantea, iarta-ma dar vorbesti prostii. Tu mergi la cealalta extrema si iti bati joc de cei care sunt pastori autentici si credinciosi, spunand ca ar trebui sa traiasca in saracie, sa umble desculti, sa nu aiba ce pune pe masa copiilor, nici nu mai pomenesc de grozavia ce-ai putut-o rosti, ca ar trebui sa fie necasatoriti.
Este foarte usor sa vorbesti despre pastor, fara sa fi trait viata lui. Eu, ca pastor tanar, am incercat sa am si alta slujba pe langa cea de pastor, dar nu a fost sanatos. Ideea de a avea venitul, nu din biserica, ci din alta slujba, poate fi un avantaj, dar exista riscul ca sa apara fuga de responsabilitate bisericeasca.
Mai ales in cazul pastorilor tineri apare problema financiara, pt ca de regula incep slujirea in biserici mici, cu potential financiar scazut. Nu putini slujitori tineri ies din slujire tocmai din cauza problemelor financiare, coroborate cu greutatea slujirii.
Shifu, să te cheme Domnul să fii păstor dar în următoarele condiţii:
– să lucrezi în ture, adică să mergi Sâmbăta seara la schimbul de noapte, la orele 22.00; să-ţi sune în cap toată noaptea o moară care macină piatră, sau să fii sudor şi să sudezi toată noaptea la un şantier naval alături de zece meseriaşi care polizează cu polizoarele portative cu aer comprimat, sau să fii strungar şi să lucrezi în picioare toată noaptea aplecat deasupra strungului până te îndoi de spate, să ai vreo 55 de ani, apoi să te duci acasă Duminică dimineaţa la 6.00, şi să fii bun de trecut la amvon la ora 10.00,
– când eşti schimbul doi, adică de la 14.00 – 22.00 să ai vreo trei înmormântări, una pe fiecare lună şi să te învoieşti mereu de la şefii tăi,
– să fii în ture de sărbători de Paşte, Crăciun, Rusalii, etc,
– sau să fii tâmplar şi să ai comenzi pe care trebuie să le onorezi la un timp stabilit. Cum de cele mai multe ori termenele sunt greu de respectat să lucrezi şi Sâmbătă seara, apoi Duminică să fii la amvon de la 10-12. Apoi de la 16.00 să fii în altă biserică filială, apoi de la 18 să fii în biserica ,,de centru”. Să mergi în aceiaşi Duminică la schimbul de noapte de la orele 22.00, după ce în aceiaşi Duminică ai condus vreo 100 Km.
– sau să fii zugrav, parchetar, faianţor, instalator, să pui izolaţii pe blocuri la 20 m înălţime 10 ore/zi de Primăvara şi până Toamna târziu,
– să fii ,,roofăr” (dacă nu ştii termenul sună-i pe fraţii din California, te ajută ei) la paralela de 30 grade şi să lucrezi 10 ore/zi,
– să mai ,,treci” şi pe la fraţi cu frecvenţa dorită de fiecare.
– să fii la ţară, să semeni, să sapi, să coseşti, să prăşeşti, să culegi, să tai lemne, să spargi şi altora lemnele, să stivuieşti lemnele sorei X de 90 de ani,
– când crezi că ai terminat ziua, să sune telefonul să te certe un frate că l-ai deranjat în predica de Duminică seara,
– când tocmai ai închis telefonul cu fratele deranjat, să sune iarăşi telefonul să te sune păstorul din comuna Y să te cheme mâine la o înmormântare; tu ştii că mâine eşti schimbul doi (de la 14-22) şi să începi tu să suni la şefii şi colegii tăi de muncă să te înlocuiască, etc, dar să nu-ţi răspundă pentru că este deja ora 23.45.
– să o ţii aşa mai mulţi ani, şi să te apropii de 60.
Acum să te întreb eu, iar tu să-mi răspunzi: La ce ai renunţa ?
Fii sigur că nu m-am plâns şi nici nu m-am lăudat, dar am încercat să te fac să înţelegi treaba asta, de pe teren nu din tribună)
Ştii că cei mai buni fotbalişti sunt în tribună ?!
SDM
–
Shifu & co, intenţionat am omis ceva din programul păstorului prezentat de mine. Ghici ce am omis ?
SDM
Bună descriere! De meditat.
Aici cred că putem să cădem în altă greşeală. Sînt unii chemaţi la asta şi biserica,d in pricina mărimii ei şi complexităţii problemelor nu le/ar permite şi o altă slujbă.
Ce înseamnă duhovniceşte în viziunea ta… ca un fel de second thought?
Marius David, first, cred că este British.
Apoi am aflat că este un sens destul de disputat chiar şi între nativii englezi (AE şi BE).
Încerc o interpretare spirituală dar şi o acordare în contextul temei, dar fără a avea pretenţia de acurateţe.
My ,,second thought”, este ceea ce Dumnezeu îngăduie, decide, pentru ca my ,,first thought” să fie posibil (vezi Pavel şi corturile lui şi de ce nu Hristos şi mobila ,,… Fiul tâmplarului…”)
,,Second thought” se poate constitui şi ca o pluralitate, dar toate împreună lucrează pentru îndeplinirea lui ,,first thought”. Ai alte semnificaţii ? Aş fi bucuros să le aflu.
SDM
Marius David reglează te rog ceasul blogului, a rămas la ora de iarnă, mă derutează !
SDM
Lui SDM: marea majoritate a bisericilor evanghelica nu au foarte multi membri. Pastorii trebuie, in primul rand, sa predice Cuvantul lui Dumnezeu, nu sa faca alte cele. Pastor=prezbiter=episcop, nu scrie nicaieri ca pastorul trebuie sa faca de toate in biserica. Au incercat apostolii si nu le-a iesit. Ne-am obisnuit sa punem in carca pastorilor chestiuni pe care nu trebuie sa le faca; de aia, cand ne doar-n cot, il sunam pe pastor sa-i spunem nimicurile care – vezi Doamne – ne tulbura. Suntem o generatie de handicapati spiritual, care nu stim ceti Biblia pentru noi. Musai sa fie acolo pastorul sa ne ajute, ca noi suntem tampiti gramada. Nu glumesc, asta suntem. In loc sa facem tot ce putem sa-i oferim pastorului ocazia sa ne predice din Cuvant, sa se adanceasca el insusi in studierea Cuvantului, iar noi sa avem ce asculta. Nu, noua nu ne trebuie Cuvant, ne trebuie tot felul de prostioare: muzica nu stiu cum, inchinare nu stiu cum, ba una, ba alta, orice, numai Cuvant sa nu fie. Iar apoi bocim ca babele ca nu ne place, pastorul nu-i bun si tot felul de cioace din astea… Pastorul sa munceasa, sa-si intretina familia si sa ne predice BINE din Scripturi. Cine crede ca nu-i bine asa si nu-l lasa constiinta sa munceasca altceva pe langa pastorala, foarte bine. Dar sa nu se planga ca n-are cutare si cutare. Eu nu zic sa aiba pastorii bani sa-i intoarca cu lopata; nu se cada, o viata decenta e de ajuns (valabil si pentru ceilalti credinciosi, adica noi). Dar multi nu traiesc nici macar decent, iar a spune ca traiesti decent si-i multumesti Domnului ca n-ai crapat inca de foame, dar nici departe de asta nu esti, e si asta un pacat, nu? Mult zgomot pentru nimic in fond: indiferent ca au o munca in afara bisericii sau nu, pastorii trebuie sa predice Cuvant, iar asta inainte de orice altceva.
voi incerca, acum sînt prin oltenia, într-un pic de flori-lejeritate… de florii..
Foarte adevarat, din păcate 😦
Cateva meditaţii persomale pe aceiaşi tema:
http://voxchristiana.blogspot.com/2011/03/un-prelat-de-top.html
http://voxchristiana.blogspot.com/2011/03/lucrurile-pentru-care-ma-lupt.html
Pastorii nu pot sa umble descult. 🙂
dar nici cu „burta” sa fie; semn ca nu-s obisnuiti cu postul.
Fisa postului daca ar avea-o, nu neaparat sa sune asa, dar
sa aiba o evidenta ca pentru Domnul, citi frati batrini, bolnavi a vizitat
int-un an. Macar unul pe saptamina si tot ar fi 52. 😦
Din nefericire nu se mai paractica asta;
cifra e zero.
iar daca spui:”fratele X de 86 ani, trebuie vizitat, are piciorul taiat”
raspunsul este:
„si ce vrei sa zici cu asta?”
M-a lasat perplexa!
Salariul acela pentru turma nu-i roade constiinta?
Nu tare, ca mai ia si din misiuni din afara si tot nu-i ajung.
Nu are cum sa viziteze bolnavii, pentru ca turma e intr-un oras, iar el striga la luna in alt oras.Niciun pic de inima pentru frati si nici o frica de Domnul.
Sunt extraordinar de desamagita; insa ma voi ruga neincetat sa puna Domnul foc in inima pentru slujire; daca nu, sa plece .
Am credinta ca Domnul va lucra cum crede El ca e mai bine.
Parazistismul asta, cu sase ore de prezenta in biserica, pe saptamina, si salariul de norma intreaga , mi se pare necrestinesc si sfidator.
A, am uitat, ne mai ingroapa pe unii, ca n-o sa ne lase sa ne ingroape primaria. 🙂
@elisa, se mai practica, chiar dac sunt putini dar tot mai sunt…
Dumnezeu mai are oameni…
e pacat sa va invidiez pe ei care aveti pastori buni?. 🙂
Vio nu este de invidiat, cel puţin unul ditnre pastori este mai mult predicator, nu pastor, şi nici nu se ocupă de biserică cum merită biserica respectivă, are doar amvonită 🙂
Ba o invidiez totusi. 🙂
mai ales pentru cel cu amvonita. 🙂
Esti indreptatita s-o faci.
A a fost perioada de timp in care pot sa spun ca n-am avut pastor si stiu ce inseamna.Pierderea e mare.
Chiar si pentru simplu mootiv(de fapt nu e simplu) ca poti primi hrana sanatoasa.
Mare HAR!
cineva spunea :” un pastor slab ori e bolnav ori nu-l duce capul”…, n-am stiut daca sa zambesc sau sa pling la remarca.
Cred ca tuturor ne stateau pe limba acestea cuvinte, dar nimeni nu indraznea sa le spuna. Cel putin nu cu atat de mult har.
Acum suna cu totul altfel cand vin din partea unei autoritati academice, din partea unei persoane publice importante in mediul baptist.
Va felicit pentru transparenta si sinceritate.
Cred ca sunt sperante daca veti continua pe aceasta cale.
O iriseanca in trecere.
Mulţumesc! E greu, mi/am pus o parte dintre pe nedrept numiţi colegi în cap.
„A fi pastor cu adevarat inseamna a avea iubire
Nu doar dorinta de castig, nu doar asprime ci simtire,
Nu a mana din urma lor pe oi, ci a le atrage
A cerceta durerea lor ‘nainte sa te roage”
Ideea cu care am ramas si care e verificata in practica este darea de socoteala. Este un element de baza al uceniciei crestine, valabil de la credinciosul simplu pana la pastori si prezbiteri. Sau, cel putin, asa cred ar trebui sa functioneze lucrurile intr-o comunitate sanatoasa.
da, Marcel, este parte din soluţie, prinderea pastorului într-un set de relaţii de peer-pressure şi de autoritate gen accountability.
IAtă că nici nu avem traducerea acestor cuvinte în limba română, dovadă că ne sînt străine conceptele.
Cum nu? menghina şi urecherea. 🙂
mai am şi alte idei, Camix, noroc că m-am pocăit!
Slujba de pastor este una dintre cele mai grele… Cei care sunt pastori, sau vin din familii de pastori sustin acest lucru cu fermitate pentru ca este adevarat.
Slujba in sine e grea, asa este, dar din pacate unii nu-si fac slujba, sau „nu duc” greul slujbei, dupa cum semnaleaza si articolul si multe commenturi. Orice slujba care implica munca cu oamenii e foarte grea, si cu atat mai mult in aspectul spiritual. Dar unii nu-si asuma responsabilitatea slujbei si atunci nu-i simt greul, dar desigur atunci nu se vad nici rezultate. Unii lenevesc, nu grijesc de turma, profita doar de ea, altii de undeva de sus o biciuiesc numai si o critica in permanenta, fiind obsedati de un subiect sau altul in biciuirea oilor (vezi exemplul lui ioan8 blog). Da unele oi s-ar putea sa fie bolnave sau ratacite si prinse printre spini, dar tocmai de aceea au nevoie de recuperare, de rascumparare si vindecare cu dragoste si intelepciune, si nu de biciuire. Altii in schimb, cum zic, lasa oaia in spini acolo si nu le pasa, eventual ii tin o predica de la distanta, a safe distance, dar nu-si vor insangera mainile sa o scoata de acolo cu dragoste, s-o puna pe umeri si s-o duca inapoi in turma. Iar ceilalti, de tip fariseic, is sangerosi numai la gura, si mainile li-s batatorite doar de tastatura unde biciuiesc pe net oile, (vezi cum zic exemple gen ioan8 blog) in loc sa fie batatorite de umblatul si aplecatul pe sub maracini si spini sa caute in TACERE, cu dragoste si cu sacrificiu oile pierdute si bolnave.
Draga Highlander,
Este foarte trist ca exista acesti „pastori” prin bisericile noastre. Daca ei sunt pastori principali (senior pastors), nu vad cum aceste biserici pot sa inainteze, sa creasca, sa se dezvolte din toate punctele de vedere. Sau mai rau, sa nu se fragmenteze. Si nu inteleg cum acesti oameni continua sa ramana ca pastori principali, adica sa fie re-confirmati la alegeri.
Sau poate in Romania este asa mare nevoie de pastori, si nu sunt enough of them… Aici in SUA, in bisericile romane din orasele mai mari, in medie este un pastor cam la fiecare 70 membri, deci membrii au optiuni daca pastorul senior este ca cei expusi in articol.
Da, ai dreptate, pîine ade pastor se mănîncă mai întotdeauna cu lacrimi, dar puţini ştiu acest lucru.
eu vin din familie de pastori, vărul meu este pastor, tatăl meu a fost pastor, unchiul meu are peste 60 de ani de lucrare în biserica.
Ca unul care am facut, cu cativa ani in urma, tranzitia de la munca pastorala la cea intr-o organizatie precum World Vision, pot sa spun ca diferenta este enorma.
Lucram ca asistent al unui pastor care nu se temea de nimeni in lumea asta decat de Dumnezeu (nu avea o autoritate efectiva, functionala, asupra lui), faceam multe lucruri: noi propuneam, noi aprobam, noi executam … nimeni nu evalua.
Fara un minim baseline, iar apoi de de evaluare a impactului, toata glumita asta este de fapt umblare la marea ghiceala, desi i se spune, foarte pocaieste, „umblare cu Dumnezeu”. Despre raportari, ce sa spun … povestioare de impresionat sponsorii si niste cifre seci, fara o semnificatie anume.
Mi se pare mie sau ideea de evaluare este pur extraterestriala bisericilor evanghelice din Romania?
Ca să confirm ca intr-adevar ideea de evaluare e straina pentru unii din bisericile noastre… Am avut acum cateva saptamani bune o intalnire cu mai multi „frati”, iar pastorul era intrebat despre unele proiecte care au fost prezentate in urma cu un an. Pastorul s-a aratat deranjat de aceasta intrebare de bun simt zic eu… Dar ce m-a frapat a fost faptul ca un aparator al popii s-a ridicat si a pus intrebarea care m-a lasat perplex: Cine eşti tu să judeci pe fr. păstor? Am rămas mut…
Cand s-a propus un sistem de evaluare al activitaţii şi chiar al predicilor… Răspunsul foarte tacticos la această întrebare a fost că rolul nostru e să zidim nu să dărâmăm, asta ca şi când evaluarea ar însemna să-l pui la zidul de execuţie pe cel evaluat…
Cred că unii chiar nu au habar ce inseamna evaluarea…
Nu zic, se mai si lucreaza prin biserici; insa cand vine vorba de evaluarea muncii depuse, nu pentru a-l vota afara pe pastor ci pentru a imbunatati ce nu merge asa cum ar trebui, se intra intr-o defensiva evidenta.
Functioneaza prezumtia ca crestinii nu ar trebui sa dea socoteala – doar unt pocaiti, la ce ar mai fi nevoie?!? – si uite asa ne trezim ca facem multe dar, de fapt, nu realizam nimic …
Trust, but verify … a zis odata un presedinte american, nu conteaza cine. Avea dreptate.
Dyo: ,,Ca unul care am facut, cu cativa ani in urma, tranzitia de la munca pastorala la cea intr-o organizatie precum World Vision…” şi nu mai eşti păstor ? Dacă mai eşti atunci este, să zicem, aproximativ bine, pentru că de undeva tot trebuie să tai. Dacă nu, atunci undeva ai greşit, fie la prima intrare fie la a doua.
Părerea mea !
SDM
Gresit! Munca pastorala nu inseamna neaparat functie cu patalama. Am fost pentru mai multi ani asistentul unui pastor (sau pastor asistent, nu era mare diferenta).
Pastorirea turmei, din cate stiu eu, nu este o slujba rezervata doar celor care au facut un seminar teologic … Voi fi gresit eu ceva la prima intrare, dar nu in sensul pe care l-ai implicat in comentariul tau.
Dyo, cu respect spun că nu ne cunoaştem şi nici nu ştiu ceva dspre tine. Te rog să nu fii supărat pe mine, dar mi-ai ridicat mingea la fileu şi …
Da, ai dreptate, păstorirea nu este doar pentru cei cu seminar. Apoi cer iertare dacă am intrat în zona lucrurilor şi amintirilor mai puţin plăcute, dar, cu referire la păstorire, vorbeşti la timpul trecut.
Spui că ai greşit la prima, dar ieşirea din prima intrare, lămureşte ceva.
Mai pun o întrebare: care dintre cele două intrări crezi că ţi se potriveşte mai bine şi care crezi că te-a captivat mai mult ?
Mă opresc aici pentru că mâine este o zi specială pentru toţi şi dacă mai zăbovim pe aici, s-ar putea să fim interpretaţi greşit. Cine ştie poate unii sunt cu ochi la ceas şi contorizează cu ce ne ocupăm Sâmbătă seara înainte de Florii !
SDM
Nu este nici o problema, poate am fost si eu cam evaziv. Nu vreau sa ocup spatiul aici. Daca ai rabdare, citeste o parte din aceasta istorie (postarile cu biserica Mana):
Dyo, da am citit şi am înţeles. Dumnezeu să fie cu tine.
SDM
Dyo, nici eun nu am spus altceva decît că pastorii ar rebui să fie puşi într-un context de muncă normal, dacă primesc salariu cu plata taxelor şi aşa mai departe.
adică condicuţă, evaluare, raportare, job description, aşa cum este în lumea civilizată. Anul trecut am auzit din partea unui pastor ceva de genul …
EU DAU SOCOTEALA NUMAI IN FATA LUI DUMNEZEU.
Tot este bine ca nu s-a ajuns ca Dumnezeu sa-i dea lui, pastorului, socoteala … Mai stii?!?
Am avut o..roarea sa aud si eu aceasta expresie (ad literam) , rostita in cadrul unei sedinte de comitet, cu ton isteric si multidecibelic, obraji inrositi si ochi de pastor iesiti din orbite. Cauza? – De ce i-au pus unii membri din comitet intrebari „stupide” de genul „frate pastor, cel putin in unele situatii (sa instalati de exemplu tobe in biserica), n-ar trebui sa cereti mai intai si parerea noastra, a celor din comitet?” .
Ma bucur mult ca ati ridicat aceasta problema sensibila, dar omniprezenta prin unele biserici (as vrea sa cred ca nu sunt multe…). Mi-am notat linkul acetei postari, poate o vor citi si alti frati din comitet intr-o zi si se vor mai lumina putin… Se merge in general pe ideea – „mai bine sa nu (ne) certam (cu) pastorul, ca sa nu deranjam turma si sa nu se risipeasca oile”. Exista intr-adevar acest risc major, care poate fi asumat doar daca ai o unitate foarte buna la nivelul membrilor din comitet si o biserica suficient de matura pentru a rezista socului demiterii unui pastor si aducerii altuia nou (pe care trebuie sa si stii de unde sa-l aduci si apoi, sa te asiguri ca aduci unul mai bun, nu unul care poate fi mai „popa” decat cel pe care tocmai l-ai trimis acasa…)
Pentru toti cei care ati postat aici, am cateva intrebari: cati dintre cei care ati scris aici sunteti pastori? Cati dintre voi care ati scris aici ati „umblat in pantofii” de pastor?
Precum poetul „E usor a scrie versuri cand nu ai nimic a spune”….
Faci ca vocea ta sa sune
Ca o mare-n a ei spume
Dar cand vantul se opreste
Tot in juru-i se prabuseste.
You are making a valid point, Silviu, dar sa nu se inteleaga gresit, sunt convins ca nimeni aici (cu mici exceptii precum Pantea) nu vorbesc de rau si nu dispretuiesc pe fratii pastori autentici, care isi fac slujba cu daruire si dragoste, si sunt convins ca toti cunoastem asemenea pastori. Si multi traiesc modest si cu mari greutati si nu ar trebui ! (aici eu consider ca Pantea e gresit, cand vrea sa-i vada pe pastori umbland desculti si cu familiile murind de foame, dar nu toti scriu asa dispretuitor si in bataie de joc; din contra eu cred ca pastorului si familiei lui nu trebuie sa-i lipseasca nimic, ci sa aiba un trai decent, chiar instarit sa fie, ca fara grijile acestea sa poata sa-si faca slujba, dar s-o faca in mod real. Dar nu e normal sa se ajunga la situatii descrise de Cristi Vidican sa nu. Ei trebuie sa poata trai si sa se focalizeze pe slujba. Sigur asta nu exclude posibilitatea sa faca cate un cort din cand in cand daca au timp si pot si le aduce un banut in plus pt familie. Deci vorbesc aici de adevaratii pastori. Si toti stim multi, dar aici se vorbea de acei cativa care se vara printre adevaratii pastori cu alte motive si se ocupa de altele – articolul in sine este mai mult decat graitor in ce priveste subiectul abordat si subiectii discutiei. In rest Doamne fereste sa dispretuim adevaratii pastori dintre care eu personal stiu multi (si sunt convins ca toti de aici stim) si dintre care unii efectiv si-au daruit viata oilor, cu mari sacrificii si cu dragoste in timp ce unii lenevesc iar altii le biciuiesc pe bloguri sau de la amvon. Si din pacate sunt si dintre acestea, banuiesc ca admiteti asta. Dar in rest, da e o slujba foarte grea in sine pentru cei ce o fac real si se implica in viata si problemele turmei, unde sunt si atatia tapi si berbeci 🙂 , si pe deasupra mai sunt si lupi rapitori in blana de oaie.
eu
Descrierea i s_ar potrivi lui Terry Jones >>
Highlender,
am citit pe net, cel putin cinci comentarii a unor persoane care cunosc pastorirea fr Paul Dan;(la biserica Cuvintul Adevarului, unde facea misiune in Bucuresti)
fiecare din ei a spus numai lucruri demne de un adevarat pastor;
gresesti facind afirmatiile de mai sus;
e pacat sa dai socoteala pentru lucruri pe care nu le cunosti;
eu personal am soua surori prietene si o familie care il cunosc personal;
am mare bucurie ca fr Paul Dan, care se ocupa si cu apologetica, care are o numeroasa si frumoasa familile se ocupa mult de directionarea crestinilor pe o Cale buna;
e drept ca nu place tuturor, dar numai acest lucru ne va duce la Viata,
eliminarea „bagajeleor” de paginism si pacatului; si trebuie sa recunoastem ca sunt multe, fapt care face sa traim in lincezeala, nu se mai vede Viata in noi;
nu-i mai atragem pe altii la Domnul prin aceea ca se vede ca Hristos locuieste in noi.
Corect Elisa, referitor la „bagajele” si problemele din biserica. Dar metodele si abordarea dansului si a altora ca el le contest eu. Nicuodata in istorie, biciuirea, apostrofarea, jignirea si catalogarea oamenilor nu a fost productiva. Din contra cand ataci oamenii, self- defence-ul kicks in. Oamenii trebuie castigati cu dragoste, ucenicie, discutii si explicatii pline de dragoste, convingere lucrata de Duhul Sfant, si nu facand spume la gura de nervi si „reactii sfinte”. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca problema abordata de domnia sa (obsesiv din pacate) are radacini si cauze mai adanci si mai complexe, si nu se poate rezolva tipand la oaie si spunandu-i cat de nesimtita si lumeasca si pagana e. E contra-productiv, to say the least. Ucenicizare, asta trebuie. Dar aia e greu de facut cu mare sudoare si ani de sacrifiuciu, si asta pentru un singur tanar, nu pentru grupuri. Asa de dat cu bata de la amvon si pe net, e usor. In rest, nu neg ca o fi precum zici, dar ce face si spune pe net (ca sa nu mai vorbesc ce usor eticheteaza oamenii si ii jigneste) anuleaza sau cel putin umbreste aspectele positive.
Pentru cei care ma critica vehement (interesant totusi ca Radu m-a inteles)…
Nu consider „meseria” de pastor o meserie grea. In primul rand nu e meserie in sensul propriu: Matei 10 in general – „Fara plata ati primit, fara plata sa dati” in special.
In al doilea rand, aceasta slujba nu e o slujba grea – e cea mai grea. Responsabilitatea cea mai mare din lume cade pe urmele pastorului: sa duca suflete la lumina.
A trebuit sa exagerez ca sa transmit ideea. Imi pastrez oricum opinia. Nu mi se pare normal ca un pastor sa aiba casa pe deal si doua masini – indiferent cum le-a obtinut – atunci cand enoriasii au mult mai putin de-atat. Ne-a fost infuzat un Dumnezeu care rasplateste ascultarea cu prosperitate, bunastare si lux. Sa deduca fiecare daca acesta e Dumnezeul adevarat. Am facut alergie la saracie, ni se pare o rusine sa nu avem – cred ca din acest motiv au fost reactii violente. Cine spune ca vorbesc de rau pastorii si ca-mi bat joc de ei, minte si judeca. Consider pastorirea unica slujba pe deplin transcendentala.
Astept o demonstratie ca pastorul trebuie obligatoriu sa aiba o familie. Altfel, nu mai dati cu pietre.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze.
@pastorului si familiei lui nu trebuie sa-i lipseasca nimic, ci sa aiba un trai decent, chiar instarit sa fie, ca fara grijile acestea sa poata sa-si faca slujba, dar s-o faca in mod real.
Hotarit, instarit ca si Pavel sau ca Irod?. 🙂
Pina la urma lucrurile sunt f delicate;
un pastor bun il are pe Domnul si stie ca ceea ce are sau”nu are” , material, e de la
Domnul;
daca va avea prea mult, va propovadui evanghelia prosperitatii care face ravagii, deturnind atentia in spre viata de jos; „eu nu sunt de pe pamint” cine -l va mai cinta?. 🙂
asteptind cu nadejde vie, adevarata viata?
Din nou, nu trebuie predicate extremele. Nimeni nu zice sa aiba casa pe deal si doua masini, sau mult peste media bisericii, dar nici ca sa umble descult si sa nu aiba ce pune pe masa copiilor. Deci sa lasam copilariile si prostii precum evanghelia prosperitatii si alte asemenea aberatii. Sa nu citim printre randuri la ce am spus. Eu vorbesc de echilibru si bun simt aici. Nu extreme. Pavel a spus ca stie sa traiasca si in belsug si in saracie, in rest sigur ca toate sunt gunoaie, pentru ca stie unde vin si acestea trecatoare si stie unde ii este adevarata comoara.
Cat despre family, draga Pantea, si de ce sa aiba pastorul familie, ii las pe altii mai avizati, poate chiar pastorii insisi sa-ti raspunda. Poate iti raspunde chiar Marius.
Poate ne-am inteles gresit reciproc. Nici eu nu spun ca pastorul trebuie sa stea cu cartoane in fereastra si mucegai in pereti. Dar cu cat are mai putin, cu atat mai bine 😉 – omul in general, nu doar pastorul.
Corect, consider ca ne-am rezolvat „ne-intelegerea”. Cat despre familie, cum am zis il las pe Marius sau pe altii sa-ti explice, ca sa fim intelesi gresit din nou 😀
Sorry, ca sa NU fim intelesi gresit din nou.
Da, dar daca lasati pe altii sa argumenteze o idee, atunci lasati pe altii sa imi dea in cap cu ea 😉
Numai bine!
Highlender,
cu nuielusa nu e bine?
daca te uiti ij jur, nu mai „e bine cu noi” dinsul este iubit de cei pe care i-a pastorit si este iubit.
Mie imi place cum pune problemele , nu mai avem timp de giugiuala, pentru ca s-a inaintat prea mult in starea de pacat, care desi este f evident e trecut cu vederea.
Prefer sa ma certi, ca sa nu ramin pe o cale rea ; daca imi arati ca fac rau ceea ce fac cu viata mea; iti voi multumi mai tirziu, daca pe moment nu-s in stare sa o fac.
Adevarul este ca pastorii azi nu se mai ocupa de ceea ce Domnul le-a incredintat;
fac pe sefii, desi ei sunt cei platiti si in general sunt aroganti; robii tuturor?????
ai mai auzit despre acest lucru? noi toti trebuie sa fim robii celorlalti spalind picioarele apostolilor pline de praf , spalare si la propriu si la figurat.
Cred ca e destul de clar ce am scris, si ca solutia e ucenicizarea, nu facutul de spume la gura din criza de timp. A propos, ucenicizarea nu e „giugiuala”, si cateodata implica nuielusa cum zici, dar unde si cand si cum (mai ales), face toata diferenta. Cine are copii stie despre ce vorbesc. Nu disciplinezi copilul la manie, cu spume la gura si fum pe urechi, ci cu calm si explicatii si cu dragoste, si in acea de-a doua ipostsza i-ai castigat inima si dragostea si respectul. Si scimbarea unui om trebuie sa vina din intelegerea lucrurilor si din convingere, si atunci schimbarea e pentru o viata. Daca nu, va mima o vreme, de ochii tai, dupa care… potopul. Stiu ca intelegi ce vreau sa spun, deci hai sa nu ne mai dam replici atata.
P.S. Stiu deja, nu mai repeta 🙂 ca ai crescut 2 baieti, draga Elisa, si toata admiratia pentru asta. Pretuiesc mult si admir eroinele de mame, incepand cu mama mea si sotia mea.
Pentru toti cei care au cantat pe melodia autorului acestei postari am cateva intrebari: cati dintre dvs., atunci cand ajungeti la servici, va incepeti munca din secunda 1 fara sa mai schimbati o vorba, fara sa va mai beti cafeaua? Cand beti cafeaua sau mai schimbati o vorba, o faceti pe banii angajatorului. Ei bine, si aceasta este tot un fel de parazitism. De cate ori nu ati folosit masina de servici in scopuri personale sau, chiar si pentru biserica? Voi care stiti sa aruncati cu pietre la comanda, voi nu stiti ca cel fara pacat trebuie sa arunce cu pietre.
Silviu, iti raspunsesem la primul tau comment ca nu vorbim de toti pastorii, si mai ales nu vorbim de pastorii autentici. Plus ca aici exagerezi; nimeni nu s-a legat de acele momente de relaxare, de respiro, de normalitate, ci se vorbea de o stare de lucruri permanenta, de o anumita mentalitate si atitudine. Deci de o problema de fond, nu una de nuante pe care le mentionezi tu. Sa fim deci cinstiti si sa nu ne facem ca nu stim despre ce vorbim aici. Intelege ca nu vorbim de adevaratii pastori si clipele de relaxare, etc, ci se vorbeste doar de pastorii PARAZITI. Sau consideri ca nu exista deloc din acestia?
aşa zic şi eu, nu trebuie să băgăm pe toţi păstorii într-o oală.
Eu notam o stare îngrijorătoare deja pentru tinerii din bisericile noastre care s/au săturat să susţină nişte congeneri pe care îi văd făcînd cu totul altceva decît acele lucruri care s-ar aştepta în conformitate cu bunul simţ să le facă, din moment ce şi-au ales slujba de pastori.
Draga Silviu, cred că majoritatea a înţeles la ce mă refer,
postarea mea nu era ţntită înspre oameni ca tine, care trag greu în brazdă în suferinţe şi prigoane şi din partea celor din afară şi din partea fraţilor.
Se întîmplaă să îţi ştiu bine situaţia…
Condeiul meu, aşa cum anunţam la ieşirea mea din politica bisericească, a fost îndreptat în contra celor care se simt cu musca de gunoi pe freză deja. Şi-au dat între ei link-ul şi l-au citit cu mînie. acum ameninţă, vor lua măsuri, stai să vezi.
Şi-au pus deja cîinii să scrie nişte comentarii absolut scabroase în dreptul acestei postări.
Stai să vezi ce urmează în următoarele zile.
De necrezut! Chiar asa de tare se grabesc acestia sa se dea de gol? 🙂 Despteapta treaba. Ma asteptam mai degraba sa nu stie cum sa se piteasca mai tare sperand si zicandu-si: „daca stau cuminte poate n-o o sa-si dea seama nimeni ca si eu sunt printre astia, si daca mai fac si cateva vizite pastorale pana duminica, nici enoriasilor mei nu le va mai fi trecut prin cap ca as fi si eu din asta „. Desigur, cea mai buna asteptare ar fi fost schimbarea. In schimb, se inghesuie sa se confirme ca paraziti. Culmea nerusinarii.
vreo doi mi-au scris pe privat, ameninţînd că îmi vor face reclamaţie la comunitate pentru felul în care îi înjosesc pe colegi.
Care? eu nu am asemenea colegi, colegii mei sînt pastorii autentici, nu lupii îmbrăcaţi în piele de oaie, pe aceia nu îi recunosc drept colegi. Colegialitatea, după cum se ştie nu se face cu actele.
Fr Marius,
e bine ca astfel se dau de gol si sunt prinsi. 🙂
Marius David, ,,…Şi-au dat între ei link-ul şi l-au citit cu mînie. acum ameninţă, vor lua măsuri, stai să vezi…”
Să-i ciuruiesc ?!, ,,…să-i măcelăresc…” ?!
,,Nu te teme nicidecum de ce-ai să suferi…”, nu eşti singur Marius !
SDM
SDM, vezi poate incepe o prigoana o persecutie.
Please give me a break
nu, nu începe asta.
ar fi plictisitor.
🙂
revotarea la 4 ani este o chestiune foarte sănătoasă, noi o practicăm la Aleşd şi din doi în doi ani vine rîndul meu sau al colegului meu ca să ne supunem la vot. În acest fel biserica nu rămîne fără pastor şi în doi ani au timp să aleagă un înlocuitor pentru oricare din noi.
Silviu,
parabola era pentru necredinciosi. 🙂
Cred ca tebuie sa ajutam la indreptarea lucrurilor;
„tot ce faceti sa faceti ca pentru Domnul, nu ca pentru oamnei, ca unii care de la
Domnul veti lua rasplata”
In orice slujba pe care o ai, trebuie sa dai socoteala lui Dumnezeu, deci???
Noi toti.
Am o intrebare?
poate un pastor sa pastoreasca turma daca locuieste in alt oras?
zilele de duminica si eventual inca o zi pe saptamina pot asigura
un salar ca al celui care isi viziteaza la nevoie enoriasii?
(nevoi spirituale si fizice).
De vine este el sau biserica?
sau impreuna vor da socoteala ca cei care sti sa faca bine si nu fac bine (nu binele) sau
fac cu nebagare de seama lucrarea Domnului?
Orice păstor al Bisericii lui Hristos trebuie să ştie cu tărie că influenţa lui asupra păstoriţilor este direct proporţională măsurii duhovniceşti a vieţii sale personale. Cu cât mai virtuoasă, mai curată este viaţa lui, cu atât mai mare este înrâurirea sa asupra păstoriţilor, şi invers. De aceea păstorul care are un nivel duhovnicesc scăzut este ca un smochinul fără rod, pe care-l aşteaptă tăierea de la Dumnezeu. O, păstorilor, să ne fie frică de judecata Domnului!
episcop Arsenie jadanovski
pentru cei interesati de comentariu meu: aveti mana libera sa il folositi , nu imi apartine, dar mie imi parea potrivit pentru genul acesta de subiect.
Dumnezeu sa binecuvinteze pastorii si sa ii aleaga Personal!
Si inca ceva: daca slujba de pastor e o slujba duhovniceasca, atunci de ce pastorul n-ar avea si el, ca tot omul, o meserie? Sa munceasca, sa aiba din ce trai, iar slujba – aia duhovniceasca, pastorala – s-o faca exact asa cum trebuie facuta, nu pentru bani, ci de dragul Domnului. Eu nu inteleg: de ce trebuie sa primeasca pastorii bani ca si cand ar face pastorala ca meserie? Pentru ca asta fac: pastorala ca meserie, de aia primesc bani pentru ea, cu carte de munca, pensie si toate cele. N-am dreptate? Ba am. Din pacate…
Nu prea aveti… Nu te poti gandi la lucrurile spirituale suficient de mult timp (rugaciunea, meditatia la Cuvant cer liniste si tiiiiiiimp…) astfel incat sa poti spune si altora daca toata saptamana te ocupi cu gandurile pentru servici. Sunt si exceptii dar principial este corect ca „Cei care vestesc Evanghelia sa traiasca din Evanghelie”. Sunt multe abuzuri in domeniu, foarte de acord, dar principiul pe care Domnul Dumnezeul l-a trasat inca din Vechiul Testament a fost ca preotii sa traiasca din jertfe (in special cele de multumire ar fi fost bine, ca sa aiba tot interesul ca poporului sa ii mearga bine).
Oricum, felicitari celor care reusesc sa imbine o meserie cu chemarea de pastor, insa nu condamn pe cei care traiesc din darurile biserici. Atat timp cat totul se face in adevar (transparenta totala), cu frica si ascultare de Dumnezeu nu este, principial, o problema.
Nici macar apostolul Pavel care a lucrat cu mainile lui nu a mers peste tot cu banii lui (chit ca de exemplu calatoria la Roma a facut-o … pe cheltuiala statului dar aceasta nu se pune ca nu a fost voluntara…) 2 Corinteni 11:7-10.
Pacat ca se fac abuzuri!… Acestea in momentul in care se vor acumula prea mult pot duce la… atomizare… (fiecare va ajunge pe cont propriu deoarece pastorii dedicati si cuminti se vor retrage la activitatile/meseriile lor si vor parasi o „meserie” si asa foarte stresanta (cum s-a mai intamplat si in Israel cand preotii si levitii din lipsa darilor pentru Templu s-au dus fiecare acasa)). Cine are de castigat? Poate pentru putin timp cei rai dar pe termen lung toti pierd (mai putin Diavolul)…
Nu stiu cati pastori ar ramane azi la datorie, daca nu ar exista Harul, daca ar trebui sa intre in Sfanta Sfintelor, cu riscul de a fi nimiciti in cazul in care viata lor nu este curata. Pentru astfel de oameni vor exista intotdeauna resurse si mai mult.
Daca tu ca si pastor te uiti sa intri in pastorala de dragul pozitiei si castigului(care-o fi) miar fi mila de acea persoana…….Viziunea mea de pastor este sa fie un lider(din toata punctele de vedere),ca si un CEO dintro companie,dar cu alt scop,acela de a duce lucrarea Domnului inainte intrun mod biblic.Ar fi mai multe de spus dar raman aici:
Domnul sa binecuvinteze pt toti pastorii care fac cu adevarat lucrarea LUI!
ferească-ne Domnul să ne purtăm ca CEO-ii din companii! Doamne fereşte!
Există unii care se poartă aşa şi aşa şi-au organizat biserica.
Chris Prunean,
Highlander vorbeste dsepre fr paul Dan, pe care nu-l cunoaste de fel; a citit postarile dinsului cu privire la unele aspecte din biserica; care se pot vedea, unde nu jigneste pe nimeni;
insa nu-l cunoaste ca pastor; desi a functionat in Bucuresti; acum este in San Diego.
Am citit citeva comentarii ale unor fost enoriasi , care l-a apreciat f.mult si-i duc dorul, au fost citeva familii si persoane singure.
Imi pare rau ca expresii de prost gust, ca „spume la gura” care nu ar trebui sa sada in gura noastra, sunt cele ale unora care tocmai critica vehement un om a lui Dumnezeu, pe care nu-l cunosc absolut deloc; are este un frate deosebit de apreciat.
Nu mai vorbesc de prietenii mei (o familie si doua surori prietene care l-au cunoscut personal), care l-au indragit, pentru ca este un om deosebit.
Nu se arunca cu vorbe; daca arunca in maracini pe cei cazuti, ar fi stiut-o cei care l-au cunoscut; avem noi voie ca si credinciosi sa vorbim”vorbe”?
Felicitari, ati ramas lucid, adica sub puterea Duhului. Problema majora este ca acesti pastori chiar gasesc texte din Scriptura care sa le sustina „viziunea”! Aici este tragedia, in rest oamenii nu mai sunt analfabeti, studiaza Biblia, tratate serioase de teologie, etc. astfel ca lumea este in schimbare. Multa sanatate si bucurie, zic iarasi, bucurati-va!
Costy, nu ştiu cum să îmbin luciditatea cu seninătatea. Uneori luciditatea cere cinism.
Este foarte trist ca multi pastori nu mai sunt pastori ci…. caprari. Pozeaza in ” oameni de treaba” precum fratii lui Iosif dar in fapt ei sunt niste …. lachei !! Unii au asa tupeu ca se infig prin tot felul de comitete, regionale, consilii,etc. Daca -i spui unuia ca este un pastor mediocru sa vezi ce ochi pismasi face !! Iar daca-i spui ca are carente in pregatire si in educatie ,te musca mai tare decat fiarele din EFES ! Agurida vietii lor faec ca bisericile sa fie goale si reci . Pacat !
Stiti in biserica pe care ofrecventez se doreste un pastor adus de undeva din lumea larga care sa ridice nivelul bisericii.noi avem pastori in biserica.Personal nu sint de acord cu aceasta ?voi ce credeti?
Va referiti la nivelul spiritual? Sau cel intelectual sau emotional, pt ca acesta poate fi ridicat de unul cu educatie care stie sa lucreze cu oamenii. Dar nivelul spiritual, de fapt cel mai important, incepe cu o trezire spirituala adevarata intre oamenii din biserica. Cu alte cuvinte, pocainta…
şi cum poate „ridica nivelul”? Cei care îl cheamă s-au gîndit cumva la asta?
„De vizitat nu vizitează”… recunosc problema aceasta.
Parca patratosu era mai smerit.
nu, nicicum, era doar o impresie. Falsă. Îngîmfat, mîndru, prea sigur pe el, ironic şi adaugă tu…. a fost patratosu.
Tine-te departe. Mie nu-mi place cîntecul.. „să fim simpli şi smeriţi”, mai ales partea cu simpli. Aici e complicate rău trebile.
?
!
Domnul sa ne lumineze in tot ceea ce spnem si facem. Este foarte usor a arunca vorbe. De multe ori efectul lor ne surprind cu intarziere. Oricum multumesc pentru raspuns.
„efectul lor ne suprind”? Efectul imediat este lipsa acordului.
Marius ceea ce ai spus mai sus este pur adevar pentru ca Scriptura sa se implineasca. Spune in Cuvantul lui Dumnezeu chiar Apostolul Pavel „Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma;” (Fapte20:29); si nu numai. Sunt numeroase versete in Scriptura unde ni se spune ca „…vor veni multi”. Dincolo de aceste lucruri nu pot decat sa ma bucur si sa spun MARANATHA… pentru ca ISUS CRISTOS REVINE si Scripturile se implinesc !
Pingback: “Pastorii” paraziţi | Deschide ochii crestine !
Degeaba isi indeplinesc fisa postului cu succes daca nu procedeaza cu dragoste de Dumnezeu si de semeni. Sunt atunci facute doar ca sa fie bifate. Iar noi stim foarte bine ca inima lui Dumnezeu este foarte nemultumita de astfel de „paraziti”, killeri, mercenari.
O postare foarte reusita, si foarte la locul ei.
Doua intrebari intentionat a-ti scris;”Măgar a fost cinstit” sau o gresala.?
A-ti incheiat articolul pe un ton pozitiv (felicitari asa trebuie incheiata si o predica) ramane intrebarea daca astazi dupa catva timp de cand e postarea au aparut ceva schimbari in randul celor care mananca painea leneviei ori continua cum a fost …s-au schimbat au devenit mai lenesi ori au inceput munca….
O parere personala; cand este admis la seminar trebuie sa il cerceteze bine cum sta cu harnicia?
Daca in comitete au aparut o generatie noua de oameni cu banii, care muncesc pentru bani (e perfect asa este) dar „UNII NU TOTII” au ajuns sa si greseasca, atunci apare fenomenul spalarea mainiilor (o mana spala pe alta, pastorul tace si face ce ii spune cel care il sustine din spate cu banii)
adica matale ai voie sa fii ironic si bascalios, dar Iacob Coman nu!
Cam mare nersuinarea matale!
CAm așa ceva! Cu unii, precum matale, sînt ironic. Bășcălios nu prea! Ironic… cît duce trenul. Dar pe blog și bine țintit. Adică cu furtunul. A face ce a făcut IAcob Coman acolo este să încerci să uzi gladiolele cu găleata și în găleată să ai compoziție de bălegar. Doar îngrașă pămîntul, nu?
Vă faceți că nu înțelegeți mesajul pastorului Iacob Coman?
este ceva de înțeles și atît de subtil încît să nu pricepem. Glumiți, stimate domn!
Mare mare adevar are acest articol, din pacate 😦
pastori nu isi cunosc roul lor in adevaratul sens al slujbei la care sunt chemati, cei care au 4-5 biserici fac in fiecare duminica un raid rapid pentru colecta in fiecare duminica daca e posibil la 3-4, iar duminica viitoare la fel,…..
…il citez pe unul din pastori in a caror umbra ….nu creste nimic : Cum am putea oare sa avem duminicile libere, e tare grea viata de pastor, …si rade
…cand ne scapa Dumnezeu de lipitorile astea fr Marius ? 🙂
prin adunări generale vă scapă. Bisericile își merită pastorii. Lașii își merită ciobanii.
Reblogged this on Sergiu M. Brădean and commented:
Nu pot să nu public acest articol scris de Marius Cruceru. Nu sunt interesat de polemică și nu mă interesează să stârnesc reacții. Dar acesta este articolul care m-a determinat (cand a fost publicat în 2011) să îmi aleg teza de doctorat. Cred că este necesar ca bisericile, cât de mici și izolate ar fi, să își aleagă cu grijă și seriozitate păstorii. Nu există nici un motiv rațional sau spiritual pentru care Biserica să refuze un proces de selecție echilibrat care să garanteze alegerea păstorului potrivit pentru a o sluji. Ceea ce face acest articol – pe lângă polemica pe care o stârnește – este să stabilească foarte clar nevoia acestui proces de selecție.
Dar nu soimi m-au ranit nici pe cale spini Penele de-argint mi-au smuls Pastorii nu strainii”
Trist!
Nu poti deschide un subiect atat de sensibil in vazul tuturor…Cristos nu ar fi facut asa..nu inseamna nici ipocrizie,nici musamalizare….doar intelepciune …sa sti sa-ti alegi cuvintele..si daca ele nu construiesc…mai repede sau mai tarziu ..atunci pastreaza-le pentru tine! indiferent cine esti…pastor sau nu!
Sunt un crestin foarte radical…dar ma pun in postura unui om necrestin care ar citi asa cuvinte! Cred ca ar fugi inapoi la oamenii lui..morali si cu mai mult bun simt!
Asa ca oricine ai fi…Marius…o sa dai socoteala pentru cuvintele rostite…la fel si eu!!!
Toate cele bune,
Beniamin
Draga Beniamin, acest articol este vechi și a stîrnit destule reacții la vremea lui. Din păcate în anul trecut am avut cea mai bogată ”recoltă” de pastori căzuți de cînd mă știu în lucrare. Două lucruri am observat la unele cazuri pe care le știu: lipsa de supunere la orice autoritate și lipsa implicării serioase în munca pastorală. Unii muncesc în zăduful zilei și alții mănîncă pîinea lenevirii. Atunci cînd David nu s-a mai dus la război a adus-o pe Batșeba la el acasă. Restul este istorie.
Lipsa de preocupare și preaocupare pentru lucrarea Domnului și lipsa de autoritate în viața omamenilor puși în autoritate duc împreună la catastrofe morale.
Intenția mea a fost bună și am dorit să trag un semnal de alarmă.
Dacă vrei să știi neapărat chiar plătesc cu vîrf și îndesat încă pentru acest articol și pentru vorbele mele de atunci.
Pingback: „Pastorii” paraziţi | Blogul lui yon nitoiu
Există pastori paraziți, dar şi ex-pastori bloggeri, mult mai infecți şi pestilențiali decât cei leneşi. Leneşii măcar sunt nişte paraziți pasivi, inofensivi, pastorii bloggeri se hrănesc cu leşuri iar gura le miroase a moarte. De aceea ajung repede, demişi. Cu sau fără… cravată.
Stimate Costel Brîncu, alias Sinceritate Fricoasă, alias IP 76.174.200.20,
v-am scris inițial pe privat,
nu ați avut curajul să vă dați numele real și adresa de mail real.
vă acuz de lașitate.
1. uneori mi-aș dori să fiu leneș. Nu pot. Este și acesta un păcat. Să nu poți lenevi nici măcar în concediu.
2. n-am fost demis, m-am autosuspendat. Ceea ce este cu totul diferit.
3. În ultima vreme mai mult cu cravată.
Cu deosebit respect și cu simpatie,
v-aș respecta și mai mult, dacă ați avea curajul asumării unei identități,
dacă respectul dispare, dragostea rămîne,
cu drag,
mc
Reblogged this on Vegheaţi!.
Reblogged this on Blogul lui yon nitoiu.
Pingback: „Pastorii” paraziţi | DREPTATE ÎN DRAGOSTE
ma intreb cum se poate face o deparazitare la acesti pastori ca sa nu mai plagieze predicile inspirate de altii …
cu gaz, așa se făcea pentru păduchi.
se spune in bible ca ” preaiubitilor le da painea ca prin somn ” so EI cred ca sant in aceasta categorie .. eu iasi trimite in Irak si in Africa in misiune cam 2 ani
înainte însă trebuie să îi trimitem pe aceștia să învețe limba română.
Dacă cineva nu poate învăța propria limbă, mă îndoiesc că va putea învăța bine limba altui popor ca să vestească Evanghelia în limba aceluia.
A republicat asta pe Din inimă pentru tine !.