Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
blogul reuseste in acest demers?
cred ca cel mai mare neajuns al blogging-ului este lipsa dialogului fatza-catre-fatza.
totusi, dezbaterea fatza-catre-fatza poate degenera ORICAND
eu cred că reușește în parte, pe unii chiar îi putem contamina de teologie,
bloggingul de teologhiseală este ca un strănut nepoliticos și fără șervet în autobuz. Molipsești pe cîțiva.
Naomi este o mărturie vie.
Nu ne-am văzut niciodată, dar i-am strănutat muzică drept în față. Gata, e gripată deja. 🙂
IAca șa e și cu teologhiseala
Imi place ideea, frate Marius. Candva facusem si eu o schita de predica in care incercam sa evidentiez ca in viata asta sunt atatia oameni si atatea lucruri care influenteaza lumea inspre rau, dar crestinii au datoria sa fie sfatuitorii aceia in bine, spre bun, spre Cel bun. Asa cum spuneti si dumneavoastra „sa teologisim si pe altii”!
…oricand poate degenera in scandal. trist.
regula in dezbaterile face-to-face ar trebui sa fie: se vorbeste pe rand, pana cand omul isi termina ideea. abia apoi se intervine! fara exceptii!
Da, asta e bine. Singura problemă ar fi că unii nu-şi mai termină ideea aia. Văd atâţia pe la dezbateri televizate… Lungă le mai poate fi ideea. Poate n-ar fi rău să se procedeze ca la şah.
Aşa, poate le-ar „îngheţa” şi nervii pe punctul de a izbucni scandalul şi, până le vine iar rândul, uită de ce le sărise muştarul.
la dezbatere live nu ai timp să îți formulezi clar ideea, te ia rapid, am făcut dezbateri din astea cu camionul,
aici ai timp să îți formulezi, să corectezi, să revii, dacă vrei, te gîndești, coci etc.
e mai bine așa, după părerea mea.
da, există acest pericol.
este adevărat, în ultimul timp am făcut ceva curățenie pe aici ca să nu mai trebuiască să zmulg mărgăritarele din rîturi, nici la dezbaterile față către figură nu se petrece mai bine cîteodată.
moderatorul este secretul.
Ciprian, foarte foarte adevarat ce zici aici, imi place! Si cum zice Camix… si cu masura. Deci fiecare la randul lui si cu masura. Imi plac unele talk’showuri tocmai pentru ca moderatorul da fiecarui participant 5 minute, si cand se scurge timpul … intra urmatorul.
E o lipsa aproape generala de modele carismatice in biserici.Modele pe care tinerii ,si nu numai, sa doreasca sa-i copieze, sa-i urmeze si sa-i depaseasca…
De la acestia incepe , sau nu incepe,vulgarizarea teologiei(in sensul bun)…spun eu.
Tudor, aici cam cu asta neocupăm în majoritatea timpului…
în rest…muzică, puțină politică pe ici pe colo și … un pic și de politică de cult baptistă, așa de gust.
n-a fost așa întotdeauna, Tudor, n-au fost puțini făcătorii de ucenici?
fata-catre fata se face teologia..sa prinzi si zimbetele, dar si privirea ,mimica…aici e ca si” cu masca si fara masca”
nu degeaba a spus Domnul mergeti in toata lumea si faceti ucenici…nu stati linistiti pe fotolii in brate cu laptopul si faceti teorie….. 🙂