Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Recunosc îmi place personajul, nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce spune în timp ce face ceea ce, din păcate, trebuie să facă. Că o face cu plăcere?”
Nu, nu cred că o face cu plăcere. Nu poţi să faci aşa ceva cu plăcere, dacă eşti zdravăn la minte. Nici David – cel care a scris acei psalmi – nu ucidea din plăcere sau cu plăcere. De altfel, aş mai dori să le amintesc ceva celor care obişnuiesc să dispreţuiască „meseria” de militar (mulţi dintre aceştia nici măcar nu au făcut armata): nicăieri în Biblie, David nu este numit ucigaş, deşi Dumnezeu recunoaşte că nu-i poate încredinţa lui construirea Templului, din cauză că „a vărsat” mult sânge şi a purtat multe războaie: „Tu ai vărsat mult sânge şi ai făcut mari războaie; de aceea nu vei zidi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sânge pe pământ.” (1 Cronici 22:8)
„Să nu zideşti o casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sânge.”(1 Cronici 28:3)
Cu toate acestea Dumnezeu nu-l numeşte niciodată „ucigaş”. De ce oare?
Pai zi. De ce?
E simplu, Nicu.
Este vorba de atitudinea inimii, sau despre ceea ce noi numim motivaţie. De exemplu: compară-l pe David cu generalul său Ioab şi vei înţelege de ce Ioab era „un ucigaş”, dar David nu. Pentru Ioab a ucide era „o pasiune”, ucidea cu sadism, fără discernământ, era lipsit de milă. Citeşte 2 Samuel 18 şi vei înţelege mai bine.
Dimpotrivă, David a dat dovadă de milă, discernământ şi respect faţă de Legea şi principiile lui Dumnezeu; aceasta s-a evidenţiat în modul cel mai clar cu putinţă şi în felul în care îşi trata cei mai aprigi duşmani. Şi comportamentul acesta, poate fi considerat unul dintre motivele pentru care a fost numit „un om după inima lui Dumnezeu”.
Am trimis mai devreme un comentariu la acest post. A dispărut… ?!
Am fost lunetist in armata.
Lunetistul nu e mai ucigas decat purtatorii de kalashnikov sau AG.
La cursul special ni s-a explicat ca „meseria” asta e mai grea tocmai pentru ca ii vezi fata celui in care tragi, vezi ca este un om ca si tine.
In film sunt niste mici inadvertente, inclusiv in faza postata de tine, in care Jackson se „dueleaza” cu lunetistul german. Orice lunetist stie ca dupa ce trage trebuie sa-si schimbe pozitia. Neamtul a tras si a ramas in acelasi loc, adica sinucidere curata. Ca sa nu mai spun ca initial neamtul a tras intr-un soldat, desi lunetistul invata ca nu trebuie sa-si descopere pozitia pentru a elimina un simplu soldat.
Oricum, filmul este o capodopera iar realitatea a fost chiar mai dura. Pe plaja Omaha, de exemplu, au murit in primele 10 minute peste 10000 de americani. 10000 de familii indoliate in 10 minute! Practic cei din primele randuri au fost sacrificati…
La revolutie insa am avut mitraliera. Nu am tras niciun glont (desi eram „plin” de adrenalina) pentru ca nu am vazut niciun inamic… Domnul m-a pazit sa nu fac moarte de om (cel mai probabil, de om nevinovat, din cate intelegem astazi).
Razboiul este nenorocirea nenorocirilor. Sa ne fereasca Domnul de asa ceva. Daca e de ales, eu cred ca e mai bine sa fim condusi de politicieni incompetenti si corupti decat de incoruptibili extremisti si aventurieri!
La revoluţie am avut mitraliera de companie, cea pe afet şi cu cu bandă. Am văzut cum se poate înroşi ţeava.
Spun şi eu ca tine: să ne ferească Dumnezeu.
Si mie mi-a placut acest personaj, chiar mai mult decat cel jucat de Tom Hanks.
Un film foarte bun.
Pacat ca Tom Hanks se ocupa cu ecranizarea romanelor lui Dan Brown.
O mare pierdere de vreme, cred eu, pentru un actor asa de bun.
Un film bun, un film care merită viziunat. Recomand serialul „Band of brothers”.
AM revazut recent (acum vreun an) tot serialul Band of Brothers. Interesant cum, cu trecerea anilor, intelegi tot mai bine ce se petrece in sufletele personajelor, nu numai aspectele militare sau istorice.
Ati vazut „Enemy at the Gates”, despre doi lunetisti (rus si german) in Stalingrad? Dur si asta.
In armata am avut pusca mitraliera, La „revolutie” am facut garda si ni s-au dat arme sa pazim depozitul de armament din fabrica (aveam asa ceva), dar nu ni s-au dat gloante! Oricum, la Suceava n-au fost ciocniri si victime, din cite stiu. Slava Domnului!
Povestea cu Psalmii insa e mai complicata. Au fost mutle razboaie in care fiecare parte era convinsa de justetea cauzei lor si sprijinul lui Dumnezeu era invocat de ambele parti. Delicat. In WWII poate problema morala era ceva mai clara si alegerea mai simpla.
Am facut armata in perioada comunista si capitanul m-a intrebat din prima zi (imi cunosteau dosarul) ce voi face in razboi. Mai tirziu, spre sfirsitul armatei, cred, ne-au pus sa scriem un discurs motivator pentru soldatii din subordine inainte de intrarea in lupta.
Am văzut şi „Enemy at the gates” şi mi-a plăcut şi acela.
Hmmm…, titlul era parca „Saving Private Ryan”. Asta asa, ‘just for the record’. Altfel da, intr-adevar multe texte sacre au parca o mai mare forta daca tii cont de contextul in care au fost scrise… sau inspirate. Cat despre filme din categoria pomenita, eu as revedea oricand cu interes Red Thin Line.
dar Plutonul?
Oare ce se întâmplă cu comentariile la această postare? De ce apar cu aşa mare întârziere? Mai am unul care e în „aşteptare”…
Nu numai aici. Si mie mi-a disparut unul si nu mi-a mai aparut veci. 🙂
La fel este si Jules Winnfield (Samuel L. Jackson) din filmul Pulp Fiction. Un asasin platit, care le recita „tintelor” sale din profeti , inainte de a-i omori 🙂
Foarte fain filmul..
Nu cred că am văzut filmul!
e o diferenta enorma intre personaje.
in Pulp Ficiton referintele biblice sunt gresite; tocmai de aceea este pulp fiction.
iar personajul are o cu totul alta agenda.
Va recomand (daca nu l-ati vazut deja): „Enemy at the gates” film american cu actiunea pe ‘pamant rusesc’. Are putina morala si mai ales ironie fata de gandirea si oranduirea comunista(bolsevica).
Multumim, Ionuţ, este de închiriat?
Nu stiu daca este de inchiriat,eu l-am vazut la televizor si apoi pe calculator.
piratat? 🙂
se gaseste de cumparat.
Toata actiunea este fictiune, vestitul lunetist Vasile Zaitev nu s-a „duelat” niciodata cu un maior german.
Mie nu imi plac filmele in care actori americani joaca roluri de rusi.
Da, îţi mai aminteşti filmul în care Swartzie juca rollul unui căpitan rus? Rîsul curcilor!
Filmul e o co-productie SUA, UK si Germania, din cite stiu, si actorul principal e englez (londonez), Jude Law.
Bazat partial pe fapte relatate de Zaitsev. Povestea cu duelul e controversata, dar sint destule in film care te aseaza in atmosfera.
da
ups, păcat, înseamnă că nu-l pot vedea 🙂