Recunosc, îmi place personajul… (P)

Private Jackson din Save Private Ryan!

Fascinant persoaj. Lunetist. Un ucigaş. Conştient de rolul său în micul comando! Conştient de rostul luptei sale, se roagă recitînd psalmi în timp de ucide cu o perfecţiune îndelung cîştigată.

 

Controversabile scene, discutabile tocmai datorită tensiunii dintre atmoferă şi fapte!
Psalmii de luptă în luptă!

Psalmii aceia îi recităm din amvoanele ornate cu flori, îi citim cu cafeluţa cu lapte în balansoar pe prispă.
Psalmii de luptă au fost scrişi în astfel de circumstanţe.

Recunosc îmi place personajul, nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce spune în timp ce face ceea ce, din păcate, trebuie să facă.
Că o face cu plăcere? Trebuie să vedeţi tot filmul ca să înţelegeţi ce „plăcere” au fiecare dintre personajele principale de a fi acolo unde au fost trimişi şi de a face ceea ce fac.

Există oare o rugăciune şi în timp ce eşti plecat în misiune şi în luptă! Există!
Ştiu un pic din ceea ce vor fi simţit private Jackson şi camarazii lui.
17 decembrie 1989, ora 16.15
21 decembrie 1989, ora 22.30
23 decembrie 1989, ora 01.00
25 decembrie 1989, ora 12.00

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Recunosc, îmi place personajul… (P)

  1. Claudiu Lupu zice:

    „Recunosc îmi place personajul, nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce spune în timp ce face ceea ce, din păcate, trebuie să facă. Că o face cu plăcere?”
    Nu, nu cred că o face cu plăcere. Nu poţi să faci aşa ceva cu plăcere, dacă eşti zdravăn la minte. Nici David – cel care a scris acei psalmi – nu ucidea din plăcere sau cu plăcere. De altfel, aş mai dori să le amintesc ceva celor care obişnuiesc să dispreţuiască „meseria” de militar (mulţi dintre aceştia nici măcar nu au făcut armata): nicăieri în Biblie, David nu este numit ucigaş, deşi Dumnezeu recunoaşte că nu-i poate încredinţa lui construirea Templului, din cauză că „a vărsat” mult sânge şi a purtat multe războaie: „Tu ai vărsat mult sânge şi ai făcut mari războaie; de aceea nu vei zidi o casă Numelui Meu, căci ai vărsat înaintea Mea mult sânge pe pământ.” (1 Cronici 22:8)
    „Să nu zideşti o casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sânge.”(1 Cronici 28:3)
    Cu toate acestea Dumnezeu nu-l numeşte niciodată „ucigaş”. De ce oare?

    • Nicu zice:

      Pai zi. De ce?

      • Claudiu Lupu zice:

        E simplu, Nicu.
        Este vorba de atitudinea inimii, sau despre ceea ce noi numim motivaţie. De exemplu: compară-l pe David cu generalul său Ioab şi vei înţelege de ce Ioab era „un ucigaş”, dar David nu. Pentru Ioab a ucide era „o pasiune”, ucidea cu sadism, fără discernământ, era lipsit de milă. Citeşte 2 Samuel 18 şi vei înţelege mai bine.
        Dimpotrivă, David a dat dovadă de milă, discernământ şi respect faţă de Legea şi principiile lui Dumnezeu; aceasta s-a evidenţiat în modul cel mai clar cu putinţă şi în felul în care îşi trata cei mai aprigi duşmani. Şi comportamentul acesta, poate fi considerat unul dintre motivele pentru care a fost numit „un om după inima lui Dumnezeu”.

  2. Claudiu Lupu zice:

    Am trimis mai devreme un comentariu la acest post. A dispărut… ?!

  3. adrian zice:

    Am fost lunetist in armata.
    Lunetistul nu e mai ucigas decat purtatorii de kalashnikov sau AG.
    La cursul special ni s-a explicat ca „meseria” asta e mai grea tocmai pentru ca ii vezi fata celui in care tragi, vezi ca este un om ca si tine.

    In film sunt niste mici inadvertente, inclusiv in faza postata de tine, in care Jackson se „dueleaza” cu lunetistul german. Orice lunetist stie ca dupa ce trage trebuie sa-si schimbe pozitia. Neamtul a tras si a ramas in acelasi loc, adica sinucidere curata. Ca sa nu mai spun ca initial neamtul a tras intr-un soldat, desi lunetistul invata ca nu trebuie sa-si descopere pozitia pentru a elimina un simplu soldat.
    Oricum, filmul este o capodopera iar realitatea a fost chiar mai dura. Pe plaja Omaha, de exemplu, au murit in primele 10 minute peste 10000 de americani. 10000 de familii indoliate in 10 minute! Practic cei din primele randuri au fost sacrificati…

    La revolutie insa am avut mitraliera. Nu am tras niciun glont (desi eram „plin” de adrenalina) pentru ca nu am vazut niciun inamic… Domnul m-a pazit sa nu fac moarte de om (cel mai probabil, de om nevinovat, din cate intelegem astazi).
    Razboiul este nenorocirea nenorocirilor. Sa ne fereasca Domnul de asa ceva. Daca e de ales, eu cred ca e mai bine sa fim condusi de politicieni incompetenti si corupti decat de incoruptibili extremisti si aventurieri!

  4. nistor zice:

    Si mie mi-a placut acest personaj, chiar mai mult decat cel jucat de Tom Hanks.
    Un film foarte bun.

    Pacat ca Tom Hanks se ocupa cu ecranizarea romanelor lui Dan Brown.
    O mare pierdere de vreme, cred eu, pentru un actor asa de bun.

  5. Un film bun, un film care merită viziunat. Recomand serialul „Band of brothers”.

    • Mircea Mitrofan zice:

      AM revazut recent (acum vreun an) tot serialul Band of Brothers. Interesant cum, cu trecerea anilor, intelegi tot mai bine ce se petrece in sufletele personajelor, nu numai aspectele militare sau istorice.
      Ati vazut „Enemy at the Gates”, despre doi lunetisti (rus si german) in Stalingrad? Dur si asta.
      In armata am avut pusca mitraliera, La „revolutie” am facut garda si ni s-au dat arme sa pazim depozitul de armament din fabrica (aveam asa ceva), dar nu ni s-au dat gloante! Oricum, la Suceava n-au fost ciocniri si victime, din cite stiu. Slava Domnului!

      Povestea cu Psalmii insa e mai complicata. Au fost mutle razboaie in care fiecare parte era convinsa de justetea cauzei lor si sprijinul lui Dumnezeu era invocat de ambele parti. Delicat. In WWII poate problema morala era ceva mai clara si alegerea mai simpla.
      Am facut armata in perioada comunista si capitanul m-a intrebat din prima zi (imi cunosteau dosarul) ce voi face in razboi. Mai tirziu, spre sfirsitul armatei, cred, ne-au pus sa scriem un discurs motivator pentru soldatii din subordine inainte de intrarea in lupta.

  6. Ente' zice:

    Hmmm…, titlul era parca „Saving Private Ryan”. Asta asa, ‘just for the record’. Altfel da, intr-adevar multe texte sacre au parca o mai mare forta daca tii cont de contextul in care au fost scrise… sau inspirate. Cat despre filme din categoria pomenita, eu as revedea oricand cu interes Red Thin Line.

  7. Claudiu Lupu zice:

    Oare ce se întâmplă cu comentariile la această postare? De ce apar cu aşa mare întârziere? Mai am unul care e în „aşteptare”…

  8. Silviu zice:

    La fel este si Jules Winnfield (Samuel L. Jackson) din filmul Pulp Fiction. Un asasin platit, care le recita „tintelor” sale din profeti , inainte de a-i omori 🙂
    Foarte fain filmul..

  9. Simutiu Ionut zice:

    Va recomand (daca nu l-ati vazut deja): „Enemy at the gates” film american cu actiunea pe ‘pamant rusesc’. Are putina morala si mai ales ironie fata de gandirea si oranduirea comunista(bolsevica).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.