Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Eu nu inteleg ideea din spatele machetei 2.
daca nu ar fi fermoarul, ar arata nice.
as alege 2.
da, se pare că idea cu fermoarul este legată de împreunarea naturiii divne cu cea umană, și eu aș elimina fermoarul totuși.Culorile sînt intereseante.
Ca proaspat absolvent de Arte, din cele prezentate, nu pot sa vad alta varianta decat 1. Are claritate si impact. Un joc simplu alb-negru impreuna cu un tandem al versetelor. O mica observatie: pasii de pe spate poate ar trebui un pic lucrati. Gradient-ul nu pica tare bine cu tema „hand made”. Ar merge un stil desenat, mai degraba decat pierduti perfect uniform.
Cu tot respectul pentru autori, celelalte variante se impiedica in stil, dupa parerea mea umila. Si fontul nu prea se impaca acolo cu restul.
Cat mai tineti alegerile deschise? Poate reusesc sa incheg si eu o varianta saptamana asta.
mi-ar placea sa iti vad propunerile!
Pertinentă observaţia cu paşii. Mersi. Aştept curios propunerea ta. Concurenţa sună bine. 🙂
fElicitari pentru absolvire.
Se pare că toată lumea se îndreaptă totuși spre 1.
N-ar strica să vedem și macheta ta.
TE apuci?
Încă sfaturi ?
Fă-i cărţi ăsteia, coperta total albă.
Desăvîrşirea, nu-i în două culori.
Albul se murdareste usor, posesorul carti ar trebuii sa o tina intr-o alta coperta sa nu se murdareasca.
da, bună observație
Super macheta 1. Simplu si profund. Imi plac urmele acelea de pasi care se pierd in desavarsire…:)
Macheta 2
NU ma pot hotara intre varianta 1 si 2. Din acest motiv inca nu am votat. M-ar ajuta ca sa stiu si eu „cu cine votez”, genul cartii.
La macheta 1 daca ar fi scoase picioarele acelea, ar arata mult mai bine (parerea mea)….
Picioarele:
– nu sunt incadrate cum trebuie, si nu au nici-un sens in pozitia actuala; daca ar avea tenta de perspectivă poate ar ieşi ceva şi cu acele picioare
– sunt prea mici
Mult succes 🙂
multumim de sugestii.
vom evalua cu proiectantul.
Ca stil, îmi place cel mai mult macheta 1. Aduce pe undeva cu coperta unei cărți de Murakami. Presupun că titlul va fi verificat, pentru că în 3 versiuni din 4 sunt greșeli, nicio variantă nu pare să aibă diacritice și în unele lipsește punctuația.
da, deocamdată este numai provizorat.
Varianta 1 sau …2. Din acelasi motiv de nehotarare nu am votat inca …
Ma surprind, ma pun pe ganduri, ba chiar ma si amuza copios cateodata comentariile detaliate si de profunzime teologica pe aceasta tema. Eu, ca simplu cititor nespecialist, trebuie sa recunosc ca de multe ori citesc o carte (doar?!) daca ma atrage coperta.
Ce-mi place la 1 si 2 este armonia cromatica (culori calde), si impresia de nou, de inedit, de prospetime, si poate, prin analogie, impresia ca si continutul prezinta o abordare diferita, proaspata. Gata, m-am alaturat si eu la corul comentatorilor care-si dau cu parerea :)…ioi!
este interesant ce spui tu, mai ales legat de culori.
mie imi plac copertile cartilor vechi: 1800-1900. sunt din carton tare, cu modele in relief, cu cotor facut sa reziste si cu litere aurite.
cand pe lui in biblioteca in ordine…impun respect.
cartile de azi au trecut de la formatul acela, la unul mai economic dar care permite ca mai multi sa isi poata permite o carte. de aceea, se trece de la coperta tare la cea moale (care e si cu 50%) mai ieftina decat aceeasi carte cu coperta tare.
copertile moi pot fi colorate in tot felul de … feluri. 🙂
o coperta ingrijita, facuta profesionist, inspira incredere mult mai mare decat una pe care se arunca culori.
e o filozofie si aici…
ehehe, o carte din aia costă mai mult decît un raft întreg de cărți din astea 😦
Macheta 1, clar, fara fonturile in rosu, ci doar albe respectiv negru.
Ma distreaza ca Marius David e plasat in zona neagra, deci e rau, iar Cruceru in zona alba, deci cel care are legatura cu Crucea e bun…:-)
și pe mine tot asta m-a distrat, am observat-o imediat, și Natalia și copiii și cred că-i adevărat… în feicare dintre noi este zona neagră și zona albă.
Pingback: A apărut ieri! | Marius Cruceru