Azi, 2 iulie, am aflat şi eu că se sărbătoreşte ziua de calendar a lui Ştefan cel Mare. Pun punct după „Mare” pentru că a adăuga Sfînt, pentru conştiinţa mea cel puţin, aduce a iz de idolatrie sau cel mai puţin a lipsă de lucididate.
Ştefan, mare să-i fie numele, a fost un domnitor important, mare, viteaz, a cîştigat lupte cu turcii, a ctitorit biserici, o mulţime, a făcut tot felul de lucruri bune pentru moldovenii mei. Excelent. Putem face o compunere de clasa a IV-a cu Ştefan cel Mare care a fost foarte mare şi important, dar care a fost şi foarte mic de statură, dar şi mai mic la morală. Contextul istoric, ce să-i facem! Oamenilor mari ca dînsul li se pot permite mici scăpări, nu-i așa? Mici? Cine le măsoară?
Dar era şi „degrabă de sînge vărsătoriu” şi „de multe ori pe la ospeţe omora fără judeţu”, ne spune Ureche, dacă bine îmi aduc aminte, apoi, la fel ca lui Solomon, îi plăceau femeile. Foarte mult. Femeile altora. Vizitele sale prin satele Moldovei au lăsat în urmă tot felul de anecdote şi nu numai. Mai avea şi alte păcate domnitorul, ca noi toţi oamenii, dar nu pe toţi ne etichetează repede lumea drept sfinți. Dînsul nu prea s-a îndeletnicit cu asceza şi nici mari contribuţii la cunoaşterea teologică n-a adus, dar a luptat şi construit. E destul? Pentru unii, da.
Nu-i ciudat că lui Augustin i se refuză numirea Sfîntul Augustin din partea Bisericii Ortodoxe? Numai Biserica Catolică îi spune Sfîntul Augustin, BOR îl numeşte cu zgîrcenie doar Fericit, această mare minte, extraordinară prin contribuţiile sale la dezvoltarea teologiei şi nu numai, o viaţă cu totul deosebită după convertire, după ce a lăsat toate cele lumeşti de-o parte. Ciudat! Pentru mine este ciudat.
Pe lîngă alţi sfinţi pomeniţi prin calendar (noi baptiştii oricum, datorită soteriologiei pe care o articulăm, refuzăm calificativul Sfînt pentru orice muritor) Ştefan cel Mare este numai… măricel, cu toate contribuţiile sale militare şi administrative.
Cred că dacă rămîneam la Ştefan cel Mare era de ajuns. Băgarea lui în calendar din perspectiva standardelor biblice de trăire şi din perspectiva tradiţiei bisericii, mi se pare un abuz. La vremea respectivă au fost dispute pe tema sfinţirii domnitorului, dar se pare că propunerile dintr-o anumită zonă au fost mult mai bine susţinute politic decît teologic şi moral.
Oricum Ştefan cel Mare stă aşa de bine în calendar pentru cineva care vrea să îşi scuze călcările pe-alături! Poate şi de-asta românii sînt aşa de relaxaţi cu privire la adulter! Un profesor de teologie ortodoxă îmi spunea prin 1998 cu haz:
Ei, domnu pastor, ştiţi românii sînt normali, se mai culcă cu vecina, cu cumnata, cu hangiţa, dar măcar nu este homosexual, domle! Cel puţin e normal!
Ei, da, Ştefan cel Mare e potrivit într-un asemenea calendar al normalităţii. Dar cine este interesat de toate astea?
Toţi credem legendele despre Ştefan şi este bine, la fel cum credem că statuia din faţa Palatului Culturii din Iaşi îl întruchipează pe Ştefan. Este bine! Ei bine, nu-i a lui! Cine ne spune şi nouă cui aparţine statuia lui Ştefan de la Iaşi care nu este a lui Ştefan? Căutaţi prin Suedia pe undeva!
Despre concursul Mari Români… ce părere aveaţi dacă al 10-lea era Ceauşescu? Cîteva voturi i-au mai lipsit. Da, Gigi Becali? Într-un top în care este şi Bulă, nici Richard Wurbrand nu a stat prea comod. De-asta am privit cu oripilare exerciţiul acela de isterizare publică. Cei de la televiziunea română ar putea să dea o serie de emisiuni la Teleenciclopedia despre manipularea mediatică. Ar fi nişte documentare foarte interesante.
Pe cînd vom avea şi Sfîntul Mihai Eminescu?
Doamne fereşte!
Doamne iartă-ne că Te-am uitat pe Tine Însuţi ca să ne amintim de ispravnicii Tăi!
Închei cu un citat din Contrafort : 3-4 (113-114), martie-aprilie
Prof. dr. Ovidiu Pecican, Univ. BAbeş Bolyai, Cluj-Napoca
(E român, nu-l acuzaţi de altceva, are un singur păcat, este istoric şi foarte bine informat, nu crede în legende şi este LUCID, nici măcar nu-ţi trebuie doctorat în istorie ca să fii atît de CLAR în gîndire, nici în teologie ca să ai bun simţ moral, îţi trebuie numai BUN SIMŢ. Atît. Bravo Cluj! )
Citiţi tot articolul este extrem de interesant.
„Mă număr printre cei care consideră pripită sanctificarea ştefaniană. Iar această opinie o susţin nu din perspectiva secolului nostru mai mult sau mai puţin secularizat, ci judecând faptele voievodului în conformitate cu preceptul biblic. Pe scurt: excelenţa politică şi militară a voievodului nu este relevantă în ce priveşte sfinţenia omului. Dimpotrivă, uciderea boierilor sub imperiul mâniei şi al alcoolului, precum şi o anume lejeritate în moravuri, sunt condamnate de codul etic creştin, adică exact de etalonul după care se presupune că judecă Biserica.
Dar Biserica se angajează pe un drum greşit procedând astfel, aş zice, nu doar pentru că se plasează într-o confuzie a criteriilor, substituind politicul eticului. Ea greşeşte fiindcă face… politică naţională. Ortodoxia ar trebui să aibă o coloratură ecumenică, nu una etnicistă. Ea a fost întotdeauna ecumenică, dincolo de graniţele politice ori lingvistice. Când a devenit foarte naţională, ea s-a împotmolit în legionarism. Sau în ceauşism, care a combinat naţionalismul cu ateismul roşu. Dar ce ortodoxie mai era şi aceea?! Poate că tocmai aşa s-a ajuns la confuzia sanctificărilor de care a beneficiat şi Ştefan cel Mare. Numai că sfinţenia nu este o decoraţie acordată pentru merite pe câmpul de luptă, iar ridicarea unei biserici mănăstireşti nu spală păcatul tragerii unor femei şi copii în ţeapă.”
„Se stie ca Stefan cel Mare, invingind pe Radu cel Frumos in 1471, la Soci, s-a intors la Suceava cu sotia acestuia, Maria Despina si fiica ei, Maria-Voichita, o copila tinara, frumoasa, pe care voievodul s-a gindit sa o creasca in palatul sau de la Suceava. In 1476, Stefan cel Mare era casatorit cu Maria de Mangop si „ochii frumosi ai celeilalte Maria, farmecele ei il subjugasera si rivalitatea intre aceste doua femei, intre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragostea stingherita, de a se vedea parasita cind tocmai avea mai multa nevoie de sprijin, de-o vorba buna, din pricina doliului ei – aceste toate au dus desigur in mormint pe tinara Domnita de neam imparatesc. Ea moare in anul 1477, in luna decembrie, in postul Craciunului, dupa abia cinci ani de casnicie. A ingropat-o Voda Stefan cu alai si cinste multa, la manastirea Putnei, noua lui ctitorie. Stefan s-a insurat cu Voichita, abia trei ani mai tirziu. Aceasta casnicie a tinut 24 ani, pina la moartea lui Stefan, in 1504” (C. Gane, Trecute vieti de doamne si domnite, editia I, pagina 43).
„Se pare că „Stefan cel Mare a avut trei casatorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop si cu Maria Voichita, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Tarii Romanesti, fratele lui Vlad Tepes. O relatie extraconjugala cu Maria Raresoaia o boieroaica din partile Harlaului sau din zona lacului Brates, casatorita cu un bogat negustor de peste, poreclit Rares, adica cel cu parul rar. Din aceasta relatie a rezultat Petru Rares. Nu se stie exact cand s-a nascut Petru Rares, dar avand in vedere ca in momentul in care a luat pentru prima oara domnia, in 1527, era deja un barbat in jur de 40 de ani, se poate presupune ca a venit pe lume in intervalul 1487 – 1490.” vezi forum
şi altul , locuri în care oamenii nu prea se mai lasă duşi de nas ca în sala de clasă pe vremea lui Ceauşescu sau la Mari Români, pe vremea noastră.
Oricum, se pare că Ştefan a fost mai bun decît bunicul său, Alexandru care avea mai mulţi copii din flori. Ştefan a avut doar unu, după cum aflăm de aici. Ceea ce este destul de bine pentru un sfînt, nu?
Să mai vorbim despre Constantin cel Mare?
O să spuneţi că nu mai am nimic sfînt 🙂
Parc-aud: „Uf, baptiştii aştia!” . Cineva strănută de alergie la baptişti. „Măricel, dragă, măricel!”
Deci: iertați-mă dacă nu pot avea evlavie la Ștefan cel Mare, un conducător de oști demn de menționat în orice istorie militară, un voievod demn de pomenit în orice istorie a românilor și a Europei, un strateg și un diplomat excelent, cu o inteligență naturală remarcabilă (ca și a lui Ceaușescu, nu?), dar nu mă pot închina „Sfîntului Mare făcător de copii”. Amestecul dintre istorie și religie a fost la fel de toxic ca flirtul nelegitim dintre Biserică și Stat.
Să ne amintim cu respect de un domnitor care s-a urcat pe fresca istorie prin vitejie, dar să-l coborîm din icoane, unde a fost aburcat cu forța de interese meschine și de o fariseică evlavie.
Marius Cruceru 
Pia Sf Aufustin nu este recunoscut sfant de Bis ortodoxa deoarece e teolog latin… a emis doctrina predestinarii pe care ortodocsii nu o admit….. plus..plus..plus./…. dar, nu tre sa mai spun asta, ca deja stiti…doar ca nu ar trebui sa va mai mirati…. e vb de partialitate si interes..:)
Stefan cel Mare ( si „sfant”) vs Toma „Necredinciosul”?
n-are nici o treaba asemanarea dintre Stefan si Toma..:)
A se vedea finalul fiecaruia…
Ascultati aceatsa conferinta..:)
[audio src="http://www.ortodoxmedia.com/dn/0597/Stefan-cel-Mare-intre-contemporanii-sai-si-ani-nostri-SVoct2005.mp3" /]
Si o carte excelenta a aceluiasi Stefan Gorovei, profesor de istorie la Univ. Al. I. Cuza din Iasi (expert „stefanolog”!), cel care vb mai sus…
Dă clic pentru a accesa Princeps-omni-laude-maior.pdf
da, interesant!
stefanolog? Asta este bună.
era intre ghilimele:)))))))))
la cate cuv apar in DOOM….nu e bai sa mai adaug eu unul..:)))))))))
pare intr-adevar interesanta cartea, in schimb cam toti venim cu un bagaj de cunostiinte istorice dobandite pe bancile scolii, nu as crede atat de mult faptul ca istoricii perioadei pre-revolutionare sa fi fost atat de dezinformati privind viata lui Stefan.
da, stefanolog suna weird , vor aparea oare peste o perioada de vreme si iliescologi ? 😀
„Trecutul este cel mai previzibil lucru!” nu mai şţtiu cine spunea.
Depinde cine plăteşte … istoria se poate rescrie cum vrei, la cerere.
dvs ati facut la Cuza…si in timp ce dvs faceatii la Cuza, d-l Gorovei preda si atunci…la catedra de istorie medievala…
Am făcut numai sfîrşitul facultăţii la Iaşi ,aşa că nu am avut timp. După ce a plecat de la catedră de la Bucureşti domnul Creţia, doamna Wald, după ce n-a mai fost decan domnul Fischer…. am plecat la Iaşi pentru domnul Dumistrăcel şi în special pentru domnul Eugen Munteanu.
N-am avut onoarea cu dl Gorovei,
Am făcut istoria antică cu doamna Zoe Petre şi filozofia cu domnul Ghe. Vlăduţescu, profesori extraordinari.
So true!
Even in America, our history books are continually altered by the liberals.
Which reminds me of that great communist joke:
„The Future Is Known. It’s The Past That Keeps Changing!”
Nimeni n-a spus ca erau dezinformati… a se vedea Andrei Otetea, Papacostea…chiar si d-l Gorovei este din „garda veche”….. doar ca se tot descopera date…. si e si normal…avansam, nu?
am ascultat link-ul…. se tot pomeneşte de „izvoare”, s-a vorbit de desene animate etc. un fel de eulogie greu de pus în gura unui istoric.
daca bine am fost atent – profesorul nu prezinta izvoarele(de inspiratie) pe care le-a studiat desi face multe referiri la cercetarile facute de el.
profesorul de care spuneti…a scris multe carti pe tema istoriei moldovei pe timpul lui Cescuta…nu stiu de ce nu da izvoarele…dar va spun ca stiu f bine ca e specialist in ist moldovei…. si e recunoscut…daca nu il stiti, nu inseamna ca trebuie sa puneti la indoiala profesionalismul lui…. si va spun asta dpv al unuia licentiat in istorie…
se poate.. acum ascult întrebările, dar nu pricep şi gata de ce nu bagă conţinut.
ptr ca era o conferinta a popilor….
nu era cazul sa vb de izvoare istorice…
eu, din citite, stiu ca e specialist in ist moldovei si in special perioada lui stefan….se stie in Fac de ist din Iasi despre asta…nici eu n-am apucat sa il am profesor…dar am carti de-ale lui de mic…si e bun…
De ce, chiar toți popii e proști, întreb și eu pentru că, fiind popă, știu că există un joc de cărți popa prostu…
De ce adică la un asemenea public n-am spune măcar vreo doi trei cronicari și vorbim așa … general.. numai de izvoare.
Cîte izvoare sînt.
Domnul profesor vorbește despre izvoare de parcă în epocă s-ar fi scris cronici pentru fiecare zi de viață a lui Ștefan începînd cu Veneția și pînă în Polonia sau Stambul.
pai s-au scris..sunt izvoare atat interne (cronicare), cat si externe (cronicari si diplomati)….unii cunoscuti, unii inca necunoscuti sau nedescoperiti….
o fi presupus ca se stie cat de cat de unele izvoare si o fi prezentat idei sporadice pe ici pe colo….presupunea cred ca se adreseaza unui public care are cat de cat bazele….spun si eu…mie, care stiu cat de cat despre asemenea istorici, nu mi se pare f strigator la cer ca nu pomeneste unele izvoare….ramane de studiat..:d
Stefan e cel mare si.. atat
sau
Stefan ce mare model!(Exclamativ)
discutia e dusa pe o linie gresita daca atunci cand
vorbim de Stefan se face referire la sfintenia lui.
Stefan a fost un conducator si trebuie tratat ca atare
Si-a facut datoria deplin.
Nimeni nu are dreptul sa-i spuna „maricel”(suna peiorativ)
daca nu a stat cu sabia ridicata riscandu-si viata, la propriu, pentru popor.
Poate nu e potrivit sa fie numit nici „cel mare” ci Stefan Voievod sau Domnitorul Stefan, dar asta nu are importanta.
El si-a demonstrat dragostea de tara riscandu-si viata in repetate randuri.
Diferenta e ca el a fost gata sa moara pentru tara iar Iliescu, Constantinescu si Basescu
au fost gata sa omoare oameni ai tarii ca sa-si pastreze puterea.
Actiunile lor directe si indirecte au caracter de crima din culpa si extensie de genocid asupra romanilor.
Cel mai eficient se omoara o populatie prin legi.
Legi care care aduc moarte spirituala dar si fizica in final.
Stefan e un model.
Sa fie tratat ca atare.
La circa 2-3 ani dupa revolutie cercetand in arhive, istoricii au descoperit niste documente referitoare la razboaiele lui Stefan.
Cu uimire, respectivul istoric (i-am uitat numele) afirma la o emisiune de cultura
ca inainte de lupte Stefan declara post in toata tara (deobicei de 3 zile) inclusiv pentru vite iar apoi mergeau la lupta (probabil dupa cateva zile poate saptamani 2-3 dupa post)
Esential e ca intai cauta ajutorul Domnului in post si rugaciune si apoi mergea la lupta,
ajutorul nu i-a lipsit.
Asta a fost motivatia pentru care zidea cate o biserica, manastire.
Ii datoram ca romani mai mult decat acceptam si intelegem.
Nu e vorba de idolatrie ci de recunoasterea meritelor sale ca om de stat.
A fost, este si ramane un model.
A avut curaj cat mii de pseudopocaiti care tremura in fata unui presedinte corupt si inacapabil (basescu) si sa lase sau nu o postare critica la adresa lui ca si cand
art 30 din Constitutie ar fi doar un decor legislativ.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
oare nu in primul rand pentru asta am luptat la revolutie?
pentru lbertatea gandirii si exprimarii ca drepturi spirituale legitime oricarei fiinte umane, drepturi lasate de Dumnezeu.
Avem dreptul sa-I spunem Lui Dumnezeu Insusi NU hotarat sau un da Hotarat, ba chiar si un „yain”(combinatie intre ya si nein) adica si da si nu (caldicel)
si unui om ( presedintele actual) trebuie sa ne inchinam cu perlele fiintei umane CURAJUL si DEMNITATEA?
trebuie sa le lasam confiscate ?
de un om?
de o structura temporara?
de niste fiinte a caror fiecare bataie a inimii continua doar cu stricta aprobare a Domnului?
Binevenit articol, domnule Cruceru. Un vechi prieten baptist îmi mai recomandă câteodată pagina dumneavoastră.
Toleranţa excesivă de care beneficiază anumiţi indivizi se repercutează într-un mod negativ asupra Bisericii şi religiei însăşi – acestea devin tot mai puţin credibile. Dacă sistemele de valori ale creştinilor şi laicilor corespund întru totul, atunci nu mai rămâne nicio linie de demarcaţie între cele două categorii. Biserica nu ar trebui să valideze cu atâta uşurinţă modelul impus de vreun conducător sau altul oricât de importante ar fi serviciile, realizările sale, deoarece acestea, de multe ori, nu au nicio legătură cu religia. O astfel de sanctificare este echivalentul acordării unei diplome universitare unuia care nu a muncit pentru ea, ci doar a avut banii să o cumpere – situaţie cu totul atipică, însă destul de frecvent întâlnită.
Mai sunt foarte puţini oameni care recunosc şi au curajul să condamne astfel de anomalii, dar, cu toate acestea, modul de gândire al majorităţii indivizilor a fost alterat într-un mod ireversibil, astfel că ei percep demersul dumneavoastră drept unul negativ. Nu ar fi deloc surprinzător să întâlniţi şi persoane care vă vor critica pentru acest articol – nu este şi cazul meu, v-am citit cu interes.
Multă sănătate şi spor în ceea ce faceţi.
Stimate domnule Daniel,
Mă bucur că nu v-aţi simţit ofensat ca ortodox. Multumesc pentru cuvintele graţioase. Sînt nemeritate.
Cred că, laic fiind, aţi intuit perfect problema. Mă bucur că aveţi o gîndire limpede, clară, lipsită de ideologisme religiogene.
M-am uitat puţi şi pe site-ul dvs. Vă felicit pentru iniţiativă.
Merită pus la blogroll. Deja am facut asta.
Spor şi dvs. în ce faceţi.
Domo arigato gozaimashita! Marius David.
Domo arigato! Domnului si dumnealui (care a lasat postarile) .
Asa e mai corect.
si mai Scriptural.
daca etalonul de sfintenie in bo este data de sfinenia lui stefan cel mare, sa nu ne miram ca astazi suntem o tara calamitata din toate punctele de vedere.
nu din cauza asta, ci din cauza:
mnezăi, cristoşi, arhaghelii, morţii, nivranghila, crucea (toate asta sînt „ale măsii”), aghiazma, moaşă-ta pi ghiaţă, candela, anafura şi nu continui… asta-i cauza, după părerea mea.
Neam creştin de 2000 de ani? Este o glumă tristă!
Mai găsiţi-mi, fraţilor, încă un neam care s-o ia din pridvorul bisericii pînă în altar, de jos, de la criptele morţilor şi pînă la boltă şi să înjure tot ce ţine de Dumnezeu, Biserică, Cristos, Precistă……Are cineva idee care este etimologia lui „tulai Doamne”. Cei din ardeal au două etimologii paralele. Una este trecută şi în dicţionar (tolvaj, care înseamnă „tîlhar” în limba maghiară).
….
si vorbaria…destrabalata tot un semn de „virtute” iaste. dar cum sa numesti sfant ce Dumnezeu numeste spurcat?
Si, in calendarul baptist, a cui pomenire se face la 2 iulie, ca nu ne-ati spus?
Tot Isus Cristos cel de fiecare zi… ce să facem… Şi azi, no offense, că nu m-am legat de niciun alt sfînt din caledarul ortodox şi se mai sărbătoresc şi alţii.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie02.htm
şi azi, cum spuneam am spus Tatăl nostru cu PÎINEA cea de toate zilele dă-ne nouă astăzi.. El este PÎINEA VIEŢII.
Articolul meu nu este destinat să jignească sentimentele celor din confesiunea din care faceţi parte, ci anumite ieşiri care ne afectează pe toţi, inclusiv pe baptişti, extremisme nefericite condamnate chiar şi de voci din interiorul Bisericii din care faceţi parte.
@ „nu din cauza asta, ci din cauza:
mnezăi, cristoşi, arhaghelii, morţii, nivranghila, crucea (toate asta sînt “ale măsii”), aghiazma, moaşă-ta pi ghiaţă, candela, anafura şi nu continui… asta-i cauza, după părerea mea.”
Eu am o alta convingere.
In primul rand, responsabilitatea nu e a celor nestiutori ci a celor cunoscatori ai Adevarului.
E dezolant ca exista contradictorialitatea asta in poporul roman, se numeste crestin dar intineaza esentele lui prin injuraturi care nu sunt altceva decat hule (deci pacate foarte grele) referitoare la Altar, Paste, Cristos, etc..
Nici americanii nu stau mai bine, nu exista film in care sa nu foloseasca blestemul la adresa Lui Dumnezeu (God..d..you) iar limbajul pornografic e deja banal, ba inca l-am intalnit si intr-o tabara crestina mixta americano-romana (de exemplu cuvantul „fraier” in engleza era scris nonsalant pe o tabla sau pe o foaie mare de hartie, in cadrul unui asa zis „joc crestin”, desi radacina lui arata distinct ce inseamna de fapt; si romanii il au in vocabular dar il folosesc mai degraba pentru fete, un anume gen.
Cand vorbim de ortodoxie (raportata la influenta ei in Romania din punct de vedere al judecatii Lui Dumnezeu) nu putem lua decat aspectele pozitive ale ei (care sunt foarte multe in unele depasind cu mult protestantismul) intrucat „poporul ortodox” este conform Bibliei „nenascut din nou”, carenta a invataturii Canonului Ortodox care inverseaza ordinea stabilita de Domnul:
– Cine va crede si se va boteza va fi mantuit (Marcu 16:16)
– iar nu ..cine se va boteza iar apoi va crede…
Credinciosii (mireni) ortodocsi sunt inselati de o doctrina anti-Scripturala de aceea, in intuneric fiind, nu li se poate cere socoteala pentru starea tarii.
Mult mai vinovati sunt:
1. pastorii corupti si pocaitii complacuti in pacate cu voia (constient, din interese, deobicei materiale)
2. presedintele legat de acest juramant (Art 80.din Constitutie) „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”, pe care l-a calcat si terfelit in picioare in fel si chip.
(de ex. face presiuni mari asupra administratorilor de bloguri cu mare trafic pe care le considera periculoase pentru anumite „FORMARI DE OPINIE” opuse intereselor personale ale sale, desi a jurat sa apere democratia, iar elementul ei distinct este in primul rand libertatea de opinie)
Vestea buna e ca acum exista acces la legi internationale care protejeaza libertatea de exprimare de ex art 18 si 19 ale Declaratiei Universale ale Drepturilor Omului, alaturi de 3 si 7)
art 19 extras:
Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara..de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat”.
3. iar apoi politicieni al caror rol e sa „nu precupeteasca nici un efort pentru binele tarii”
Din cauza acestor trei categorii tara e sub blestem.
Exista intr-adevar si o culpa a celor ce hulesc prin injuraturi dar mult mai mica decat culpa celor ce stiu adevarul si-l calca in picioare si a celor care au fost votati sa conduca tara bine si o fac rau, in chip voit, folosind pozitia pentru interese personale si nu colective.
As vrea sa intreb si eu de ce se aplauda intr-un lacas de inchinare si pe cine aplauda cine aplauda.
As vrea sa tineti cont de convingerea mea ca intr-un locas de inchinare cel venerat trebuie sa fie Dumnezeu, Isus Domnul si Duhul Sfant.
Am intrat aici cu intrebarea mea pentru ca este vorba de rege si eu cred ca acei care permit sa fie aplaudati in adunari crestine se pretind a fi „regi”- sau cam asa ceva.
Multumesc.
păi cei care aplaudă spun că pe Domnul.
Va intreb pentru ca am vazut niste filmari cu dvs in care se aplauda, ce simtiti? Credeti ca acele aplauze ii sunt adresata Domnului sau dvs?
Şi totuşi statuia de pe soclul din faţa Palatului Culturii este a lui Ştefan cel Mare.
Au circulat unele zvonuri după inagurare, că în atelierul sculptorului francez Emmanuel Frémiet ar fi existat două comenzi, una din România şi una din Polonia, iar după finalizarea lor s-a produs o confuzie şi legenda spune că adevărata statuie a lui Ştefan cel Mare ar fi la Cracovia. Prof. dr. Adriana Ioniuc infirmă această teorie: „Total fals. Nu a fost vreo comandă pentru un cneaz polon în atelierul sculptorului. Această legendă a apărut tocmai din înfăţişarea catolică a domnitorului moldovean” [România Liberă, 4 octombrie 2006 – Totuşi, cine stă pe calul lui Ştefan cel Mare?].
Dar de ce voievodul este prezentat ca având barbă?
Pentru că acesta era portretul convenţional al voievodului până în secolul 19, bazat pe descrierile lui Ştefan cel Mare realizate de către Grigore Ureche în Letopiseţul Ţării Moldovei şi după pictura voievodului de la biserica din Bădeuţi (biserică ctitorită de Ştefan cel Mare şi demolată de către austro-ungari în timpul primului război mondial). Documentaţia pentru statuie a fost realizată de Gheorghe Asachi. Conform schiţelor originale, a rezultat un voievod cu barbă, de statură medie. Motivul erorii lui Asachi s-a datorat faptului că picturile lui Ştefan cel Mare, zugrăvite chiar în timpul vieţii sale, se aflau la mănăstirile din Bucovina, provincie care intrase în componenţa Imperiul Austro-Ungar.
Ulterior, în timpul unei vizite la Cernăuţi, episcopul Melchisedec a descoperit, pe o filă a Evangheliarului slavon scris de ieromonahul Nicodim, la 1473, la mănăstirea Humor, din ordinul Domnitorului, un portret cu totul diferit de cel acreditat, fără barbă, cu plete şi mustăţi blonde şi faţa bucălată, în hlamidă.
Era prea târziu, statuia era deja executată, aşa că astăzi domnitorul din statuie are barbă şi o coroană catolică.
draga Paul Liviu,
mulţumim pentru lămurire…
şi totuşi… varianta cealaltă, a greşelii din atelier, pare la fel de bine susţinută.
Chestiunea cu sfintenia (acordata oficial de sinod) lui Stefan cel Mare mi se pare o discutie inutila, dat fiind ca este vorba de propaganda si politichie imbisericita.
Dar nici reactia patimasa a unor evanghelici nu mi se pare normala (nu e cazul textului postat de Marius). La exagerarile nationaliste ale unora se raspunde, uneori, cu un alt gen de exagerari (de tipul „nea Fane curvaru'” si alte expresii care tind sa arunce in derizoriu figura unui om, totusi, exceptional).
De sfintenia lui trebuie sa raspunda cei care i-au acordat-o oficial pentru Stefan nu s-a dat niciodata pe sine ca exemplu de sfintenie.
In afara de faptul ca era un conducator genial (sa nu uitam ca a tinut piept armatelor cuceritorului Constantinopolului – batalia de la Vaslui este o „bijuterie” de strategie militara, urmariti pe o harta miscarile din timpul bataliei si va veti convinge ca Stefan era un strateg foarte bun!), cred ca merita sa avem in vedere cateva aspecte:
-Stefan cel Mare avea o constiinta acuta a propriilor pacate (se pot da aici multe citate) si, dincolo de pretinsa lui „sfintenie”, a fost un om credincios constient ca are multe pacate;
-vedea in fiecare victorie (si nu au fost putine) o expresie a milei lui Dumnezeu;
-stia sa primeasca si infrangerile ca din partea lui Dumnezeu („si, cu voia lui Dumnezeu, ne-au biruit paganii…”, scrie el dupa Razboieni, daca nu ma insel – il admir pentru ca a avut taria sa recunoasca asa ceva!);
-este adevarat ca era necrutator cu cei care „miscau in front” (care conducator din vremea lui nu era?!), dar avea si momente de generozitate; trebuie sa-l judecam tinand cont de pozitia in care se afla si de epoca in care traia;
-stia sa asculte si accepta sa fie sfatuit (lucru rar la politicienii moderni, care le stiu pe toate);
-a fost un economist foarte bun (politica fiscala a fost cat se poate de suportabila pentru ca a stiut sa speculeze la maximum drumurile comerciale care treceau prin Moldova); cred ca managerii si politicienii moderni ar avea multe de invatat de la el! 🙂
-stia destula carte pentru vremea lui (in general, fiii de domnitori erau scoliti).
draga Adrian,
cu totul de acord cu ce spui tu, să despărţim lucrurile, una este vitejia, caracterul, isteţimea etc. şi alta este partea religioasă.
da, a fost cu totul excepţional ca om, dar tocmai sfinţirea asta a stîrnit reacţiile de pendul. i s-a făcut mai mult deserviciu imaginii sale prin aceste acţiuni.
Biserica ortodoxă a explicat foarte clar de ce a fost Sf. Ștefan cel Mare numărat printre sfinți,nu înțeleg ce treabă au sectanții cu sfinții noștri!!! Mai bine ați arunca un ochi critic în ograda voastră că nu degeaba spunea Arsenie Boca că vă duceți în iad cu Biblia sub mână.
Ioan Nour,
1. bine ai venit aici,
2. BOR n-a explicat clar şi nu toţi teologii ortodocsi sînt încîntaţi de explicţie, ddeci mai este loc de discuţii.
3. nu sînt sectant. Biserica Baptistă este cult protestant recunoscut în România, aveţi şi voi prin BOR cîteva grupuri sectante, dar asta este altă discuţie.
4. da, arunc ochi critici şi în ograda noastră şi dacă urmăreşti ce scriu vei vedea că nu-mi menajez nici coreligionarii.
5. Ce treabă am? Păi tocmai, păstrează-l ca Sfînt pentru tine, pentru mine este erou naţional. De aceea vreau ca bulevardul din Oradea să se cheme Stefan cel Mare. PUNCT. nu ŞTEFAN CEL MARE…. ŞI SFÎNT. FAptul că se dă numele unui bulevard aşa, Vezi Bulevardul din Iaşi… este o chestiune care mă interesează şi pe mine, că şi eu dau adrese şi scriu pe plicuri.
Păstrează-l sfînt la biserică cît îl vrei tu, dar nu mi-l aduce sfînt în piaţa publică. Se înţelege? Am fost clar?
Aia-i ograda noastră a tuturor, nu mai este ograda lui Arsenie Boca, a ta sau numai a mea.
Cred că vor fi mulţi care vor merge cu Biblia sub mînă în iad, mai ales dacă o ţin sub mînă şi nu le ajunge în cap şi în inimă.
Aşa cum vor fi şi mulţi ortodocşi cu calendare corecte care se vor întîlni cu baptiştii noştri… dar să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i trimită şi într-un loc şi în altul şi nu pe Arsenie Boca sau pe Ilie Cleopa, că nici eu, nici tu, nici ei nu ţin locul lui Dumnezeu.
Dicționarul este foarte clar în privința asta: http://dexonline.ro/definitie/sect%C4%83 iar oricâtă maculatură veți scoate tot sectă vă numiți. Cum altfel vom numi grupările care trunchiază adevărul,dogma pe calapodul propriei lor concepții decât sectanți? Ștefan cel Mare este sfânt și recunoscut de Biserica Ortodoxă,iar faptul că dvs. nu mai puteți trimite scrisori pentru că nu vă place numirea de sfânt a străzii,bulevardulu (etc) unde locuiți este amuzant cel puțin..La urma urmei,majoritatea dictează! Dacă nu vă convine numirea străzii din rațiuni religioase dați Biserica Ortodoxă și statul român în judecată…sau consiliul local. Ar fi în conformitatea cu tradiția protestantă,corect? :)) Acum ce rămâne de făcut pentru noi românii ortodoxi când vrem să arătăm respectul sau pietatea pentru sfinții și eroii noștri..va trebui să consultăm toți sectanții,vecinii de stat sau dușmanii noștri dacă e drept să numim o stradă,un sat,un oraș așa sau pe dincolo? Sânt toate șansele ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat, Arsenie Boca să fie canonizat.Ce o să faceți atunci?
draga Ioan Nour,
1. dacă eşti atît de patriot, învaţă să scrii corect româneşte. sunt nu sânt, ortodocşi, nu ortodoxi etc.
2. Dex-ul are multe greşeli, dar nu este asta discuţia.
3. Nu întotdeauna majoritatea dictează. Ţi-ar place ţie, dar nu este aşa. 🙂
4. arată-ţi respectul unde vrei, dar piaţa publică este despărţită de Biserică. Atunci cînd biserica a flirtat cu statul de la Constantin cel Mare încoace avem nenorocirile pe care le avem.
5. Să vedem cînd îl veţi canoniza şi pe Eminescu, să-mi trimiţi şi mie acatistul după ce-l scrie careva.
6. Păi se va ajunge şi la asta, fii sigur. Pariem că în următorii cinci ani nu vei mai vedea nume de sfinţi pe la bulevarde?
7. Repet: cînd se dă un nume la o stradă nu se dă din partea bisericii, fie aceasta şi majoritară, dar sînt mai multe lucruri pe care nu le înţelegi, din cîte văd eu.
Nu-i nimic, o porţie de cafea şi o porţie de blogoslovire te vor ajuta la trevzie 🙂
Multă sănătate. Mai ales ideologică 🙂
Domnule Marius,mulțumesc pentru corectările gramaticale de rigoare..le-am comis,recunosc. Poate că oficial se declamă separarea puterilor în stat,a bisericii de treburile laice dar în realitatea nici patria dvs. spirituală(SUA) nu o aplică. De ce mai punem România în discuție? Bush invoca aprobabrea divină pentru episodul Irak; de noul președinte nu mai zic că omul a comis-o în mod repetat…doar nu ne cereți nouă să fim mai catolici decât papa! Eu nu pariez din principiu,nici nu jur că e păcat,dar am impresia că veți pierde orice virtual rămășag pus în contra firii românilor. Vă rog doar să nu faceți apoplexie data viitoare când un consilier propune numirea unei străzi după un alt sfânt român(poate Calinic?)..că sigur nu va întreba toți sectanți din orașul respectiv(de,așa e firea unor oficiali). Eu vă doresc la fel multă sănătate indiferent de părerile dumneavoastră bigote!
„mai catolici decît Papa” ?
şi cine-i papa în acest caz?
Patria spirituală SUA? Eroare!
Nu pariaţi pe firea românilor.
S-au prostituat şi alte dăţi. Au mers cu nemţii, cu ruşii, cu grecii, cu turcii, cu cine s-a putut. Vîna spirituală a românilor??? Glumiţi, domnule dragă!
Curajul şi vitejia românilor a stat în dat foc la păduri, otrăvit fîntîni, dus copiii la Stambul drept curve şi ieniceri, care se numea tribut, capul plecat sabia nu-l taie..
Ce nu face rromânul pentru intrarea în Europa? Veţi vedea cît este de elastică coloana vertebrală a rromânaşilor.
Uitaţi-vă în parlament, ne reprezintă. Sînt aleşii noştri.
Dacă Europa ne spune să dăm numele jos le vom da şi se va numi REvoluţia Franceză şi altele ca astea. Strada pe care veţi sta dvs. se va numi Chopin, nu Calinic.
Iar strada pe care este primăria va purta numele vreunui activist homosexual mort din supradoză de droguri. Staţi liniştit.
Despre ce fire a românilor vorbim noi? Un popor ucigaş, care a făcut 22 de mil de avorturi numai între REbeliuţie şi ziua de azi.
Domnule dragă, cu toată dreapta noastră credinţă, pentru fiecare român ortodox sau baptist este un copil sfîrtecat în coşul de gunoi al spitalelor de pe strada Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Nu vi se pare ironic?
Fetişcanele noastre nu mai sînt trimise cu forţa la stambul, se duc ele singure şi la Atena cele mai multe curve de tufiş sînt româncele. Le-au dat clasă şi moldovencelor şi rusoaicelor. Sînt complexate şi albanezele. Avem curve prin străinătate, dar n-avem nici măcar sînge de mafioţi. Românii sînt prea slabi şi prea laşi să fie „peşti”, sînt simpli hoţi de buzunare. Traficul cu arme şi cu droguri este făcut de spanioli, italieni şi ruşi. Românii sînt recunoscuţi ca prea turnători pentru o asemenea slujbă, adică tot un fel de curvie.
Sînt lucruri totuşi în care putem lupta împreună înloc să luptăm pentru nume de străzi. Ce-ar fi să luptăm împreună împotriva avorturilor în loc să faceţi ironii gratuite şi să apăraţi o pricină de neapărat. Viaţa lui Stefan nu poate fi apărată într-atît încît să-l scoateţi sfînt.
Firea românilor se strică mai repede decît bănuiţi dvs. Am impresia că trăiţi în altă ţară.
GEneraţiile care ne urmează sînt complet dezbisericite, nu mai sînt duse la biserică decît la botez şi la înmormîntare. Căsătoria ? Skip.
Încercaţi să mai umblaţi puţin pe stradă, deschideţi bine ochii şi poate coborîţi în viaţa reală.
REalitatea este mult mai tristă şi mai dureroasă şi pentru mine şi pentru dvs., dacă iubţi Biserica şi pe Dumnezeul Ei!
Deci… hai să dăm mînă cu mînă… căutaţi duşmanii în altă parte, nu între „sectanţii” de baptişti.
Stați calm că vă paște și infarctul dacă nu tratați calm conversația asta! Apropo de respectul pentru limba română: în interiorul cuvintelor se folosește  și nu Î,iar român e cu totul altceva decât rromân..asta dacă nu cumva era o remarcă rasistă la adresa poporul nostru,ceea ce este iar total recreștin. Domnul meu,eu nu contabilizez avorturile sau faptele reprobabile comise de anumiți români; nici nu mă erijez în acuzator ca dumneavoastră(mă întreb cine vă dă dvs. dreptul ăsta?) dar mă rog pentru iertarea păcatelor tuturor. Are românul o vorbă „Câinele moare de drum lung si prostul de grija altuia” :)) ca să destindem un pic atmosfera. SUA susține logistic,politic,financiar și prin lobby puternic toate sectele protestante sau de altă inspirație..ba chiar a fost locul de unde de origine al tutror marilor secte creștine de azi,deci să nu ne prefacem că nu știm istoria. Nu am să enumer aici păcatele altor popoare ca să fac un proces moral al umanității în ansamblu, dar nu uitați un lucru: nu suntem nici mai răi,nici mai buni ca alții. Biblia spune foarte frumos: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecati, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura”
Nu vă supraevaluaţi, nu aveţi dvs. capacitatea de a-mi provoca mie un infarct 🙂
Un pic de modestie. Am mîncat la micul dejun sute de astfel de conversaţii.
Ca dvs. am văzut o grămăzime. Sînt de patru ani prin blogosferă şi am încasat vreo 50.000 de comentarii în total. Sînt „vechi”, dom le.
1. Despre scriere:
poate vă lămuriţi aici
este tot blogul meu.
2. rromîn este o chestie ironică, fac aluzie la faptul că în 2020 vom fi 16 milioane de români dintre care 9 milioane vor fi rromi.
Era o subtilitate. Şi rromii fac parte tot din poporul român. din 2020 aşa vom scrie numele neamului nostru, ca să fie corect politic.
3. Despre grija altuia… şi eu şi dvs. facem parte din acelaşi popor. Mă îngrjorează starea propriului meu popor. Care-i „altul” aici? Nu-s chinez.
Aşa cum am bănuit, sînteţi prost informat şi bine ideologizat. Unde vi s-au spus lucrurile astea, la cursurile de sectologie de la seminar?
4. Vă pun o întrebare de baraj. Orice text scos din context devine pretext.
Chiar zilele astea scriu pe acest text.
Dvs. spuneţi…
Atunci îmi spuneţi şi mie cum ajungem la concluzia care sînt „porcii” care nu trebuie să înghită măgăritarele şi care sînt „cîinii” care nu trebuie să mănînce lucurrile sfinte, dacă nu facem judecăţi de valoare?
Este în acelaşi context, citiţi numai un pic mai jos.
5. Nu sîntem mai buni sau mai răi ca alţii?
Scriam undeva de Mioriţa. Dacă ciobănaşul era în Texas punea mîna pe puşcă, nu vorbea cu oile…
Lectură plăcută! 🙂
patria spirituala sua. memorabil. pentru ignoranta, desigur. „sectologia” cu prostia rimeaza binisor.
sectarismul este nepot de soră al prostiei, unul dintre nepoţii preferaţi, întotdeauna îi cumpără gumă şi bomboane la sărbători, mai ales la cele de nume şi la hramuri.
e penibil ca unul care face greseli de gramatica cu duiumul sa incerce corijari in domeniu.
„Are românul o vorbă “Câinele moare de drum lung si prostul de grija altuia” ) ca să destindem un pic atmosfera. SUA susține logistic,politic,financiar și prin lobby puternic toate sectele protestante sau de altă inspirație..ba chiar a fost locul de unde de origine al tutror marilor secte”
doamne, rau e sa dai cu dreptul in stangul. sa nu va macine grija!
Pingback: „Credința strămoșească” « Trezire Spirituală