Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Coperta 4 pentru duce mintea catre poezie sau meditatie.
Eu imi scriu meditatiile pe randuri, cu caractere diferite, cu accente diferite pe anumite litere, ca sa imi iasa in evidenta pe pagina. Cand recitesc unele ganduri, cele scrise ca pe coperta 4 ies in evidenta…alaturi de multe, multe ganduri.
Coperta 4 are valente meditative, ca si un flux de ganduri grele pe care nu le scrii linistiti dintr-un capat in altul al paginii, ci il scrii ca pe ceva cumplit si dureros de important, un gand care sa iti iasa in fata, sa il observi, sa te macine, sa iti tina ochii atintiti pe el, un gand ce iti poate determina gandirea in viitor, poate o schimbare a tiparului de gandire…
Eu as alege de pe raft mai degraba o carte cu coperta asta (4) decat oricare dintre celelalte. E mai intima, mai personala, mai „ganditiva”…mai naturala. Mai naturala pentru ca asa mi se pare ca trebuie sa arate un gand subliniat ce trebuie bagat bine in minte!
🙂
Multumesc, Ciprian, mă voi gîndi la varianta asta.
Coperta 1 fără ezitare! De ce:
Cuvintele sunt recepţionate pe grupuri de cuvinte care exprimă idei. Un experiment. Ce e mai uşor de citit, procesat, remarcat dintre urjmătoarele două variante când treci pe lângă aceste mesaje? Închipuiţi-vă că sunteţi în tramvai şi vedeţi un panou ca acesta.
1.
Mă
duc azi
în
oraş
să
cumpăr
mere.
sau
2.
Mă duc azi în oraş
să cumpăr mere.
Am dus la extremă primul exemplu pentru a vedea mai clar care e impactul vizual asupra ochilor+ creierului. Creierul reţine mult mai uşor grupurile de cuvinte mai compacte, care formează idei ce pot fi procesate, asociate uşor cu ceva.
Încă un motiv pentru Coperta 1: are scoase în evidenţă cu roşu exact cuvintele cheie: răi şi desăvârşiţi. Atât este tot ceea ce trebuie să reţină trecătorul prin librărie. Dacă scoţi în evidenţă prea multe cuvinte, accentul cade pe mai mult cantitativ, deci în măsură mai mică pe fiecare cuvânt în parte (mai puţin calitativ).
Tocmai asta e partea care nu imi place la copertile cu cuvinte subliniate: in loc sa puna accent pe intreaga idee, leaga doua cuvinte, care in cazul de fata suna ciudat: rai desavarsiti (acum ca ma gandesc asta si suntem).
De aceea cred ca in cazul de fata trebuie accentuata toata ideea, nu doar doua cuvinte.
Ideile sunt subliniate dacă sunt scurte şi bine aranjate. exact ce ziceam mai sus. Iar cuvintele scoase în evidenţă cu altă culoare atrag atenţia asupra a ceea ce e mai important.
Accentul de care spui tu ar însemna aceeaşi culoare pe toată propoziţia, adică inutilitatea folosirii culorii. Which is fine as well, însă nu îi „prinzi” pe cititori la fel de bine.
cum așa, fără diactritice pe copertă? Sau fontul respectiv nu are diactritice? Dacă aveți nevoie de o pre(a)lucrare grafică, shoot me an email. E frumoasă coperta, doar că eu m-aș chinui să adaug diactriticele. În 2 minute s-ar rezolva 🙂
Andrei, deocamdată este în faza de proiect, să vedem dacă fontul respectiv nu are diacritice. Te țin la curent, ce mai este cu contul?
Nu e nimic cu contul. Așteaptă binișor.
Din start coperta 1 ; ea tarnsmite un mesaj direct in inima, asa am primit eu.
Poate ar fi bine sa mai vedem si altele…
Deocamdată alegem dintre variantele disponibile. Dar n-ar fi rău deloc să fie o varietate mai mare.
da, cum spui, Camix, la fel spune și Ioana. idei?
Am si eu o schita, unde o pot trimite? In comentariu vad ca nu se poate atasa imagine.
marius punct cruceru arond gmail punct com
Păi ideea cu paşii e destul de interesantă, dar aş schimba poziţionarea albului sus. E destul de ciudat ca paşii să meargă în jos de la întuneric spre lumină. plus că ar fi şi o alternare.
și eu m-am gîndit la asta, spatele să fie pe invers albul-negrul și pașii să meargă taman invers
Albul e bine, negrul e rau, e ideea de pasi spre lumina, spre sfintenie Camix.
Aşa e, culorile tari trebuie să fie jos, altfel imaginea dă impresia că stă să se răstoarne, e contrar gravităţii şi poziţiei pământ-cer. Dar cu albul jos nu mai merg citite textele în ordinea corectă. Eventual o separaţie înclinată, care să urce spre dreapta, cu textele decalate ca să nu fie unul sub altul, şi rezultă şi mai clar ascensiunea.
Mulţumesc pentru toate contribuţiile voastre, sînt valoroase. Creatorii stau on line şi citesc ce spuneţi.
Încă ceva: roşu pe negru, la fel ca şi alb pe negru, se citeşte foarte greu. Ar trebui un font mult mai greu şi cărnos, nu tip peniţă şi handwriting. Cel mai sigur, puneţi un artist să facă textul de mână cu pensula. Sau folosiţi un program care să facă „stroke” urmând linia fontului respectiv, ca să îngroaşe tuşa. Să dea senzaţia de scris al Celui viu… nu al calculatorului. Părerea mea!
Vad ca imi place cel mai mult coperta votata de cei mai putini oameni… 🙂 Designul mi se pare minimalist si de aceea cuvintele subliniate in rosu parca strica din simplitate, din eleganta… Doar in doua culori parca e asa de odihnitoare si placuta coperta. Si coperta 4 imi place destul de mult dar pe aceiasi logica, coperta numarul 2 este parca cea mai gratioasa. Imi place argumentul lui Ciprian, ca aranjamentul din coperta numarul 4 duce gandul catre poezie, dar impartirea randurilor nu mi se pare ca are vreo logica, deci mai mult incarca imaginea, oboseste… 🙂 Si inca un „argument” contra culorii rosu: chiar si Tarkovski era sceptic fata de filmul color… 😉
foarte bune observații, da, să ne gîndim.
La fel cred si eu…
frumoase toate dar cred ca 1 e mai potrivit
Cel mai bine este sa faci ce crezi tu. Este alegerae ta nu este nevoie sa te sfatuiesti cu nimeni.Este cartea ta, fa tu o alegere, si bucura-te de ea.
nu, nu-i cartea mea, dacă era o țineam pe hard, ca și pe altele.
este cartea celor ce o vor citi.
Da, numai că proiectul este unul interactiv. Fratele Marius vrea ca proiectul să fie unul interactiv. Este o carte pentru om, pentru cititorul de rând, pentru enoriaș, nu-i așa?
Mie îmi place ideea cu întrebatul viitorului cititor cum ar vrea să arate cartea pe care o va cumpăra.
Da, aceasta este ideea, Ciprian, aș dori cartea interactivă. Propunerea de copertă a venit fără să o cer eu, fără să o comand, de la un cititor al blogului. A fost o supriză plăcută și de aici am continuat cu ideea.
alți trei cititori ai blogului s-au oferit să facă ceva corecturi, editări.
Foarte interesant!
O carte pe care o realizeaza si cititorii! Interesant!
da, cam acesta-i proiectul, Predica de pe munte n-a fost un discurs academic ci pentru noroade, mulţimi
De ce nu spuneti si numele celui care a realizat coperta? Ca e faina. Si nu numai de-asta.
Am votat coperta 1.
voi spune la momentul potrivit, mai sînt încă trei variante, vor fi on line în seara asta.
chiar daca poate parea tern, as fi pus un munte abia stilat, o carare care urca catre o pestera intunecoasa, doar sugerata si aceasta, iar in interior o lumina ce pare sa palpaie plapanda.
sau
o haina foarte frumoasa, mai lunga, cum se purta la aceea vreme, o maneca din care iese un deget ascutit indreptat acuzator spre o silueta ce sta incoviata umila in inchinare.
depinde si de cuprinsul cartii…
ah, trebuie sa votez. de departe 1!
Coperta 1 cu o schimbare, titlul carti sa fie scris pe negru iar in alb sa apara in oglinda, deci rasturnat – parerea mea 🙂
….. si as mai pune si un simbol care sa ma reprezinte ….. un blazon
Nu-s boier, Ica. N-am blazon.
Pingback: A apărut ieri! | Marius Cruceru