„Supervaizăr?” şi SMURD (P)

Am o admiraţie nouă pentru cei de la SMURD.

Nu-i invidiez pentru ce trebuie să facă cu acest „trup de moarte”, dar sînt oamenii care se întîlnesc cu viaţa aşa cum este cu rîsu-plînsu ei.

Doctoriţa care m-a luat în primire era deja de 10 ore în gardă. Se uita la monitoare şi îmi spunea: „hai, convertiţi-vă o dată!”. Mi-a venit să rîd. Eu eram cel cu convertirile…

N-a prea avut timp de cafele.

Lîngă mine a ajuns o tentativă de suicid. Plagă tăiată, spălături stomacale. O fetişcană care nici nu şi-a început prea bine viaţa. Era la a treia tentativă, cunoscută celor de acolo.

Apoi o doamnă al cărei puls o luase razna după ce o rudă i-a povestit un accident.

Un preinfarct al unui bătrîn de vreo 60 de ani pe care toată lumea încerca să îl convingă că e grav şi el voia să meargă pe picioare.

O embolie pulmonară.

O arteră tăiată şi puls 0.

Un motociclist în faţa căruia s-a proptit o dacie şi el a sărit drept în cap pe astfalt fără cască. Altul care spunea că se simte bine.

La un moment dat tragicul şi comicul se întîlneau în acelaşi spaţiu. În timp ce se făceau spălăturile stomacale ale tinerei, cu zgomotele specifice şi bulbucăriile vărsăturilor provocate, printre gemete, soferul Daciei era pus să alerge prin salon de poliţistul care venise să ia „probele” şi apoi trebuia să ţină mîinile sus.

Dialog între poliţist şi pacientul căzut în cap:

Poliţistul: „Dumneata ce meseria ai?” Dîndu-şi „caşcheta” jos.

Pacientul: „Supervaizăr

Poliţistul: „Ce-i aia?”

PAcientul: „Un fel de manager”

Poliţistul: (Înjură cu nesaţ) … „Şi cum se scrie?”

Pacientul: „M-A-N-A-G-E-R”

Poliţistul: „Nu, aialaltă”

Pacientul: „S-U-P-E-R-V-I-S-OR”

Poliţistul: „M-ai lămurit, şi ce faci toată ziua?”

Pacientul: „Supraveghez!”

Poliţistul: „Ce supraveghezi?”

Pacientul: „Producţia!”

Poliţistul: (Înjură sistemul care permite unora să stea degeaba pe cînd alţii lucrează cu adevărat) „Unde?”

Pacientul: „La European Drinks!”

Poliţistul: „Păi, aşa spune, omule! Acuma ştiu! Spune unde lucrezi şi gata, am terminat (Înjură din nou în loc de punct final al conversaţiei)”

Doctoriţa se uită la mine: „Vă deranjează?”

„Nu, doamnă, nu mai am nevoie de televizor, văd că viaţa imită Divertis-ul”

„Aţi avut noroc, azi a fost o zi foarte liniştită la noi aici.”

E clar, dacă n-aş fi ajuns pastor, m-aş fi făcut medic la urgenţe. Acolo-i viaţă! Aşa cum este ea.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, dulce Românie, Oameni, Perplexităţi, Pătrăţoşenii, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la „Supervaizăr?” şi SMURD (P)

  1. Ciprian Simut zice:

    Uneori cel mai normal, natural si justificabil gest e sa te iei de cap cu mainile…dar sa nu ramai cu ele-n cap.

  2. adcole zice:

    e şi unul dintre visele mele nerealizate (nerealizabile?!) acela de a lucra pentru S.M.U.R.D..

    articolul e superb scris. măcar că e prezentată fără ocolişuri realitatea, citirea dă un iz de prospeţime.

  3. stelia mareescu zice:

    haz de necaz 🙂

  4. michael zice:

    va admir pe cei care ati vrea in smurd, sa impachetati pe unii imprastiati prin accidente. eu unul n`as putea. se spune insa ca orice invat are si dezvat. o fi valabila si viceversa??

  5. Iata, viața bate televizorul!
    Însa, dincolo de haz, sunteti bine? Probabil că ati avut parte de aceste caraghioase secvente din postura de pacient. Va dorec sa aveti o inima tare… si pregatita.

    … ca de la o inima bolnava…

    • Marius David zice:

      Florentina, mulţumesc pentru grijă, acum sînt sănătos tun. 🙂
      da, am avutr o problmea foarte gravă, dar am luat-o cu lăuta şi cu rugăciunea. Cel puţin deocamdata

  6. Ma imbucura asta. Dumnezeu sa va tina asa, sanatos tun, pana la capat!
    De multe ori m-am apucat si eu de chitara. Nu am finalizat niciodata… Acum doi ani, Tibi chiar mi-a facut cadou o chitara… dar era barbateasca. Abia reuseam sa-i tin gatul, de lata ce era. Poate, totusi, anul acesta o voi lua serios cu chitara, dimpreuna cu ruga.
    Eu sunt acum pusa in tun. Zilele acestea cardiologul si cardio-chirurgul decid ce tip de operatie si cind imi vor face din nou la coarctatia mea de aorta.
    Inima mea e pregatita…
    O sa imi caut o chitara… sau, poate, o harfa… (asa de frumos cinta fiica dvs la harfa; si dvs la lauta aceea lucrata cu bisturiul chirurghical…)
    Intre timp, eu si Tiberiu ascultam in fiecare seara sesiunea tinuta de dvs in Iris. Suntem la Sesiunea 4, in seara asta. Aceasta sesiune este pentru ”trupul nostru” ca apa de izvor – proaspata si racoritoare, ca dulcele mierii din fagure si ca aroma pelinului. Nu asa e oare dragostea: dureros de dulce?
    Iubirea mea este (acum) tare…

    Dumnezeu sa va binecuvinteze in familie si in lucrare.

    • Marius David zice:

      Draga Florentina,
      pentru mine cîntatul la instrumente este o chestiune de sănătate mintală şi fizică. Serios. Este ca fitness-ul.
      Dacă nu aş face asta, m-aş scrînti la cap şi inima mi-ar lua-o razna.
      Lăuta m-a ajutat, prin Mîna Lui realmente să-mi calmez ritmul şi tensiunea.

      NEapărat trebuie să te apuci de cîntat!!! NEapărat! O harfă nu este aşa de scumpă, o harfă aşa cum are Neriah şi este curată terapie. Citeşte Muzicofilia. http://musicophilia.com/
      Cartea este tradusă în limba română.
      Mă voi ruga pentru operaţia ta.
      Mă bucur că vă slujeşte sesiunea Iris. Se pare că pentru data asta s-a pierdut înregistrarea, dar am publicat pe blog o parte din idei. (Între dragostea unui bou încălţat şi dragostea domesticită în papuci de casă… )

      • Multumesc.
        Voi cauta sa va urmez sfatul.
        Intre timp, pana imi fac rost de carte si de instrument, m-am (re)apucat de pictat. Si de scris. Tot asa, ca sa nu-mi pierd mintile.

        Tocmai am terminat de ascultat si urmarit cu Tiberiu sesiunea 4. Minunat de frumos. Dureros de adevarat.

        • Marius David zice:

          Foarte faorte foarte bine faci! Pictează şi arată-ne şi nouă.
          Petreci timp cu soţul? Foarte bine faci!
          De fapt tocmai i-ai dat viaţa… şi ce dragoste mai mare este ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenul său?

          Mă bucur că v-a folosit!

  7. stelia mareescu zice:

    draga florentina…am sa ma rog si eu pentru sanatatea ta…si Dumnezeu sa isi puna mana Lui cea vindecatoare si sfanta asupra ta.

  8. PRIZONIERINLAGAR zice:

    La ora aia era supervarzar,nicidecum supervisor.Eu am patit-o si mai comic:la Municipal,asta iarna.am cazut alunecand pe gheata si am ajuns acolo,iar langa mine era unu`care consumase etnobotanice si-mi cerea incontinuu cocktailul.am trecut prin multe meserii in viata asta,dar numai barman nu fusesem.bine,asta-i o mica parte din poveste,insa de-abia am scapat de nebun,pana la urma a venit ta`c`s`u si l-a luat de-acolo.

  9. PRIZONIERINLAGAR zice:

    Nuuuuuuu,ati inteles un pic gresit tac-su era Dumnezeu,el avea ceva cu necuratul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.