Adrian şi Daniel Petrişor s-au implicat cel mai mult în cazul Matia. Ei au fost cei folosiţi de Domnul în toată această istorie. Adrian a demarat totul, a căutat informaţii, fonduri, spital. Fratele lui, chirurg de profesie, a participat la operaţie.
Ca „răsplată” pentru toată această ispravă de luptă pentru viaţă, Domnul a îngăduit ca mama lor să plece spre Adevărata Viaţă. Eu însumi m-am întrebat zilele acestea de mai multe ori: De ce? Aşa răsplăteşti Tu, Doamne, pe cei care fac bine pentru alţii?
Să ne rugăm pentru despărţirea lor şi pentru o povară mai uşoară.
Dragii nostri,Cu adinca recunostinta dorim sa multumim tuturor celor care ne-ati purtat pe brate de rugaciune, ne-ati mingaiat si incurajat cu cuvinte pline de har si ati fost alaturi de noi cu aceasta ocazie a plecari la Domnul a ceea care a fost scumpa sotie, mama si bunica. Va dorim fiecaruia mult har si binecuvintare.Serviciul de priveghi va fi astazi Vineri la orele 7 seara (7PM Pacific Time) iar serviciul de imormintare va fi Simbata dimineata la orele 11 (11AM Pacific Time). (ORELE – COASTA DE VEST A STATELOR UNITE)Ambele servicii vor fi transmise in direct pe web-siturile celor doua biserici locale. Ele sint urmatoarele:Biserica Baptista Romana Beaverton : www.rbcbeaverton.orgBiserica Baptista Romana Portland: www.rbcportland.comCautati sectiunea AUDIO/VIDEO or LIVE VIDEO si ve-ti gasi transmisiunea in direct.Puteti anunta si pe alti frati si surori interesati sa vada in direct.Mii de multumiri, fiti binecuvintati de Domnul,Cu multa consideratie,Adrian Petrisor
Marius Cruceru 
Cu doua zile in urma mi s-a relatat urmatoarea intamplare: Un bun meserias, crestin, a hotarat sa puna in slujba Casei Domnului darurile lui cu ocazia renovarii. In cursul acestui proces, si-a accidentat destul de semnificativ masina personala.
Prima lui reactie a fost: Doamne, de ce mi s-a intamplat asta, cand hotarasem sa-Ti dau ce pot mai bine?
S-a dus la Asigurari si optiunile erau: fie vreo 90% contributia asig. + 10% contributia lui, fie jumatate din suma in mana. Omul a acceptat a doua varianata, si-a reparat singur masina si a ramas cu o suma frumusica in buzunar.
Intotdeauna este Binecuvantare in spatele actiunilor divine, cand omul se orienteaza activ spre cooperarea cu El. Miza este nu „daca”, ci ” in ce fel” se va vedea Binecuvantarea.Iov a spus: „Chiar daca ma ucide, Il voi astepta…”
Recunosc ca si eu am mari probleme in a intelege cum si de ce ingaduie Dl unele chestii, sau de ce „rasplateste” in asa fel. Nu stiu daca sau nu cred ca voi intelege sau accepta vreodata. Este marea mea dilema ca si crestin. Poate ar merita sa discutam despre asta, poate ar ajuta.
Sa nu-L confundam pe Dumnezeu cu brutalitatea evenimentelor!
Povestea celor doi in fata paharulu pe jumatate plin/gol ne arata ca unei realitati i se pot da doua sensuri.
A face Voia Lui Dumnezeu inseamna a ne orienta spre SENSUL pe care-l da El evenimentelor,spre fata invizibila a clipei, sa aderam la o situatie nu pentru ceea ce este, ci pentru a-i descoperi profunzimea. Asta transforma totul!
Cristos Insusi ne-a invatat acest ” alfabet de citire a evenimentelor nedorite” la Calvar. Ori de cate ori unim planul vizibil, descurajant, cu planul invizibil, ” transformam evenimentul dureros in mister, il smulgem din mana vrasmasului si-l punem in Mainile Tatalui”.
Suferinta ne ofera sansa sa invatam sa nu traim ” inhatati de suprafata” ci in adancurile unde Dumnezeu poate fi Dumnezeu”
Da, poate ar ajuta să discutăm, dar mai întîi să plîngem cu cei ce plîng.
sunt mama lui Matia .Familia petrisor s-a implicat cu toata inima in cazul lui Matia nu numai material.Am vorbit cu mama fratilor Adrian si Dani cu cateva zile inainte de a pleca la Domnul.M-a incurajat mult,mi s-a parut o femeie deosebita,iar marturiile de la priveghi si mormantare mi-au confirmat aceasta.D-l ii spune lui Petru:ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea.Mai devreme sau mai tarziu vedem ca toate intamplarile din viata noastra au lucrat ceva fie in noi, fie in altii.Va rog si eu mult sa va rugati pentru familia Petrisor ca Domnul sa le dea mangaierea Lui.Va multumesc
draga Marilena, încă nu am încetat să ne rugăm pentru lumină în acest caz. Ne rugăm ca Domnul să ne ofere o portiţă de ieşire.
Nu am inteles (desi stiu ca exista aparente si spiritualizate explicatii) si nu cred ca voi intelege sau accepta vreodata problema suferintei. Mai ales la copii Lui. Cine vrea sa vina in ajutor cu vreun sfat,va rog nu explicatii simpliste sau evidente, desi sunt gata sa challenge orice aparenta explicatie sau argument legat de suferinta.
problema suferinţei? Este simplu: păcatul. Şi merităm chiar mai mult decît atît.
Intre „inteles” ca sens si ” intelegere” este o diferenta.
Daca intelegerea ne poate duce pana la acceptarea intelesului, e deja mult si acceptarea nu este un simplu act de vointa.
Putin, despre intelegerea intelesului suferintei.
Presupune actiunea mintii, deci totul incepe cu Adam.Alegand sa traiasca bine prin cunoastere, a primit la pachet, impreuna cu ceea ce cauta, si ce nu cauta.
Daca ne imaginam in jurul fiecaruia dintre noi un cerc, delimitand aria vietii noastre, vom sti ca sunt miliarde de astfel de cercuri si ele se intersecteaza mai mult sau mai putin, fara sa existe macar o singura suprapunere.
Pe plan emotional, percepem asta ca o nesatisfacatoare inconcordanta de dorinte, care au tendinta sa se transforme in pretentii.
Pe planul actiunilor, exista directii rivale ,menite sa satisfaca dorinte rivale mai mult sau mai putin constiente, care atrag multa neimplinire.
Pe planul ascuns al psihicului, toate acestea se amplifica infinit.
Spiritualiceste vorbind, intervine un plan superior, inaccesibil mintii, care desi pare sa complice si mai mult lucrurile, ofera singura cheie.
Face sens ce am spus? Daca da, putem continua.
Suferinta nu este ceva anume cautat, ci vine in ordinea Relatiei. Culmea este ca Iubirea nu simplifica lucrurile, ci le amplifica. Suferinta este direct proportionala cu gradul Iubirii, cu situatia de „a-ti pasa”
Suferinta este pretul platit pentru cultivarea Relatiei, in conditiile alese de Adam. Asta se rasfrange asupra omului de la copil in fasa, pana la moarte. Pana la varsta deciziilor, cpilul ne apare ca o victima pasiva, situatie perceputa cu mult mai dureros decat a adultului.
Tot ce am spus pana acum reprezinta lucrurile asa cum sunt, nu cum ar trebui sa fie.Daca nu facem diferenta asta, nu vom razbi niciodata.
Miliarde de cercuri, nesatisfacator de exclusiviste unele vizavi de altele.
Sa ne imaginam acum un singur cerc al Realitatii, pe circumferinta caruia este loc pentru miliarde de puncte, fiecare corespunzand cu Centrul printr-o raza.
Puctele au posibilitatea sa se deplaseze pe aceasta raza, de la periferie spre centru.
Cu cat punctele sunt mai spre periferie, sunt mai departe unele de altele. Cu cat se deplaseaza spre Centru, se apropie mai mult unele de altele, pana la contopirea intr-un singur punct comun, IN CENTRU.
Unde aleg sa traiesc, in cercul meu, in vesnica diferentiere aducatoare de ” sfasiere fara rezultat” fata de alte cercuri, in neputinta de a evita suferintele care mi se impun ucigator pe aceasta cale sau, „IN SFERA LOGOSULUI” cum o numeste un filozof contemporan, IN EL, alaturi de aproapele, asumand suferinta necesara pentru a ma restrange victorios ca sa incap pe o circumferinta tot mai mica, in procesul apropierii de Centru, pana la contopirea cu El ?
Si un mod de viata si celalalt presupun suferinta. Primul, o suferinta impusa de o situatie pe care nu am decis-o personal,( cunoasterea care separa si invrajbeste) al doilea – o suferinta asumata, in vederea revenirii la o Cunoastere ce DEPASESTE inevitabilul decis de Adam, spre reunire.
Altfel, „dupa cum scanteia s-a nascut sa zboare, omul s-a nascut sa sufere”. S-a nascut…adica, de la Adam incoace.Desi initial a fost creat( sa domneasca..)
„numai prin suferinta vom ajunge in ceruri”
„nici suferinta Domnului Isus ,nevinovat; patimind pentru noi,nu este de inteles”