Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Interesanta aplicatie. Crestinismul pare sa fie oarecum o religie tanara 🙂
Da, tînără și încă vioaie, dar nu pentru multă vreme.
Cum au aparut cultele?cum erau mai d mult oamenii mantuiti? K nu scrie nicaieri despre asta..
Păi cam despre asta este videoclipul, nu?
Mîntuiți? Există culte care au o componentă soteriologică mai pronunțată, altele, nu.
Există… tratate întregi despre asta.
Vazuta istoric, dinamica demografica sau a credintelor e un subiect ce indeamna la reflectare. Majoritatea oamenilor sunt reticenti cand comunitatea lor devine dominata de o alta populatie, cultura sau religie dar migratia nu e un fenomen deloc nou; adesea uitam ca si populatia din care facem noi parte la un moment dat in trecut a inlocuit o alta populatie.
Nu suntem primii ci am luat locul cuiva, nu suntem nici vesnici si nici ultimii astfel ca cineva ne va inlocui si pe noi.
Am intrat dp telefon p site :p m uit kn ajung akz
harta nu prea e „la zi”. iudaismul e foarte puternic in america (numai un exemplu) unde isi au „sediul” cele mai puternice comunitati hasidice.de ex. chabad lubavitch si satmar (care e de obirsie din trasilvania) au mai multe mai multe centre in america decat in Israel! (chabad cred ca are dublu)
da, orice astfel de intrepirindere este simplistă şi simplificatoare, ca orice intreprindere didactică…
Cred ca este vorba de o interpretare statistica.
In mare, harta respecta principiul majoritatii care da „culoarea”.
Intrebarea este cat de „albastra” este cu adevarat Europa moderna?! Cred ca ar trebui folosit si albul pentru zonele intens laicizate.
Numarul ateilor nu este deloc de neglijat.
Eu cred că acea hartă este cu totul outdated deja …
Pingback: Istoria religiilor, pianista cu patru degete, Εnescu « La patratosu