Vezi AICI un film tulburător.
Le film retrace l’installation progressive de la terreur en Roumanie, à l’époque stalinienne, telle qu’elle a été décrite par Vladimir Ghika, prince roumain, prêtre du diocèse de Paris et martyr de l’Église catholique.
Le film suit le fil d’une correspondance inédite, redécouverte seulement en 2007 : celle des lettres envoyées par Vladimir Ghika à son frère Dimitri, ancien diplomate exilé en Suisse. Vladimir Ghika est mort en prison le 16 mai 1954, à l’âge de 80 ans.
Citate din Vladimir Ghika:
O singură ambiţie este legitimă: aceea de a fi mai buni.
Florile ajung să parfumeze însăşi mâna care le striveşte
Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt.
Personaj şi persoană: Vai! Suntem, mereu mai preocupaţi să ne compunem personajul decât să ne realizăm personalitatea.
Se suferă proporţional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeaşi cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzătoare şi teribilă.
Dumnezeu veghează, Dumnezeu veghează. Este marele veghetor al tuturor nopţilor – nopţi ce sunt pentru el nopţi îngrozitoare, nopţile minţii, nopţile inimii, nopţile naturii umane, nopţile răului al cărui întuneric coboară în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtă iubire ne veghează? Această iubire are un nume şi o calitate. Este o iubire infinită.
Nu scăpa din vedere că eşti pus la încercare să faci binele când îţi stă în putinţă, şi să nu faci răul atunci când eşti tentat să-l faci.
Există un om mai sărac decât cel îngâmfat?
A face pe altul să sufere este poate cea mai insuportabilă suferinţă.
Cu cât o pasiune se dezlănţuie mai mult, cu atât mai mult ea înlănţuie.
Singurătatea ar fi mai suportabilă dacă n-am fi atât de jalnic însoţiţi de noi înşine.
Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze
Puţini sunt cei ce ştiu să sufere. A şti să suferi este o artă care, ca orice artă adevărată, nu cunoaşte reţete.
Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută.
Nu există noroi care să poată astupa strălucirea iubirii.
Îi mulţumesc domnului I. P. pentru sugestie.
Nu vi se pare k e asa usor pt unii sa cvb despre valori si ce trebuie sa facem,dar cu practica toti stau km rau
Mno, mie mi-a plăcut filmul! Am fost la Sighetul Marmaţiei, acolo este un colţ amenajat numai pentru monseniorul Ghika.
Merită să stai un pic în colţul acela.
Pingback: Oblivion, Scrisori din exil, cea mai…. cel mai, Psalmul 150 « La patratosu