Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Sentimentul creat este cel de meditatie, de bucurie dar totusi de tristete; de bucurie pentru ca te face sa te gandesti la frumos si ce poate fi mai frumos decat Hristos? Iar de tristete pentru ca te face sa te gandesti la tine. Cat de infim sunt pe langa Tine si cat de pacatos sunt fara de voia mea! Hristos se naste pentru a ne mantui! Noi, cei de acum 2000 de ani de dinainte de Hristos, eram pacatosi ca iudei… El insa ne-a curatit de un pacat: pacatul stramosesc. Cat de important este acest lucru? Poate ca era pacatul capital… acum, oameni moderni, curatiti de acest pacat, ne patam prin excelenta cu stiinta si fara de stiinta. Nu vedem, dar aceasta melodie iti reaminteste, este o palma morala, te trezeste! Fiecare o vede in felul lui! Eu o simt profund!
Cred că ai intuit foarte bine, Alexandru. Am eu o teorie cum că anumite evenimente eclesiale cer un anumit tip de ritm, acorduri, structuri armonice.
Cred ca acesata bucată intră în tiparele acelea cu care ne-am obişnuit în vremea aceasta .
Ba chiar as accentua un termen: acord. In cazul corurilor de voci barbatesti, un acord do major te imbucura, dar ce sentiment minunat si profund cand schimbi in la minor si pe fundal un alt tenor urcam octava primului…! Este de vis! Nu conteaza de multe ori volumul, ci claritatea sunetului care te obliga sa il asculti, sa te linistesti si sa transformi in ureche ceea ce pana acum nu auzeai in „simfonie” a sentimentelor tale. Este minunat!
Spune-mi, Alexandru, cînţi după partitură, după scrierea liturgică, cu ison cu toate? Dacă da, sînt interesat unde se poate învăţa aaşa ceva.
Am înţeles că eşti cantor în corul bisericii.
Da, sunt dascal bisericesc si corist la bariton in cor de cvartet. Da,cand si dupa muzica liniara(partituri) si dupa psaltica. Este o carte pe care o recomand si pe care,in prealabil, o detin. Se numeste „Teoria Muzicii Psaltice pentru seminariile teologice si scolile de cantareti”, autor: Preot Lector Doctor Stelian Ionascu. D-l Ionascu mi-a fost dirijor de cor. Cartea se vrea a fi revizie de manual de muzica psaltica cu ajutorul caruia parcurgi istoricul muzicii psaltice, exercitii de paralaghie si cantari propriu-zise pe nivele de dificultate. Se gaseste, in Bucuresti,(nu stiu daca si in tara) la Tipografia Patriarhiei.
Foarte intereesant. Neapărat aş dori să ne întîlnim.
Da, la muzica psaltică m-am referit, am început ceva cu un prieten cînd eram în facultate. Marcel era student la teologie ortodoxă. Extraordinar om.
Voi căuta acel manual. Să vedem dacă ne ajută Anticarul nostru, domnul Teofil.
Dar nu cred în autodidacticism… Autodidactul îşi va da seama curînd că a avut un profesor prost. 🙂
Cer mii de scuze ca intervin intr-un dialog atit de interesant dar:
e foarte important unul dintre personajele cheie in activitatea oricarui interpret de aici de jos de pe pamânt. Este un personaj extrem de complex, cunoscut atât vorbitorilor cât şi celor care cuvântă prin muzică: să-l numim public. E foarte greu sa+i „fii pe plac”. O sa revin
Stimate domnule Dorin, da, publicul este important,
discutam astăzi cu domnul Cristi Lazar despre lecţia lui Hopkinson Smith.
H.S. a lucrat cu fiecare lutenist în parte şi i-a spus unuia dintre ei…
„Lucrează sunetul, tu cînţi numai pentru tine… cîntă pentru un public… tot timpul, sunetul va ieşi altfel din lăută. „
Imi permiteti sa va contrazic? Pe mine in webdesign nu m-a invatat nimeni, nu mi-a aratat nimic, ci pur si simplu m-am folosit de internet. Asemenea si in muzica, in afara de 7 ani de mandolina si blockflote cu profesor(un om extraordinar caruia i-am dedicat si o poezie), muzica bisericeasca si corala am invatat-o stand si ascultand de la altii, fara ca macar sa ma bage cineva in seama. Pur si simplu am ascultat! Acum sunt apreciat pentru munca depusa cu greu. Nu pot sa spun, am avut nenumarate concerte la instrument, am cantat cu oameni din toate colturile lumii. Muzica bisericeasca mi-a adus un nou aport: am fost la bucuriile oamenilor, la necaz, am cantat asa cum am simtit si mai ales cu simt de raspundere. Consider ca a lua bani pentru ceva nemeritat nu este doar frauda, ci si lipsa de respect atat pentru ceilalti cat si pentru propria persoana. Revenind la ce vorbeam, prin autodidactism se instruieste omul mult mai bine, caci o face de placere, o face ca vrea si nu e constrans. Ramai in intuneric, dar lupti. Astfel fiind spuse, lupta este dreapta. Nu poti sa faci istorie, dar tii piept oricarei lovituri! Acesta este scopul ca autodidact! Sa ajungi macar ca celalalt si sa iti dovedesti ca poti! Pe mine m-a ajutat!
Ei, tot ai avut profesori, spui ca ai asucltat de la alţii. sta înseamnă că ai „furat” meseria.
Da. Dar mancare fierbinte fara tacamuri nu se poate manca. Munca depusa, timp consumat, ambitie si mai ales rabdare. Aceste elemente m-au ajutat.
Daca doriti, puteti face comanda prin posta la Tipografie sau ma pot interesa eu pentru acel manual si vi-l pot trimite tot prin posta.
Te-aş ruga, dacă poţi tu cumpăra, atunci trimite-l cu plata ramburs şi eu platesc totul, cartea, trnasportul şi osteneala ta.
multumesc,
Discutam zilele acestea. Utilizati Yahoo Messenger? Id meu este:pathristikon. Eventual,daca ma adaugati in lista va tin si la curent cand o iau si cand o trimit. De asemenea, mai am si cont de msn. Astept un raspuns.
Te voi căuta, deși un fost prieten mi-a tăiat cheful complet de mess. M-a lăsat cu un gust atît de amar de mess…
Mi-a publicat pe blogul lui convorbirile deși îmi promisese că nu o va face. De asta, dezamagit fiind, din pricina amintirilor cu pricina am rămas cu un handicap. Cînd văd mess/ul cu yahoo/ul imi aduc aminte de această poveste extrem de tristă pentru mine.
o ticăloșie!
te voi contacta pentru că nu pari genul acestui fel de sfîșietor de margaritare-aruncător.
Am capatat o vorba de la un coleg de strana: „mai te dau in judecata!”.Domnul este avocat,se intelege de ce spune asa deseori.Dar are dreptate. Ceea ce ai patit este mai mult decat revoltator, este penibil si dizgratios pentru cineva sa faca asa ceva.Cel putin asa o vad eu.
Așa cred și eu, Alex!
Eu ma gandesc ca aceasta melodie suna a colinda pentru ca asa vi sa parut dumneavoastra prima data cand ati auzit-o. Eu sunt de parere ca aceste catrgorii pe care le-am dat noi muzicii sunt ca sa le avem structurate intr-un anume fel. Dar parerea mea: nu cred ca melodia asta este sau suna a colinda si mai de graba o declaratie de dragoste sau ceva in genul, adevarul e ca nu putem stii cu siguranta la ce s-a gandit compozitorul in timp ce o compunea, sau ce avea de gand sa transmita prin ea doar daca il intrebam…. Il intrebam ? 🙂
Sevastian, eu mă gîndeam la structura melodică în primul rînd