Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mi se pare ca noi suntem in centrul atentiei in toata povestea: vino la Isus ca sa poti ajunge in rai, Domnul Isus devine (cum zicea Paul Washer) „a ticket to heaven”.
Nu stiu daca a te intalni cu Hristos este o decizie a omului sau este hotararea Lui.
Intotdeauna m-am intrebat de ce le prezentam oamenilor doar partea atractiva a Evangheliei, de ce incercam intr-un fel sa ii prostim sa vina la noi pentru ca apoi sa vada ei daca le place.
Din cate stiu Billy Graham zicea ca s-ar bucura ca macar 5% din cei ce au iesit in fata la toate evanghelizarile lui sa se fi intors cu adevarat la Dumnezeu.
Cred ca adevarata evanghelizare este ca omul sa aiba o intalnire reala cu Hristos, intalnire care sa-i schimbe total viata. Si nu stiu daca asta se poate intampla pe un stadion (sau poate ca se poate)insa noi oamenii cautam mereu sa ne usuram munca.Hai sa ii adunam pe oameni intr-un loc mare si astfel mai multi vor auzi Evanghelia, vom fi astfel mai eficienti. Cred ca ducem insa lipsa de Evanghelii vii, in viata de zi cu zi. Nu ca Evanghelizarile ar fi rele dar daca nu sunt dublate de vieti „sarate”, care sa produca sete dupa Hristos in ceilalti, cred ca e totul in zadar.
Am deviat de la subiect ma scuzati
nu, nu cred că ai deviat, eu sînt pentru evanghelizarea de la om la om, prin prietenie, personală. Campaniile pe stadioane au rezultatele lor. Sînt evanghelişti care fac foarte bine acest lucru şi se pare că au şi rezultate. Cred însă că ucenicia de la om la om are mai multe şanse de succes.
Oare cum sunau ,,predicile” lui Pavel? Erau oamenii uimiti de retorica lui sau ajungeau sa stea fata in fata cu Dumnezeu, atunci cand Pavel vorbea?
Cuvintele bune, corecte si nici macar teologia corecta nu slujeste la nimic atunci cand vin din gura unui hot de slava. Nu vorbesc despre Billy Graham!
E doar dorinta mea, mare, sa vad mai multi oameni care sunt imposibil de remarcat atunci cand vorbesc si toata slava o ia Domnul.E posibil asa ceva? Sa fii un instrument al Lui si sa fii atat de ascuns in El incat doar Dumnezeu sa poata fi vazut?
Viorel, retorica Apostolului era impecabilă. Vezi scrierile.
Nu mi-e foarte clar ce anume e wrong theologically, dar ce ma ingrijoreaza mai tare e asta, si ce mesaj a trimis asta (vezi in special interviul, dincolo de comentarii):
http://www.youtube.com/watch?v=axxlXy6bLH0&NR=1
Mesajul lui Billy Graham din ultimul link n-are nici o legatura cu titlul dat filmului… Am auzit marturii cu musulmani carora li s-a revelat in mod supranatural Domnul Isus, si au crezut in El, desi ei nu cunosteau „Numele Lui”. Si despre Numele Lui e vorba in acest mesaj nu despre Calea mantuirii.
Teologia lui? Imi da impresia unei alegeri, decizii grabite fara o prezentare a costului acestei alegeri.
crezi că despre asta este vorba, Vasilis, de faptul că Dumnezeu se poate revela direct cuiva „sărind” pe altă cale decît Calea-Cristos?
chiar daca revelatia e directa, nu se sare peste Calea-Cristos. circumstantele sunt doar diferite. daca gasesc un exemplu concret o sa revin.
oricum, din acel scurt mesaj postat de Arundel, probabil scos din context, nu putem trage o concluzie finala.
am revenit cu un exemplu pe care l-am gasit chiar azi dar am auzit despre multe alte astfel de exemple ce au avut loc in special in lumea musulmana:
http://www.youtube.com/watch?v=OQXxQjVP4f4
acest film are 4 parti.
Multumesc, voi „privi” la film, vorba moldovenilor 🙂
M-am uitat la secvenţele de început şi la prezentare, pare foarte itneresant, poate îl voi face postare separată.
hmmm! Da, ştiu video-ul. circula de mai mult timp pe net.
Ce să spun?
Billy Graham din primul se deosebeste de cel din ultimul. Toti imbatrinim; la-nceput era mai combativ, mai cu patos iar spre sfirsit mai asezat.
Nu cred ca teologia e gresita. Washer arata bine efectele negative ale acestor chemari.
Apostolii stim ce predicau: pocaintsa fatsa de DUmnezeu si credintsa in Iisus Hristos. La urma urmei, nici B.G nu predica altceva. .. Mai intii v-as invita sa remarcati ca e serios. Niciodata n-a fost mascarici. Apoi a fost consecvent: l-am auzit la inmormintarea pres Nixon. A facut chemare ca la orice evanghelizare desi de fatsa erau presedintsi si demnitari de stat.
– Nu e repetabil pt ca BG si-a cistigat o aura, o reputatie si in final adevenit o legenda. Cine megea acolo era marcat de intreaga aura a evanghelistului. Unii s-au intors real,altsii doar exp. pshih.
E gresit teologic ce facea?
O poveste pe care o stiti multi spune multe.
Prin anii ’60, BG facea evanghelizare in Anglia. Sceptica si aristocratica presa britanica a scris: nu e nimic supranatural, totul e efectul psihologic al cintarii „asa cum sunt la Tine vin”. A aflat BG si-a hotarit sa faca apel fara cintare. In primele minute n-a iesit nimeni. „Am crezut ca se prabuseste tavanul”- povesteste solistul G. Beverly Shea- „si am vrut sa ma reped la orga. Dintr-o data a scirtiit un scaun apoi zeci si sute de scirtiituti”… „Dati-ne cintarea inapoi” a zis presa – „linistea ne omoara”. „Era puterea Duhului Sfint” -continua cintaretul. Ce se petrecea acolo, mai ales in zilele bune, nu poate fi discounted usor…Protestul lui Washer e justificat de superficialitatea popularizata de mesaje asemanatoare. Cred ca BG a avut o incarcatura spirituala deosebita. Cind el a inceput a fost un adevarat scandal si nu din cauza mesajului…Daca teologia ar fi totul, teologii ar fi cei mai buni evanghelisti…
draga Doru,
unii vorbesc de manipulari in astfel de medii, presiunea psihică etc.
Foarte interesant ce relatezi… mai ales din Anglia 🙂
De reţinut: dacă teologia ar fi totul, teologii ar fi cei mai buni evanghelişti
„Peace, joy, happiness…” (Departe mai e predica de pe munte…)
„Make that decision now!” (Tâlharul de pe cruce nu a decis, era cam târziu – ci L-a rugat.)
„Accept Christ as your personal saviour!” (Cum? Se dă declaraţie notarială valabilă cât timp?)
„You can get eternal life tonight!” (And then you must keep it tomorrow…)
„Not to decide is to decide not to! You have to decide tonight!” (Dacă primeşti har… Dacă nu, decizi că ţi-ar trebui mai mult har.)
Punctele-cheie mi se par acest ACUM, DECIZIA, MÂNTUIREA. Decizia mea de mântuire garantată, acum. Acum-ul continuu este doar o noţiune muzicală? Garanţia este din domeniul financiar – dar cei care vând şi cumpără… Decizia este arminiană, şi vor sări calviniştii ca arşi.
Aşteptăm cât mai clare lămuriri, până începe cearta sau discuţia prea aprinsă.
agnusstick:
Clarificare puteti gasi ascultind predicile in intregime. Ma refer la clarificarea autorului predicii; ce-am putea face noi? Sa scriem una mai buna?
-„Acum” e din Biblie: „astazi e ziua mintuirii”, „pina cind se zice astazi” sau „pina cind veti…?”, etc… „altadata” e de la atenieni vs. Pavel.
-tilharul a decis… sa-L roage pe DOmnul
-„bateti si veti gasi” face si ea parte din predica de pe munte…
-Garantsia este…”pe cel ce vine la Mine nu-L voi izgoni afara”
Desigur ca astea le stitsi dvs si e perfect rezonabil sa avetsi o teologie diferita. O luati insa cam usor si cam in raspar… Indiferent ce teologie veti fi avind, sunteti de-acord cu mine ca un copil al lui Dumnezeu trebuie sa aiba Duhul lui Dumnezeu; daca nu, nu-i al Lui, nu-i asa? Ei bine, domnul meu, cumva Duhul Sfint vine in viatsa credinciosului avind in vedere ca nu ne nastem cu El. Ba chiar dimpotriva ne nastem morti spirituali. Iata de ce dincolo de limitarile pe care orice prezentare omeneasca a evangheliei dumnezeiesti o are, aceasta e mai buna decit multe altele. Sunt curios, sincer, s-o aud pe-a dvs. Stitsi desigur chestia aia cu Moody si cei carora nu le placea modul in care ‘mnealui evangheliza.
PS – sunt calvinist „beton” si tot cred ca oamenii trebuie sa deida; chiar daca CIneva a decis inaintea lor; ei n-au de unde sa stie asta.
Va multumesc pentru corectie si lectie. Eram grabit, si nu mi-am luat toate precautile de rigoare. Era un exercitiu nu de batjocura, de care din pacate sunt capabil, ci de posibile obiectii la teologia pusa sub semnul intrebarii. Nu am nici o intentie de a minimaliza o evanghelizare, chiar teologic gresita.
agnusstick:
va cred.
“Predicile frumoase atrag laude predicatorului, dar predica pătrunsă de Duhul Sfânt îi face pe ascultători să-L laude pe Dumnezeu.” CHARLES FINNEY (apropo de retorica)
Nu va suparati pe mine ca incerc sa va descretesc putin fruntile cu o gluma simpatica pe care am auzit-o candva: „Billy Graham se plimba o data pe malul unui lac. La un monet dat zareste o mana putin iesita din apa, care se misca dintr-o parte in alta in semn de „ajutor”. Billy Graham o vede si zice: ‘Da, v-am vazut, daca mai este cineva…” 🙂 E doar o gluma, tot respectul pt rev Billy Graham de altfel.
O gluma…adevarata…
Billy Graham insusi a povestit-o.
Cu multi ani in urma, a fost atacat de un hot. Graham, fost boxer, a decis totusi sa nu se ia la bataie si i-a dat portmoneul. Hotsul a vazut ca-i Billy Graham si i-a dat totul inapoi, spunindu-i: ” si eu sunt baptisti si nu obisnuiesc sa-mi atac fratsii. Daca stiam ce religie ai te lasam in pace de la-nceput”..
B. Graham e batrin, exista predicatori moderni care ne pot fi modele omenesti de predicare.
Mi s-a parut totusi extrem de inspirata intorducerea sa de la manastirea Sucevitsa.
Era Sfinta Marie, Graham era baptist conservator din Conventia Baptista de Sud, ea insasi conservatoare. Cum sa-ncepi? Introducerea lui B. Graham (aprox.):
„Azi e Sfiinta Maria. In Ioan cap. 3 ni se spune ca Maria, maica Domnului, a spus: Sa faceti tot ce v-a poruncit EL (Iisus). Ce ne-a poruncit el?”… de-aici Graham si-a introdus o predica evanghelistica. Impactul n-a fost mare, parere personala, dar inceputul a fost bun. Cum as fi inceput eu? Poate nici nu m-as fi dus, avind in vedere rezervele mele vs. mariologie…
si eu cred ca inceputul a fost bun. cine l-a sfătuit l-a sfătuit bine
Domnul Isus insusi nu a vindecat pastrand acelasi tipar. Unora le-a vorbit, pe altii i-a atins, unii s-au atins ei de El! Ce doresc sa spun, este faptul ca fiecare predicator este original in felul Lui si este o unealta diferita in Mana Domnului, pentru ca toti suntem diferiti.Pe de alta parte,ce poate sa aiva efect hotarator in viata mea, in viata fratelui meu poate sa nu conteze deloc…