Ce se va întîmpla cu mişcarea baptistă după încă 250 de ani de aici înainte? Ne pasă? Am uneori impresia că, fiind preocupaţi de următoarele alegeri la comunităţi şi de pregătirea următorului Congres, judecînd după planul cincinal, în tradiţia lăsată brazdă pe mintea noastră de mentalitatea comunistă, pierdem din vedere perspectiva transgeneraţională: ce lăsăm în urma noastră după ce vom fi „oale şi ulcele pe pămîntul ţării mele”, cum spune cîntecul pioneriesc.
Iată o temă de meditaţie, mai ales în lumina hipercelebrantului site de care aminteam într-o altă postare.
Nu ştiu cine a spus-o, dar suna cam aşa (era cu referire la mişcarea Navigatorilor):
totul începe cu o idee, devine o mişcare, apoi o instituţie, după care devine un … monument, adesea… funerar.
Să ne uităm la ce a lăsat în urmă Reforma pe alocuri în Europa de Vest, o teologie superbă, amintiri dulci, creaţii fenomenale, biserici frumoase, o cultură respectabilă, dar este ca Frumoasa din Pădurea Adormită… sau ca Adormita din Pădurea Frumoasă.. nu-i mai vine Prinţul, ca să o trezească din coma profundă prin sărutul dătător de viaţă.
E frumoasă, dar doarme, pe alocuri, de atîta stat, a făcut răni care supurează.
Ce s-a întîmplat în 400 de ani de la Calvin, ce s-a întîmplat în 400 de ani de mărturisire baptistă?
Am urmat oare şi noi tiparul fariseic?
Un text ca Maleahi 3:16-18 ar fi descris foarte bine mentalitatea Perushim, a celor puşi deoparte (parush), mişcare înfloritoare în perioada celui de-al doilea Templu (530-70 înainte de Cristos – corectaţi-mă dacă greşesc în ceea ce priveşte datele şi radicalul ebraic)… adică patru sute şi ceva de ani.
Malachi 3:16 Iată ce zic unii către alţii, cei ce se tem de Domnul. Şi Domnul a luat aminte şi a ascultat; o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui spre binele celor care se tem de El şi caută scăpare în numele Lui.
17 „Şi vor fi aceştia pentru Mine”, zice Domnul Savaot, „în ziua în care voi face judecată, ca o avere a Mea şi voi avea îndurare de ei, precum are un om faţă de fiul său care îi slujeşte.
18 Atunci vă veţi schimba părerea şi veţi vedea deosebirea între cel drept şi cel păcătos, între cel care slujeşte pe Dumnezeu şi cel care nu-L slujeşte.
Ce s-a întîmplat oare între acest text şi acesta? Cîţi ani sînt? Mai mult de 500, dar oare de cînd începuse degradarea mişcării fariseice?
Matei 23:1 Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2 Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3 Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4 Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5 Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6 Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7 Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8 Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9 Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10 Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11 Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12 Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.……
32 Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33 Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34 De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35 Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36 Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
38 Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
39 Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.
Oare ce se va întîmpla cu mişcarea baptistă după 500 de ani? Sîntem sortiţi să repetăm istoria?
În 1991 l-am vizitat la Foişoru de Foc pe părintele Athanasie Negoiţă. O minte extrem de lucidă, format la şcoala veche teologică, pe vremea cînd încă se mai făcea carte, specializat în străinătate, orientalist respectabil, bun cunoscător al mişcării neoprotestante din România. La 88 de ani era vioi, lucid. Mergea din altar spre pronaos săltat, cădind cu gesturi largi, dar hotărîte ca un hipodiacon de 16 ani.
După o discuţie despre semnificaţia Euharistiei prin comparaţie la ortodocşi faţă de neoprotestanţi, l-am întrebat:
– Părinte, spuneţi-mi şi mie ce părere aveţi despre baptiştii din România
A stat, s-a gîndit,
– Feciorule, noi, ortodocşii sîntem aşa cum ne vezi, am ajuns rău, dar am ajuns aşa în 2000 de ani de istorie. Voi, baptiştii, deşi nu aveţi multă vreme, sînteţi uite aşa… chiar la tălpile noastre, ne urmaţi îndeaproape …
Am digerat greu răspunsul şi m-am dus cu el la preşedintele cultului baptist din acea vreme, încercînd să înţeleg la ce se referă. Discuţia a sfîrşit cu ceva tensiune.
Acum, la aproape 20 de ani de la acel dialog încep să înţeleg la ce se referea bătrînul.
Părerea mea este că repetăm tiparul istoric al fariseilor oglindiţi cu Maleahi şi ne îndreptăm spre Matei 23.
Care este calea de întoarcere? Cum vom evita catastrofa? Cît timp avem să întoarcem corabia din cursul ei şi ce preţ trebuie plătit pentru acest lucru? Iată întrebări care merită discutate şi la care răspunsul trebuie dat cu bună cumpănire.
Marius Cruceru 
Nota 10 pentru sinceritate, onestitate…
Nota 10 … cui? Baptiştilor din România!
Dvs 🙂
Marius,
Eu cred ca atata timp cat ai o doctrina corecta poti reveni la matca.
1. Doctrina/Invatatura
2. Practica/Traire
3. Fantezii…
Cred ca daca gresesti in practica ai la ce te reintoarce, iar acel ceva te pune pe o traiectorie buna.
Daca lasi doctrina/invatatura sa se strice, nu mai ai la ce sa te intorci, nu ai cum rezista generatie dupa generatie la intemperiile vremurilor.
Da oamenii pot sa se schimbe si sa rataceasca datorita pornirilor firi, dar in momentul in care se trezesc au Indreptarul Credintei, Cuvantul lui Dumnezeu in care cred si care pentru ei este inerant.
Daca temelia este subreda, constructia nu se merita facuta.
Vor fi fluctuatii in zel, practica, traire, dar datorita marturisiri de credinta ai un reper la care sa te reintorci. Ar fi multe de spus dar ma opresc aici.
Daca te uiti la istoria poporului evreu vezi aceiasi parametri sinusoidali.
Avem totusi un avantaj, traim vremurile de pe urma. Mult nu mai este. MARANATA!
Cornel,
Da, ce spui seamănă cu ce se întîmpla în Pateric,
părinţii acceptau orice jignire mai puţin pe cea de eretic.
ORtopraxia este urmată de ortodoxie întotdeauna.
Nu se poate zidi o mîntuirea dreaptă pe o credinţă strîmbă.
Adevărul nu poate fi decît acesta: oamenii nu ştiu ce este creştinismul. Ei Biblia o iau drept o carte pilduitoare — livre édifiant —, pe Iisus Hristos drept un pastor moralist, iar creştinismul tot drept o vagă învăţătură din care se alcătuiesc programele şcolilor de laşitate, de nerozie şi de fariseism. Domnul se întreba dacă venind pe lume va mai găsi credinţă. Rămîne de văzut dacă va mai găsi măcar un limbaj comun cu oamenii.
Scrisoare a lui Steinhardt catre Virgil Ierunca, 31 octombrie 1972, in “Dumnezeu in care spui ca nu crezi“, pp 148-149 (Editura Humanitas, 2000)
Draga Liviu, mulţumim pentru citat… de meditat!
A mai spus IAru zilele trecute că singura sarcină a Bisericii este să civilizeze…
mai intai depinde de ce decizie a luat Domnul fata de baptisti (chiar sunt f curioasa daca Dumnezeu ne percepe in felul acesta, adica pe denominatii).
apoi depinde de ce va face fiecare in dreptul sau, cred ca si azi Dumnezeu cauta un om care sa stea in spartura.
aceasta lupta ar trebui sa se dea pe genunchi, in post si rugaciune. dar…se pare ca totusi sunt vremurile din urma.
S-ar putea ca adormita sa fie frumoasa tocmai pentru ca e adormita 🙂
Cand s-o trezi s-ar putea sa fie prea batrana ca sa-i mai pese. Se ridica alte „frumuseti”.
La modul serios eu am senzatia de mult ca organizatiile religioase isi au viata lor. Unele pot fi chiar matusalemice altele mor prematur. Fiecare cu destinul lor. La moartea lor nu putem face decat ce a facut David. Sa ne oprim din jelit, sa ne barbierim si sa ne continuam viata reala.
Sa ma ierte cei dependenti de ele.
Poate ar trebui sa pui semnul „interzis copiilor” la subiecte de genul asta
multumim pentru revenirea cu postare despre subiect. making a long comment short :), revin cu speranta ca C.U. discuta aceste aspecte de mult in sanul lor. Nu-mi luati aceasta speranta. Recunosc ca imi pun sperante Consiliu pentru ca d-aia am participat la ultimul Congres. Pentru ca cred ca nu m-am dus degeaba. Deci cine poate fi mai in masura sa ofere directii (pe urmele Duhului, desigur) decat suma reprezentantilor credinciosilor baptisti?
2. Desigur, ar fi tentant sa zicem ca parintele Negoita a fost rautacios, ca avea boala pe sectanti. Dar daca nu a fost rautacios?
3. Fr. Vasile Talos spunea in deschiderea ultimului Congres ca gloria lui Hristos trebuie sa revina in turma, nu in…altcineva. Si parca tot dansul a zis ca baptistii trebuie sa ramana o miscare. Nu altceva.
4. Nu ma pot abtine sa nu raspund lui Cornel, si sa va adresez in acelasi timp dvs. o intrebare: si daca totusi mai este mult si nu vine Domnul ce se va alege de baptistii romani?
Nadajduiesc in niste raspunsuri la fel de valoroase ca de obicei din partea dvs. Asta pentru ca nu sunt fan dedicat al explicatiilor si directiilor SBC, EBF, Yancey, Ortberg, Ravi si altii. Imi doresc niste directii din partea baptistilor romani.
alterema,
Pentru ca avem de-a face cu profetii despre trecut, ingaduie-mi sa-ti aduc aminte si de cele despre viitor… sunt multe care s-au implinit de la 1948 incoace si altele se implinesc sub ochii nostri.
De aceea spun, nu mai este mult.
Maranata
oale si ulcele DIN pamantul tarii mele
Ca Uniune, nu stiu. La nivel de biserica locala, se poate pastra spiritul inca mult si bine, depinde de capacitatea de ucenicizare.
Dar, ca exista o adormire, este un fapt.
Daca va fi rau, ce recomandati – unde sa mearga crediciosii? Oare au unde? Daca va incepe o noua miscare, se va cunoaste si cu ochii „inchisi”, la cate miscari s-au tot desprins pana acum dar fara rezultate pozitive.
Imaginea istorica arata ca un foc batran, care se stinge, dar din care s-a desprins o scanteie, apoi, din aceea, altele mai mici si asa mai departe. Dar, din scanteie se desprind si bucati de cenusa calda, aparent arzand, dar terne.
Apoi, daca Dumnezeu cauta un om sa stea in spartura, cum ne place sa zicem, de ce nu ne intrebam de ce spartura? Oare nu cauta mai intai Dumnezeu oameni care sa tina zidul integru?
E gata facuta spartura? Sau suntem inca in lupta la zid? Cum a ajuns starea de astazi? Nevegherea strejerilor?
Depinde, Ascultarea, așa cum spui, de ucenicizare, de conducerea bisericii,
dcacă pastorul și comitetul au viziune și biserica stă alături, atunci se poate…
noi mișcări?
Doi ani de zile și se cam fîsîie, cam asta îmi spun colegii sociologi,
Dacă nu este de la Dumnezeu și este de la oameni… asta se întîmplă.
Poate fi un hipodiacon la 14 ani?Aici spune ,,caun hipodiacon de 16 ani”.
Am văzut hipodiacon de 12 ani.
Cred că aceasta este vîrsta minimă, dacă nu mă înşel. S-ar putea să nu fiu informat corect.