La moartea lui Paul Barbăneagră, ieri, în ziua căderii guvernului Boc, Theodor Paleologu, Ministrul Culturii, declara:

„Cel mai mare regret pe care îl resimt în această zi este moartea lui Paul Barbăneagră, un excelent cineast, un patriot exemplar, un om minunat şi generos”. În luna martie, ministrul Culturii, i-a înmânat cineastului Ordinul „Meritul Cultural”, în cadrul unei ceremonii, la Paris.

……

Franţa şi-a mai păstrat ceva din fiinţa ei creştină? Am impresia că desacralizarea se întinde cu sprijinul preoţimii, cam atinsă de microbul stângist.
Eu, făcând filme cu teme religioase, am întâlnit multe feţe bisericeşti. A fost foarte greu şi este din ce în ce mai greu să întâlneşti un preot cu o gîndire dogmatic-tradiţională! Mai toţi sînt încercaţi de prostioarele progresiste. Foarte la modă a devenit în ultimii ani figura „suprarealistă” de „preot-muncitor”, un soi de activist-sindicalist îmbrăcat în straie popeşti, care propovăduieşte în numele Bisericii necesitatea revoluţiei mondiale. Aşadar, pe de o parte, elita Bisericii catolice se automutilează, ca viziune şi gîndire, iar pe de altă parte, un alt simptom incontestabil devine lipsa din ce în ce mai mare de preoţi. În regiunea noastră, aici în Seine et Marne, avem un preot la cinsprezece biserici. Acum, în clipa în care s-a anunţat venirea Papei Ioan Paul al II-lea, gazetărimea, ciuma asta care s-a infiltrat în toate ţările occidentale şi care, în majoritatea ei, este goşizantă (nu numai progresistă, ci marxistă!) a impus, prin ziare şi emisiuni de televiziune ideea că vizita Papei ar constitui o ştirbire a caracterului laic al societăţii franceze.