Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am aflat si eu de ce e bine ca sunt Southern Baptist.
Citeva chestii in fuga:
-viitorul pare al non-denominationalilor (daca nu le-o iau emergentii inainte). Dar problema mai shoada e ca la nondenominationali nu se prea duc de la „istorici” ci doar se muta de la alti evanghelici. Cistigul nu e prea mare pt Imparatia Domnului.
-bisericile noi in America cresc mai repede (4% botezuri raportat la membri,fatsa de alea vechi, 2%). Pe alocuri, daca o biserica locala are reputatie proasta, cam greu o mai duci inaite. E mai usor sa faci una nou, nondenominatsionala
-un roman, baptist din bunic in nepot, s-a mutat de la romani Bapti la nondenom. Biserica buna (aparent) cu 3 mii membri, in crestere. Dupa ce-a trecut de furcile caudine (sic) si a devenit membru s-a invrednicit la un lunch cu pastorul senior. Mucalitu’ a-ntrebat: „pastore citi crezi sunt nascuti din nou in biserica noastra?” -„50%’ a venit raspunsul, „iata de ce nu facem evanghelizare in afara”…. I-am dat peste bot romanului ce ne-a parasit: „50%?”..-„Da ce crezi ca la voi sunt mai multi?”-m-a pocnit inapoi… „Sper ca, da..”
Eu ramin Southern Baptist, dupa cum ramin si probleme; da-s si lucruri bune, precum cele aratate mai sus.
Nteles! Ce să facem noi în confuzie? Să ne bucurăm sau nu că nu sîntem SB?
Dupa cum va acuza unii sunteti in aceeasi barca cu noi.
In rest, cred ca am fost clar. Asociatiile, organizatiile, uniunile si conventiile, nu sunt de idealizat, ele sunt inventsii pamintesti, necesare, cred eu, in ziua de azi. Fara a idealiza SOuthern Baptist, o prefer altora asocieri de biserici, printre altele, si pt cele aratate in articolul de mai sus.
Exista avantaje de moment pt cei ce-alearga dupa chestiile noi aparute. In timp, insa acestea dispar si apar dezavantajele.
Doru Radu, și eu prefer SBC, dacă ar fi să aleg, mai ales după ultimele mișcări și luări de poziție față de alte organizatii.
L-am auzit la o conerintsa pe Mohler. Recent. la intrebari, mi-a placut simplitatea cu care a ramas la interpretarile Biblice clasice ale problemelor moderne:ce facem cu pastorii divortsati/recasatoritsi? Da cu ordinarea femeilor?
..Desi nu ma pasioneaza aceste dezbateri si nici nu voi o polemica, mi-a placut ca a ramas la „clasice” fara sofisticarile altor ‘telectuali crestini.
Paradoxal, coferitnsa se desfasura la verisorii nondenominatsionali care n-au fost tare incintatsi de conservatorismul lui Al.
De asta îmi place şi mie Mohler. Simplu, scurt , la obiect, informat, inteligent, cu simţul umorului, clasic, conservator, ferm.