Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Unii spun si buna seara 🙂
Sau ‘sara buna! …dar asta e mai greu de tradus
Da, Cristi H, ai adus o nouă dimensiune discuţiei… salutul formal versus salutul informal
Sara bună este un salut mult mai informal.
îl folosim mai mult între prieteni, bună seara este foarte formal… iată cîte capcane are limba, mai ales pentru un vizitator străin
„Use ‘good evening’ as a greeting after six p.m. Use ‘good night’ at the end of the evening when you leave someone for the day.” sursa: About.com
Deci sa nu asumam ca americanii nu folosesc „Good evening”.
Niciodata nu se spune Good night cand intilnesti pe cineva. De obicei se spune doar la plecare. Daca te intilnesti cu cineva si e seara spui „good evening”. Dar asta doar intr-o situatie formala.
draga Daniel, am relatt întrearea exact aşa cum a fost pusă,
poate că mie tocmai asta mi s-a părut cel mai interesant,,,, de ce respectivul a sărit tocmai peste good evening din limba sursă?
Mi se pare interesantă nu inversiunea, ci faptul că respectivul a remarcat-o.
Cred că este o problemă de entuziasm 🙂 De observat formele articulate: „dimineaţa”, „ziua” în contrast cu forma nearticulată: „noapte”.
bună observaţie!
Engleza e mult mai flexibila decat pare, ca intonatie. ‘Good Evening’ e preferat fata de ‘Good Night’, tocmai pentru ca ultimul poate sugera ‘ Du-te si te culca, betivule!…:) Similar, ‘Good Day!’, mai ales in UK, poate usor insemna ‘ Ia mai cara-te!’ In schimb, ‘Good Evening!’ e calea de mijloc, politicoasa: ‘uite ce seara frumoasa, prietenoasa, serioasa si amuzanta, dupa munca, dar inainte de ora de mers la culcare, decent’…
interesant ce spui… mai ales ideea de trimitere a cuiva la culcare.
n-am perceput/o niciodată așa
Este o chestie de preferinta. In italiana, spaniola este la fel cu engleza. Restul lumi face o urare, exprima o dorinta puternica, aproape o porunca. Cu alte cuvinte, depinde de tine daca o vei avea sau nu.
In romaneste, lucrurile stau altfel. Suna sec, pasiv, aproape flegmatic, „om vedea noi cum o mai fi”. Aproape ca depinde de alti nu de tine.
Faceam referinta la „Noapte Buna” nu la restul formulelor de adresare. Scuze!
Depinde de percepție…
mie nu mi se pare că este flegmatică urarea românească…
Dar ce părere ai de maramureș unde se salută oamenii peste tot cu LĂUDAT FIE ISUS și răspunsul este ÎN VECI DE VECI ..
Scuze – n-am fost explicit pana la capat atunci cand m-am referit la intonatie. ‘Night’, respectiv ‘Day’ au o verbalizare seaca, dura (daca vreti, de ce pare germana mai aspra decat engleza…); ‘Evening’ are o fosnaire mai mangaietoare:)
Si da, limbile latine sunt mai bogate in sintagme, mai putin dependente de intonatie (poate ma insel – nu sunt lingvist). In mod cert, limba romana e foarte bogata din toate punctele de vedere!
Limba română este o limbă FOARTE SĂRACĂ!
voi argumenta, dacă este necesar.
REpet: FOARTE SĂRACĂ.
Hm, poate că nu ar trebui generalizat, în Sud (Muntenia+Oltenia)nimeni nu spune la despărţire „Noapte bună”, acesta este un salut destul de familial, care se foloeşte când efectiv te duci la culcare.