Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am aceasta traducere si am observat diferente fata de George Grigore. Ar fi interesat de stiut parerea dansului (una cat mai oficiala, daca exista pe undeva).
Am dat un pumn de bani pe aceasta traducere si acum citesc ca se distribuie… gratuit! 😦
Anticarul ala m-a jupuit!
uite la ce este bun din cînd în cînd internetul.
Este vina mea ca in fata cartilor care ma intereseaza simt cam ce simte alcoolicul in fata sticlei… 🙂
Adrian, eu am învăţat să mă abţin. Mi-am pus criteriile de cumpărare a cărţilor în geantă şi mă uit la el pe palm de cîtee ori păşesc în locul ispitei.
Mărturisesc că preţurile mă ajută enorm la salariul meu amărît 🙂
Ma intereseaza „procedura”! Puteti sa detaliati?
Problema la mine o constituie chiar criteriile (prea multe pasiuni, prea multa risipire…). Chestiunea e serioasa si, in plus, lasa uneori „gauri” in buget (mai ales in perioada asta de criza!).
Da,
cînd intru într-o librărie îmi pun cîteva întrebări
1. această carte este o nouă ediţie, care este îmbunătăţirea fundamentală, dacă am o altă ediţie acasă. De obicei ediţiile noi nu au îmbunătăţiri radicale.
2. este acesată carte o carte pe care o voi folosi des sau o voi citi o singură dată şi apoi îmi va ocupa spaţiul în casă şi bilbiotecă (nu mai am deja unde să pun cărţile). Dacă o citesc o singură dată… o voi împrumuta de la o bibliotecă publică. Numai daăc nu o găsesc în bibliotecă o cumpăr
3. chiar voi citi în întregime această carte? Dacă nu, stau şi o răsfoiesc acolo.prefer librăriile care au fotolii şi îmi iau timp de răsfoit. Nu mă de nimeni afară, dar nici foarte popular nu sînt printre librari 🙂 Poţi să şi fişezi dacă vrei…
4. cumpăr cărţile care sînt fundamentale şi mai ales pe acelea care merg în direcţia preocupărilor mele. Am atît de mul t delucru încît nu îmoi permit să mai citesc to ce mă intereesază.
5. Cumpăr acele cărţi care nu au şanse curînd să intre în bibliotecile eletronice.
6. Există cărţi mari pe care le voi achiziţiona şi aştept reeditarea lor, dacă nu le-am achiziţionat încă. (eu şi tu, Martin Buber etc. ) Cărţi care au funcţionat ca puncte de turnură în gîndirea universală sau romanele clasice, care au schimbat istoria literaturii.
7. Nu cumpăr tot ce îmi recomendă unul sau altul, prefer să las cartea să se răcească… să vină cîteva recenzii şi apoi cumpăr cartea. Aşa am făcut cu Omul recent al lui Patapievici. După ce s-a linştit piaţa, şi au scăzut un pic şi preţurile, am luat şi eu cartea.
8. Iau cartea reprezentativă sau fundamentală a unui autor care mă interesează capo d’opera, nu orice schiţă şi poezioară, dacă nu am de gînd să îmi fac doctoratul pe temele gîndirii acestuia.
9. Răsfoiesc bine cuprinsul, index-ul, cîteva fragmente din carte, citesc un pic. S-ar putea să fie o carte şi interesantă şi bună, dar să nu îmi placă stilul, modul în care este tratată problema.
10. De obicei părăsesc rafturile cu braţele pline de cărţi. Cam 10 carţi care mi-au plăcut mult. Înainte de a mă duce la casă, fac o formă de post, de purtare aspră, reduc numpărul la jumătate şi aplic reguliele de mai sus, plus regula buzunarului… nu iau toţi banii cu mine şi atunci sînt SILIT să renunţ la 5 dintre ele. În felul acesta rămîn cu spuma şi caimacul.
cam asta este .
Multumesc pentru acest „algoritm” in zece pasi. Voi medita asupra lui. Trebuie!
mi pare rău că este destul de dezlînat, dar poate îl putem perfecţiona.
Aplicat azi algoritm. 🙂
Evitat cumparat Plotin III Humanitas (avut editia IRI).
Simtit regrete ajuns acasa. 😦
da, dar regretele trec, banii rămîn pentru altă carte mult mai importantă… Şi eu aş plînge puţin după Plotin, dar tocmai mi-am luat cu banii economisiţi o carte despre Augustin ca mentor în engleză.
Asta merge în direcţia specializării mele.
trebuie să îţi trimit conferinţa de aseară
de ce nu pot gasi toata traducerea coranului in limba romana
poate pentru că singura varianta „corectă” este în arabă. Musulmanii consideră că orice traducere este o trădare a sensului.
apoi… trebuie cumpărată traducerea indicată în articol în forma hardcopy.
Nu ”poate”, cu siguranta singura varianta corecta este cea in limba araba.Coranul nu se poate traduce in nicio alta limba.Chiar si aceasta traducere nu este corecta.
și dvs. cunoașteți limba arabă ca să puteți evalua?
Corect. Coranul nu poate fi tradus corect in alta limba. Pentru arabi coranul este ceva sfant si mi se pare o greseala sa fie tradus si in alte limbi. Ar fi bine sa ramana doar in araba. N-ar fi rau daca ar lua atitudine si sa nu mai dea voie sa se distribui traducerile mai departe.cine vre sa citeasca coranul sa invete araba, eu unul nu cred ca voi fi in stare sa invat…
Aici nu este vorba cine cunoste si cine nu cunoaste.Dar va puteti interesa la orice moschee din Romania si va puteti interesa cu privire la acest lucru pe internet.O sa aveti surpriza de a afla acelasi lucru pe care l-am spus in comentariul anterior.Araba este o limba mult mai bogata in cuvinte decat limba romana si orice alta limba.Sunt cuvinte pe care pur si simplu nu le poti traduce in alta limba.Coranul este cea mai frumoasa carte care exista in lume, iar cuvintele din el nu au termen de comparatatie intr-o alta limba decat in araba.Bineinteles ca se poate traduce dar nu este acelasi lucru.Este ca si cand ai incerca sa pui lucrurile dintr-un geamantan mare in unul mic.De exemplu aceasta traducere are o parte gresita in sura Maryam.Imi cer scuze daca am ofensat pe cineva cu acest comentriu dar consider ca lumea trebuie sa inteleaga cu adevarat frumusetea Coranului si pe cat posibil traducatorii sa incerce sa il traduca mult mai bine.Multumesc pentru intelegere!
as dori coranul daca se poate sa fie aplicatie pt mobil. ex. jar, jad. va multumesc.
ps. dar in limba romana
probabil că există, dar trebui să îl citițți neapărat în arabă
pai nu stiu limba araba