Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius, cine a urmarit stirile cu scandalul diplomelor stie ce e aracisul si celelalte acronime. Dar ma gandesc la purtatorul de documente ca incepe sa semene cu batrana cu maldarul de vreascuri in spate care, intr-un moment de epuizare, cheama moartea. Pentru ca apoi, cand moartea isi face aparitia, in vesmantu-i specific, babuta noastra sa nu mai recunoasca faptul ca ar fi apelat-o.
Parca-l vad pe d.gherman tinand cu dintii de geanta neagra cu rosu in vreme ce „relaxatul” din panou intinde mana sa i-o ia. „Am glumit”, ar spune el, plecand urgent de acolo cu un inexplicabil pas sprinten, aproape sarind intr-un picior 🙂
Ha, ha, da, buna perspectiva, Mihai… uneori ne facem ca ne pare rau pentru ceea ce facem si atunci cind ne ia Dumnezeu ceea ce facem… cerem inapoi. De cite ori nu spunem… vreau sa mor mai bine decit…
Bine ca Dumnezeu este indurator si nu ne ia in serios.
Frate Marius,
pentru noi, cei mai tineri, ar fi interesant de abordat un subiect referitor si la epuizarea studentilor care incearca „sa dea Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, epuizarea celor care sunt zdrobiti de un sistem de invatamant inuman, daca doresc sa fie cinstiti. Eu am trait asa ceva si sigur sunt si altii.
draga Adina, inteleg perfect la ce faci referire. Nu cred ca se potriveste aici ideea cu Cezarul si cu Dumnezeu, dar ai dreptate, sint scoli in care este imposibil sa treci examenele fara compromis.
Poate ca vom vorbi si despre asta.
Frate Marius,
va multumesc pentru raspuns. Intre timp mi-am facut propriul blog, sper sa il vizitati. Deocamdata nu sunt prea multe lucruri, dar vor apare.
Eu am reusit sa rezist in scoala romaneasca, fara compromis, dar asta m-a costat din punct de vedere al sanatatii. Acum nu mai stiu bine ce ar fi trebuit sa aleg…
care este adresa, Cuvintealbastre?
adresa blogului.
Eu cred ca Dumnezeu itiva rasplati credinsiosia si cinstea, daca nu ai facut compromis.
Sanatatea este un pret foarte mare, dar ai fi dorit sa experimentezi alternativa, compromisul, copiatul?
referitor la universitatea cea mai discutata azi: mama (are 70 de ani, fosta asestenta medicala – pensionara cu 1000 lei pensie pe luna) ma intreaba cat costa un an de scoala la universitatea respectiva. Ii spun ca aprox 2000 lei pe an, si stiti ce mi-a spus? ca daca merg treburile asa se inscrie si ea, ca doua luni de pensiue pe ani se rezolva si in cativa ani face si ea facultate fara sa vada unde e cladirea macar. Ce student e acela ce nuve cum arata cladirea, nu vede un profesor la fata? si vorba aia” nu ai restanta, nu ai prestanta”, oricum de la profesori inveti multi mai multe decat niste cursuri, inveti ce inseamna cultura, civilizatie, bun simt etc (asta daca si profesorul respectiv le detine, logic, nu? oricum sa te adresezi unei persoane (domnule profesor) face de 1 milion de ori mai mult decat un calculator conectat la internet. In facultate am avut un profesor de „previziuni macroeconomice” care intre timp a ajuns decan la o facultate in Braila si de la el am invatat mult mai mult decat materia lui, persoana respectiva este un fel de Valentin Stan (vezi antena 3, Mihai Gadea ) care discuta mult mai multe decat materia lui, bineinteles in domeniu economiei, nu al politicii. Sa revenim, facultate la care caz concret o persoana ce a fost in primul an numai in primul semestru la facultate primeste dupa al doilea semestru o scrisoare ce vine de la facultatea respectiva in care este instiintata ca a absolvit toate examenele din primul an (studenta respectiva in al doilea semestru deja lucra in Italia, nu mai frecventase cursurile facultatii), era felicitata pentru asta si era invitata sa vina sa achite taxa pentru anul 2 de studiu. Comentariile sunt de prisos.
Asa ca Domnule Profesor Cruceru tineti aproape toti studentii ca o facultate se face la zi, nu prin internet . Eu am facut facultatea la zi, sambata si duminica al lucrat din oct 96 pana in febr la o scoala cu deficienti de auz (scoala generala) in fiecare sambata si duminica cate 10 ore pe zi (jumatate de norma), iar facultatea am terminat-o cu aproape nota 9, proiect de licenta realizat 100 % de mine. Deci se poate sa faci o facultate si sa si lucrezi, dar daca mama si tata au bani ce mai trebuie intorsi ca mucegaesc…. mai bine la facultatea prin internet
Domnule Gabriel Harapescu, ma identificu cu ce spuneti, mama mea, 61 de ani, a fost tot asistenta medicala.
Stiu desre ce vorbiti.
Noi incercam sa nu ne indepartam de studenti. Mai ales teologia nu cprea cred ca se poate face la distanta, fara sa ne vedem fata catre fata.
Felicitari pentru reusitele despr care vorbiti.
Frate Marius,
ma bucur mult ca sunteti interesat de ceea ce am de spus si eu. Adresa blogului este
http://cuvintealbastre.wordpress.com.
Pe blogul meu publica articole si tatal meu si sper ca in curand sa ni se alature si alti prieteni.
CENZURAT LA CEREREA COMENTATORULUI
Pe blogul meu deja apare prima parte a unui articol dedicat unui ipotetic student din anul intai. Articolul are trei parti si o sa il public pe tot. Intentionez sa scriu cat mai multe lucruri care sa le fie de folos studentilor. Nu vreau sa pateasca si altii ca mine! Astept sa aud parerea dumneavoastra referitoare la blog.
La acest comentariu te referi că trebuie șters?
Frate Marius,
am înca o rugaminte, va rog după ce citiţi comentariul pe care l-am facut mai sus să îl ştergeţi de pe blog. Consider că sunt informaţii pe care nu are rost să le vadă toată lumea. Va multumesc.
Bine, poți să îmi spui exac la care comentariu te refeeri?
Este vorba de comentariul in care apare adresa catre blogul meu. Va multumesc.
Done!
Intre timp m-am gandit sa mai postez un comment :). Imi place foarte mult blogul dumneavoastra. Tot explorez si gasesc lucruri noi si de calitate. Domnul sa va binecuvinteze!
Mulumesc, Cuvintealbastre, m-am uitat si eu pe blogul tau. Promitator. Tine-o tot asa!