Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
In Casa Alba il avem pe mesia iar „bunul samaritean”(MJ) asa cum a fost numit de Jackson Lee, Texas Democrat Congresswoman la memorial service, s-a dus…
Se va scrie in curind o noua scriptura cu noi personaje…ATIT DE STUPID.
Dragii mei asta-i mai mult decat stupiditate, este sfidare pe fata la adresa lui Dumnezeu si a Cuvantului Sau pana cand Cel Prea Inalt isi va dezlantui mania peste o lume rasvratita.
Stati linistiti ca a inceput sa iasa la suprafata toate nebuniile lui M.J.Pentru mine nu a facut si nu face nici doi bani .Putini dintre noi stim sa trecem peste toate problemele cu incredintarea ca toate sunt trecatoare .Nimic de aici nu va fi in vesnicie ,ci numai ce pentru Isus am lucrat aceea va sta .
Ha! Mi-au dat lacrimile! 🙂
Nu se poate, nuuu credeeeaaaam că se poate ajunge la aşa ceva!
E tragic de comic :P:)
http://roxannetrohmaniac.wordpress.com/2009/07/09/mori-sa-stii-ca-mi-pare-rau/
Eu am propus imbalsamarea lui Michale Jackson si trimiterea sa in spatiu, dar din pacate apelurile mele au fost ignorate si dispretuite.
Imi aduc cu durere in suflet, de trecerea la Domnul a Pastorului Petru Dugulescu… atunci blogosfera a fost foarte tacuta, dar acum cand a murit Michael Jackson toti bloggerii s-au implicat si au generat trafic. Nu e corect!
Deplangand moartea lui Michael Jackson multi de fapt si-au plans propria tinerete pierduta. Copiii de azi nu mai au habar cine a fost Jackson, sau au auzit vag de el.
Bietul Michael nu si-a sacrificat copilaria pentru ca ne-a iubit pe noi. I-a fost sacrificata de catre un parinte tiranic, ahtiat de bani si de faima. Deci asocierea cu Mesia – sa-mi fie cu iertare – suna a blasfemie (cuvant pe care aici l-am folosit in maniera eufemistica, ca „paranoia” suna prea urat).
Da, de acord cu vorbele mamei soacre! Prin Bihor se zice: „Multa minte mai are si asta, numa’ ca nu-i toata buna!” 🙂
Iar vremea trece si uitarea se asterne peste toti si toate….
pffff… m am saturat de mesianismul asta jacksonian de doua parale. in primul rand au fost si alti muzicieni care au lasat lumii mult mai mult decat m.j. si au murit – si din pacate mor – in mizerie si nimeni nu ii apreciaza. in al doilea rand nu i a luat nimeni copilaria! cine sa i o fure? daca nu avea copilaria pe care a avut o nu devenea faimos (nici macar muzician) nu avea banii pe care ia avut, nu auzea nimeni de el si noi eram „lipsiti” de acest mesianism ieftin.(mai mult decat ieftin).
Rodica, Dorin, staţi liniştiţi, ce e val ca valul piere.
Roxxane, bine ai venit în acest spaţiu, interesant blogul tău.
Klezmer Popescu, bine ai venit pe aici, da, nu-i corect…
Iulia 2001, şi ţie bun venit, îmi place şi formularea bihorenească 🙂
GS, ceva exemple?