Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ma gindesc la Cuvintul Lui Dumnezeu ca la o mincare pentru suflet. Eu as putea minca cartofi in fiecare zi, de exemplu…fara sa ma satur…mai ales daca linga ei mai am o salata verde.
Cred ca si sufletul din noi tinjeste uneori dupa acelasi fel de mincare daca e buna…si daca vine cind sintem flaminzi…
Si mai este ceva…sint oameni pe care nu-ti vine sa-i inviti la masa ca nu le place niciodata nimic. Pentru aia n-are rost sa te straduiesti ca si asa o sa critice…
Bineinteles ca am vorbit din punctul de vedere al ascultatorului…ca alt punct de vedere n-am. Pentru supravietuirea noastra insa cel mai important este sa ne hranim cu Cuvintul Lui indiferent de combinatia „culinara” in care ni se ofera.
draga Rodica, cred că nu, şi iartă-mă pentru imaginea dură, nu cred că ai mînca o mîncare care a mai fost mîncată o dată.
Este genul de întîlnire între păstori… „ai schiţă, dă-mi o schiţă, dau o schiţă”
Atunci cum ramine cu cartile de schite
O eroare!
mi-am pus mult intrebarea daca nu cumva apostolii conform FA.2.42..”staruiau in invatatura apostolilor” plagiau predicile.Domnul Isus prin indemnul ” in dar ati primit in dar sa dati’ne invita in ai copiia adevarul.dorinta mea este sa plagiez ..insa pe Domnul Isus..in rest ..Pavel ne spune anatema..! din pacate traim timpuri cind,unii pastorii se clasifica.cred ca marea problema este elitismul si iubirea de sine.din cite stiu in antichitate in loc de Laptop se folosea traditia orala ..va intrb este sau nu plagiat..cred ca pe atunci se invata textele si predicile cuvint cu cuvint.problemele apareau cind se devia la „dreapta sau la stinga”.Domnul sa va binecuvinteze..!
Nu prea cred, Libiu.
Ai grija la scris, este greu de citit in felul acesta…. sorry 🙂
Daca fiecare pastor ar citi un text si ar incerca sa fie cat mai original atunci unde am ajunge? Poate ca cheia e sa nu se gandeasca deloc la lucrul asta, zicea cineva. Adica, neurmarind originalitatea, sa o obtii pe deasupra, prin multa munca. Nici un autor nu cred ca, atunci cand scrie o carte, nu se gandeste la „sa fiu cat mai original”, ci asta vine cand nu urmareste lucrul asta. De multe ori am ascultat predicatori foarte buni, si am constatat ca aveau acelasi punct de vedere intr-o chestiune. Nu numai odata sau de doua ori, in multe din pasaje din biblie. Poate ca se citeau unul pe celalat? Sau poate ca era Cineva acolo ce aducea acea interpretare…
este vorba despre stil, personalitate, gestica, voce, textul „trecut” prin persoana respectiva,
metoda mea periegetica presupune ca fiecare dintre noi ajungem la acelasi text, dar la aplicatia individuala,
totul este sa gasesti punctul de intrare in text.
abordarea unui text este ca un joc,
imagineaza-ti un munte, mai bine o piramida.
o admiri pe dinafara,
dar stii ca are o poarta de intrare,
toate pietrele sint la fel, dai ocolul si trebuie sa gasesti una dinre pietrelemiscatoare si care suna a gol pentru a gasi reteaua interna de tuneluri, unii au gasit tunele scurte, altii pe cele lungi.
acum scriu un articol espre asta, sa nu ma deconspir…
sa nu uitam ca avem Acelasi Autor, Acelasi Text, interpretii sint diferiti.
Mulge cat mai multe vaci dar fa untul tau ! – asta le spun studentilor mereu . Solutia pt a nu te epuiza ca predicator si a fi original , e cunoasterea tuturor metodelor de studiu biblic si a variantelor lor , contactul cu oamenii necredinciosi si cititul . In rest m-am bucurat nespus sa aud o schita de-a mea predicand-o cineva , ii si multumesc frumos !
bine spus…. cu vacile. S-ar putea ca majoritatea publicului tînar să nu înţeleagă chestia, WEs 🙂 pe bune.
cred ca ai subliniat ceva foarte important, iesirea din sera, contactul cu prietenii de alte credinte, religii sau atei.
cred ca multi predicatori sint nerelevanti pentru ca n-aumai stat demult fata in fata cu cineva care nu crede…
eu zic c-ar ajunge ca untul sa fie bun.
din pacate, cei mai multi plictisesc publicul. originali sau plagiatori.
Sunt si alte intrebari de pus:
– se potriveste acelasi mesaj in doua biserici? Cand da si cand nu? Uneori unele biserici aud predici cu un minim de aplicabilitate in contextul lor, realizate intr-un alt context, cu un maxim de aplicabilitate;
– ce scop are predicatorul – sa predice, sau sa zideasca biserica? Daca sa zideasca biserica, atunci va invata in asa fel incat fratii sa creasca spiritual de acolo de unde sunt ei;
Eu personal nu sunt de acord cu predicile copiate, nici macar schitele. Sunt de acord cu a invata DE LA altii (dar nu pe de rost, adica nu PE altii)…
Originalitatea nu cred ca mai tine de a nu lua de la nimeni nimic. Nu prea cred ca sunt aspecte care nu au mai fost vreodata abordate. Eu cred ca accentul pus in mod exagerat pe originalitate duce nu de putine ori la nasterea unor erezii. Dar…pana si ereziile nu mai au nimic original in ele.
Cred insa ca trebuie sa existe o preocupare de disciplinare a modului de a gandi atunci cand are loc pregatirea unei predici.
Foarte multi predicatori sunt experti in arta de a rosti discursuri si in adevar stiu sa comunice eficient. Primesc in schimb o multime de laude pentru asta. Si probabil ca asta-i tot.
Ori predicare insemana mai mult de atat. De fapt mult mai mult.
Cel ce vb sa fie sincer si mesajul, chiar daca nu e original, sa se vada ca totusi la strapuns si pe el.Cand vorbeste Duhul nu mai sunt probleme chiar daca e aceeasi idee pe care am mai auzit-o.Parerea mea
Ben O. cum recunosti vorbirea Duhului si strapungerea inimii?
cum faci deosebirea intre un om pocait si un bun retor?
erata: „l-a strapuns”
Despre asta am scris si eu cateva articole pe bisericata.com
– Predica doar din text
– O pledoarie pentru predicare
– Dincolo de predicare
– Dilema predicării
– Predicarea, o arta contemporana?
Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
Multumim, Cosmin!
Ascultarea, cred ca predicile se pot repeta, adevarul este valabil oriunde, si Domnul si-a repetat predica de pe Munte la ses, in Luca.
VAsile, ai dreptate, prefer disciplina si munca unei creativitati dezlinate.
Vorbind in particular, in biserica in care sunt asezat am sansa sa ii cunosc mai indeaproape pe oamenii care vorbesc la amvon.Poti auzi mesajul lor care este doar o completare a vietii.Asa ii pot deosebi pe cei pocaiti.Ii cunosc dupa roada lor.
In rest nu stiu, grea intrebare.Duhul din mine este starnit de Duhul din cel ce vorbeste, poate pentru ca se cunosc.Nu prea e asta un raspuns
Un retor talentat, poate juca teatru sa planga la sfarsitul unei predici extraordinare, nu o sminteala dintr-aceea in care nu face altceva decat sentimentalisme, ci o predica in adevaratul sens ?
BenO tocmai asta este, trebuie sa ii cunosti pe oameni si viata lor ca sa vezi cum predica si in restul saptaminii, asta este cel mai greu test: viata
Marius,
Crezi ca exista intalniri intre pastori in care se cer schite, si se dau schite?
Imi vine greu sa cred lucrul acesta. Nu pun la indoiala ceea ce spui… dar imi vine greu sa cred ca exista asa ceva. Sunt atatea mijloace de informare pentru a vedea cum gandesc alti vis-a-vis de un text. Sa fie lenea chiar atat de mare?
Da, Cornel, există, este ca la schimbul de timbre.
sunt pe aceeasi linie cu BenO. E adevarat ca cel mai greu test e viata, dar chiar fara a cunoaste viata cuiva, Duhul din noi raspunde Duhului din cel ce predica. Intr-un mod inexplicabil percepi cand cineva vorbeste prin puterea Duhului spre deosebire de cineva care are o retorica desavarsita.
Iar daca din inima cuiva curg rauri de apa vie, n-are importanta ca bei in fiecare zi aceeasi apa (apropo de sentimentul „deja ascultat”). Aceasta apa e intotdeauna proaspata.
nu consider ca trebuie sa cunosti viata celui care predica, ca apoi sa te poti pronunta: a predicat bine sau nu. predica, oricum ar fi el, evanghelia. nu? sau vreti neaparat motiv de poticnire si cartire?
draga R, viaţa oricum izbucneşte dincolo de cuvinte. N-ai avut niciodată sentimentul că cineva predică bine, exegetic, teologic, că totul este perfect la retorică, dar că ceva sună a gol…
Vasilis, viaţa se simte dincolo de cuvinte, dincolo de voce şi gestica. Sînt oameni prin care simţi că Duhul vorbeşte, comunitatea confirma asta şi sînt oameni care vorbesc bne. Simplu.
Intr-o vara am predat studentilor intr-un proiect de ucenicizare, un mesaj tinut de dumneavoastră pe tema uncenicizarii din 2 Timotei. Acest mesaj m-a motivat puternic pentru lucrarea de evanghelizare si uncenicizare, asa ca m-am rugat si am considerat ca ar fi extraordinar sa il auda si altii. Mesajul era atat de complet si ilustrat incat orice ”originalitate a mea” nu mai era necesară. Teoretic o numiti plagiat, practic insa prin acest mesaj Dumnezeu a schimbat vietile multor studenti si i-a determinat sa faca pasi concreti de implicare in castigarea altor studenti pentru Hristos.
Personal va apreciez pentru originalitatea mesajelor dumneavoastra si ori de cate ori o sa aud un mesaj bun si ziditor, nu o sa ezit sa il impartasesc si la altii.
Plagiatul reprezinta un furt intelectual si in calitate de credinciosi e important sa evitam aceasta practica. El poate fi evitat prin recunoasterea sursei, chiar si intr-o predica si cu ata mai mult in fata unor studenti carora le tinem un curs. Daca ati citat sursa, nu ati plagiat. Eu cred ca era mai bine sa va duceti in fata studentilor cu varianta dvs. de discurs pe tema respecitva si sa le oferiti ca material auxiliar mesajul fr. Cruceru pe 2 Timotei. (Eu as fi solicitat fr. Cruceru dreptul de a copia si multiplica acel mesaj, doar pentru acel grup).
Cred ca pe viitor, mai ales credinciosii, vor trebui sa invete sa practice aceste norme etice de comportamnet, pentru ca altfel ne vom obisnui sa ne furam unii pe altii in numele ravnei de a impartasii adevarul Scripturii cu orice pret. Oare Domnul primeste o astfel de jertfa?
Dinu Moga, bine ai venit!
Exact, acum si in predici ar trebui sa indicam sursele, de ce nu?
Mai ales ca unii dintre noi isi scriu predicile.
fr. Marius,
Multumec.
Sigur ca da, mai ales cand materialul folosit este extiiins!!! Vad si aud practicandu-se asa ceva, dar nu in RO, ci in UK. Altfel bunii predicatori se pomenesac ca toate predicile lor reusite sunt folosite de altii drept materialul acestora din urma. Not fair!!
Dinu Moga, sigur, este o practica condamnabila, dar lucrurile se schimba, incet.. dar se schimba. In urma cu ani de zile si eu piratam CD-uri 🙂
ORIGINALITATE= cuvint care ar trebui sa se aplice in toate predicile
originanalitate= predica care o primesti prin descoperire divina ,in urma unei trairi linga Dumnezeu,a unui studiu din cuvintul Domnului,a colectari materialului din tot ce ne este oferit fara a lua predica unui alt predicator caci nu o poti expune,
Lasa-L pe Duhul Sfint sa te calauzeasca.
draga David, nu intotdeauan, nu putem fi aşa de originali la tinereţe, deşi pare paradoxal.
Noi identificam originalitatea cu tinereţea şi bătrîneţea cu tradiţia, dar ar terui să fie invers, la tinreţe ar trebui să fim tradiţionali ca să putem fi la bătrîneţe originali.
O intrebare scurta: ce faci daca, dupa lungi ore de studiu, predici impecabil si peste 2 luni dai de o carte scrisa cu 2 ani in urma unde subiectul tratat in predica este tratat in mod vizibil la fel?
Mergi in biserica si retractezi ce ai predicat? Indici ca sursa acea carte chiar daca nu ai stiut de existenta ei si, implicit, nu ai plagiat?
Pentru a evita astfel de lucruri eu propun infiintarea unui OSIM pentru predici.
Fiecare predicator, inainte sa predice, vine la „OSIM”, depune schita de predica, asteapta 1-2 luni pana se verifica in toata lumea daca a mai predicat cineva asa, revine, ridica „brevetul” pt noua predica si o poate predica.
Eu zic ca doar asa vom putea fi originali cu forta 🙂
Lasand gluma la o parte, Pavel a citat „inexact” unul din poetii atenienilor… sau era autor necunoscut, cine stie…
Sunt convins ca multe din ideile noastre „noi” au fost candva spuse/exprimate de altii de care nici n-am auzit. In consecinta, ar trebui sa pregatim o predica in asa fel incat sa atribuim fiecarui om recunostinta pentru munca sa…
Mie, unul, mi s-ar parea o aberatie, plus ca am pierde timp pretios aiurea… avand acest lucru in minte, la fel, cei care cer drepturi de copiere asupra lucrarilor lor, ar trebui atent verificati, daca cumva contin o fraza pentru care nu citeaza sursa si ea a fost prezentata de un altul inainte, sa fie descalificata lucrarea… atunci am putea vorbi in mod normal de onestitate.
Atata timp cat ceea ce spunem e in interesul lucrarii lui Dumnezeu in primul rand, nu cred ca ar fi prea frumos sa asteptam laude si aprecieri si mai stiu eu cate chestii.
Spuneam cuiva: daca tu consideri ca predica iti apartine in totalitate, nici n-avem nevoie de ea… noi avem nevoie de predici inspirate de Duhul Sfant… predici conlucrate cu Dumnezeu… ca doar suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Daca am fi lucratori singuratici, as mai intelege… dar atata timp cat noi vrem sa-i dam credit lui Dumnezeu pentru lucrarea noastra, nu cred ca putem pune si copyright pe ea…
Pingback: Predică plagiată, Rooftop, Cîntarea cîntărilor, cădirea în catedrala neamului « La patratosu
Eu prefer să ascult o predică plagiată de cineva decât originalitatea cuiva care bate câmpii, cu specificația ca predicatorul să trăiască Cuvântul și să-L predice cu pasiune.
Eu cred ca e o mare diferenta intre a plagia o predica sau munca cuiva, si a lua doar unele ideii si a le dezvolta apoi punand asupra lor amprenta personala. Eu nu inteleg cum ai putea sa predici ceva ce nu ti-a fost revelat, ceva ce tu nu intelegi.
Am auzit o intamplare despre un frate dintr-o biserica mica de tara care avea obiceiul sa il plagieze pe Iosif Ton, fratele acesta la un moment dat intr-o predica ar fi facut urmatoarea afirmatie ” pe cand eram eu student la oxford”….:))
Scriptura este destul de largă și adîncă și Duhul destul de activ să nu trebuiască să plagiem pe nimeni.
Condiții? Să avem SCripturi și Duh!