Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
se va putea sa citim lucrarile prezentate in urma sesiunii? tema este deosebit de interesanta, ar merita efortul lecturarii.
Da, in 15 zile ne chijuim sa adunam lucrarile, nu adunatul este cel mai greu, ci banii de pubicat, vreo donatie, Marius ? 🙂
As fi curios sa stiu si eu ce legatura e intre Augustin, Luther si Hitler?
Gamaliel, Augustin a facut niste referiri la evrei destul de dure, Luther are un tratat în care este extrem de dur la adresa evreilor, Hitler a pus mina si a facut ce a facut spunind ca Luther i-ar da binecuvintarea, daca ar fi in viata.
E destul de dificil subiectul, dar voi pune concluziile.
Ideea este ca nu trebuie sa ne facem idoli si ca oameni mari fac greseli mari.
Interesant- „oamenii mari fac greseli mari” ! Oare din aceasta cauza unii sunt mari pentru ca fac greseli mari? Sau greselile mari ii fac pe unii mari? Gandeam si eu cu glas tare.
Bună întrebare, pe unii greşelile mari i-au făcut „mari”, gamaliel. Alţii sînt mari, dar, cînd li se urcă la cap…
mi-ar place mult sa pot ajuta frate Marius ( „mai mare”, Evrei 13 ) dar cred ca sunt prea mic pentru o astfel de actiune, altfel as fi facut-o bucuros…
Nimeni nu-i prea mic pentru aşa ceva, Marius!
Credeţi că Augustin a fost „expus” evangheliilor „gnostice”, în mod special cea a lui Toma? Întreb pentru că ştiu că are un pasaj despre Euharistie (nu l-am găsit încă – e vorba despre consumarea şi asimilarea în dublu sens prin împărtăşire cu trupul şi sângele Domnului) posibil legat de următorul verset din Toma:
(7) Jesus said, „Blessed is the lion which becomes man when consumed by man; and cursed is the man whom the lion consumes, and the lion becomes man.”
S-ar putea ca legătura să fie doar aparentă, leul este un simbol folosit în multe sensuri.
Agnusstick, există cîteva lucrări care vorbesc de posibille lecturi ale lui Augustin. Hagendahl şi Chevalier cred că pot fi găsiţi şi pe googlebooks.
Nu ştiu ce să spun, nu m-am ocupat de asta. Eu m-am ocupat de lecturile din capadocieni ale lui Augustin.
Se poate să fi cunoscut unele texte gnostice. Cît şi cum a fost influenţat de gnosticism Augustin? Mă tem să intru într-o problemă pe care s-au scris rafturi de cărţi.
Am găsit: Confesiuni, VII:10
(…I realized that I was far away from thee in the land of unlikeness, as if I heard thy voice from on high: „I am the food of strong men; grow and you shall feed on me; nor shall you change me, like the food of your flesh into yourself, but you shall be changed into my likeness.” And I understood that thou chastenest man for his iniquity, and makest my soul to be eaten away as though by a spider.[204] And I said, „Is Truth, therefore, nothing, because it is not diffused through space – neither finite nor infinite?” And thou didst cry to me from afar, „I am that I am.”[205] And I heard this, as things are heard in the heart, and there was no room for doubt. I should have more readily doubted that I am alive than that the Truth exists – the Truth which is „clearly seen, being understood by the things that are made.”[206] )