.
7.    În încheierea sărbătorilor de acest fel bărbatul trebuia să nareze în sensul invers al acțiunilor, să dea socoteală de tot ce făcuse de la amintirea cea mai prospătă și de la ultima poruncă împlinită, hrănirea și săturarea celuilalt, pînă la amintirea cea mai îndepărtată, ba chiar mai mult decît atît, spună înaintea Domnului cum a ascultat Legea. Nu-i interesant că amintirea este și promisiune? Declarația am păzit este luată de Dumnezeu drept ai mărturisit că vei păzi, împlini, asculta. Cererea de binecuvîntare vine numai în acest context al rememorării sărbătorii, a rededicării pentru sfințenie, a reașezării față de porunci, legi și rînduieli. Să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: ,,Am scos din casa mea ce este sfinţit, şi l-am dat Levitului, străinului, orfanului şi văduvei, după toate poruncile pe cari mi le-ai dat Tu; n’am călcat, nici n’am uitat niciuna din poruncile Tale. 14 N’am mîncat nimic din aceste lucruri în timpul meu de jale, n’am îndepărtat nimic din ele pentru vre o întrebuinţare necurată, şi n’am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat după toate poruncile pe cari mi le-ai dat. 15 Priveşte din locaşul Tău cel sfînt, din ceruri, şi binecuvintează pe poporul Tău Israel, şi ţara pe care ne-ai dat -o, cum ai jurat părinţilor noştri, ţara aceasta în care curge lapte şi miere.” 16 Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rînduielile Lui, şi vei asculta de glasul Lui.