Laurențiu Mariniuc, 53 de ani, 93 de kg, a pedalat 350 de km pentru Alex

M-a luat prin surprindere. M-a sunat dimineață, în urmă cu două zile, după ce terminase isprava. A văzut că sînt mai puțini kilometri pedalați decît donații și s-a gîndit, ca un moldovean hotărît să rezolve problema. Și a rezolvat-o!

Îl știam pe domnul Laurențiu Mariniuc, este tatăl fraților Mariniuc, absolvenți ai Universității Emanuel din Oradea. Știam că pedalează cu pasiune, dar reușita sa m-a luat prin suprindere și m-a motivat și mai mult la purtarea aspră cu trupul în favoarea semenilor.

11840452_10207502918070104_381963368_o

Iată cum relatează el ce s-a întîmplat (n-am intervenit deloc în textul scris imediat după cele 25 de ore de pedalat):

Am vazut mobilizarea incredibila ce s-a nascut in urma promovarii cazului Alex si a familiei sale, am fost impresionat de generozitatea crestinilor ce si-au deschis pungile, asa ca mi-am propus sa fac si eu ceva pentru sustinerea campaniei .

Marti 4 august am avut sedinta lunara la Ecce Homo in Cluj, organizatie in care activez de multi ani, asistenta sociala crestina fata de familii aflate in dificultate, in Punct de lucru Botosani. Masina condusa de Sebi ( unul dintre cei doi fii ai mei ce au studiat la “Emanuel”Oradea si pentru care nu regret deloc alegerea facuta ) s-a intors acasa dupa ce m-a “descarcat “impreuna cu bicicleta, asa ca la ora 18 am incalecat dintr-o zona centrala a Clujului cu destinatia Botosani,350 km. La 53 de ani ,om cu greutate ( 93 kile) dar si cu coburii plini (schimburi, camera de rezerva, scule pentru eventualele reparatii si oarece mancare) mi-am propus sa ajung acasa fara nici o pauza de somn,o incercare a limitelor fizice si psihice pe care, cu sinceritate destainuiesc, mi-a fost teama ca n-am s-o duc la capat. Spun asta fiindca mai mult de 200 Km/zi nu am facut niciodata si nu stiam cum va reactiona organismul la un asa efort.

11832090_10207502918030103_1406132797_o

Miercuri 5 august, la ora 19 si cateva minute eram acasa, asadar 25 de ore de pedalat in continuu! Sunt lucruri in viata care nu trebuiesc trambitate pentru a nu fi intrepretate incorect si ma gandesc la rugaciunea din “odaita “ despre care un autor spunea ca poate inseamna camara de alimente, printre borcane de zacusca si miros de soareci ( citatul este aproximativ si din memorie ) iar ideea de baza era ca rugaciunea adevarata fi-va rasplatita de Dumnezeu care vede in ascuns! Numele scriitorului nu-l dau fiindca multi vor sti despre cine este vorba si nu-I asa,”noi nu avem obiceiul sa-i laudam pe oameni ca nu care cumva sa se umfle de mandrie “ ! La’s ca-i vom omagia cand vor fi cu mainile frumos asezate pe piept !!!

Daca nu era campania de stringere de fonduri, cu siguranta putini ar fi stiut de efortul meu, dar fac cunoscuta actiunea intreprinsa doar pentru a adauga la numarul kilometrilor pedalati si implicit a sumelor stranse pentru Alex.

Frate Marius vreau sa mai adaug ceva bazat pe propria experienta: fiindca am pedalat pentru o cauza nobila Dumnezeu mi-a dat putere sa reusesc. Nu am dureri de nici un fel, nu sunt epuizat, doar putina amorteala la degetele mici ale mainilor si asta din cauza unor probleme cervicale mai vechi .

Pentru cei care nu cunosc traseul ii informez ca este unul pitoresc, dar dificil. Daca de la Cluj pana la Bistrita,112 km, drumul este aproape plat, mai departe situatia se schimba : incepe urcusul,domol si placut pentru inceput dar extrem de dur spre final, sus la Piatra Fantanele, in Pasul Tihuta ,aproximativ 40 km. De acolo pana in Vatra Dornei mai sunt inca 48 km, oras in care am ajuns miercuri dimineata pe la 7. Claxonat de soferi nervosi, latrat si fugarit in mai multe randuri de caini ( slava Domnului ca nu s-au infruptat din gambele mele ) am luat o pauza de aproape doua ore asteptand sa se deschida un local sa mananc ceva cald dupa frigul indurat peste noapte. La urcare am transpirat din belsug iar la coborare pe la orele 5, 6 s-a lasat o ceata teribila ce intra in oase de credeam ca nu ma mai incalzesc.

Am plecat mai departe avand de parcurs inca 140 km. Dupa localitatile Argestru si Iacobeni ma astepta urcusul Pasului Mestecanis, soarele ma batea din plin, pe la ora 11 erau peste 30 grade incat caldura dupa care tanjeam nu cu mult timp in urma mi-a fost daruita din belsug, ba chiar mai mult decat aveam nevoie!

Coboratul Mestecanisului spre Campulung a venit si bucuria era extraordinara pe serpentinele ce ma incanta de fiecare data cand trec pe acolo ( mai ales de la volanul masinii) .

Gura Humorului, Suceava in jurul orei 16 tot in temperatura aproape de canicula iar litrii de apa consumati au fost minimum 8. La ora 19 si cateva minute eram acasa la Botosani cu satisfactia ca am reusit sa fac ce mi-am propus. Multumesc Domnului pentru protectie si putere, ma gandesc la situatia copilului ce are nevoie de ajutor, de asemenea am fost inspirat in ce priveste parcurgerea traseului de articolele postate de dumneavoastra si care au darul de a motiva pe multi .

Laurențiu Mariniuc

Bravo! Cînd voi fi la 53 de ani, așa aș dori să fiu! Admirabil! Fără asistență rutieră, încărcat la maxim, cu o bicicletă care cîntărește cel puțin 15 kg, cu mult peste carboanele și aluminiul nostru. Admirabil! ACESTA ESTE TRASEUL PARCURS

În seara aceasta a plecat, probabil ambiționat și mai mult de pățania asta (domnul Mariniuc era aproape să îi ”răpească” kilometri lui Corneliu Jităreanu) a plecat într-o cursă peste puteri Corneliu Jităreanu: 500 de km/24 de ore. A plecat la orele 21.00 și ar trebui să sosească mîine la orele 21.00 în Oradea. Pe ACEST TRASEU.

Vezi mai multe detalii AICI!

Vă vom ține la curent cu toate aceste aventuri ale noastre. Deja în contul meu s-a adunat pentru a doua tură. M-am refăcut și sînt gata să pornesc!

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, Oameni, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Laurențiu Mariniuc, 53 de ani, 93 de kg, a pedalat 350 de km pentru Alex

  1. Reblogged this on Suceava Evanghelica and commented:
    De câteva zile mă „vizitează” un gând. Nu spui încă despre ce este vorba. Ce pot să spun este că-i referitor la campania de strângere de fonduri pentru Alex Toma. Colegilor mei de la RVE Suceava – unora dintre ei – le-am spus la ce mă gândesc. Asta i-a cam pus pe gânduri.
    Ceea ce a făcut domnul Laurenţiu Mariniuc mă motivează puternic să procedez de aşa natură încât gândul să fie transformat în faptă.
    Până la faptă, deja am trecut la planuri, un pas necesar pentru orice proiect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s