Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Retezatul…
Padisul …
fost
fost și acolo
Nu este suficient sa ai locuri frumose ca sa doresti sa vizitezi o tara , este necesar si oamenii sa fie frumosi, caci „omul sfinteste locul”.
Am fost in Romania in luna iunie dupa 7 ani, fiind a 4-a calatorie in cei 13 ani de trait in State. Mi-a fost tare dor. Cand am traversat muntii, venind de la Castelul Bran, nu m-am putut abtine sa nu fotografiez muntii nostri de un verde crud. Ne-am oprit de cateva ori doar pentru a face poze. Drumul inspre Sighisoara, unul din locurile copilariei mele, a fost de asemenea extraordinar de frumos. Am vizitat Castelul Peles, Castelul Bran, si salina Turda. Dincolo de caldura ce nu ne-am asteptat sa o intilnim in iunie, vizita in tara mea a fost una dintre cele mai frumoase, din cauza oamenilor si a locurilor dragi. Am fost si la bunica in sat, langa Medias. Mi-am adus iar aminte de copilaria mea, cand alergam pe dealuri sau cand ne strangeam cu toate rudele de 23 august, ca de, asa era atunci.
Avem, intr-adevar, o tara frumoasa. Grupuri mari de straini vin din toate colturile lumii sa o viziteze, si noi, care suntem romani, sa nu o vizitam!
mulțumesc pentu idei
„Dovda că România este bogată? Uite cît se fură și tot a mai rămas!”…de ce alte tari saracesc? pai, uite cat fura rom(an)ii in afara granitelor… :))
„Adaug: Dovada că România este frumoasă? Uite cît de mult dorim să îi fugărim pe străini de acilea și ei tot vine…” …pai cum sa nu vine? dor rom(an)ii care fura sunt plecati…(unde am scris mai sus) …ii fugarim de dincolo acilea… :))
Un strain isi alege destinatia pe criterii de pragmatism – ce ma determina sa aleg Romania ca destinatia turistica in defavoarea altor destinatii? Cazare – raport pret/confort? Deplasare – un strain e extrem de obisnuit sa foloseasca GPSul ca si calator cu trenul. Ma duc in Londra la destinatia X – desi ma duc cu underground-ul sau cu overground-ul imi setez destinatia pe smartphone si ajung la fix, ca atare la fel vor face si in Romania. Deci la cautare de destinatii nu va fi o problema daca GPS pe Romania indica bine in orice zona(inclusiv inafara soselelor). Cat de facil imi este sa ma deplasez unde vreau? Ce alte probleme pot intampina?
Romania nu este cunoscuta ca zona turistica in alte tari, aici ma refer la nivel comparativ la cat de cunoscute sunt alte zone turistice. In UK cand vorbesti cu oamenii de rand, nu prea stiu unde e Romania, decat daca le dai o harta. Nu exista in fond o promovare reala a turismului spre Romania. Aici e vina foarte mare si a celor responsabili cu turismul ca nu se stiu face cunoscuti in lume.
Cazarea e buna, comparativ cu conditiile de ex de cazare din GB, in Romania gasesti, confort excelent la un pret foarte bun. Deservirea in general e mai buna si exista mai multa amabilitate decat in alte tari spre ex. Primim mai bine strainii decat ne primesc ei pe noi.
In alte cuvinte cred ca daca ne-am face cunoscuti cu adevarat printr-o promovare larga pe net in tarile dezvoltate, lucrurile ar fi diferite, dar …..
uite, tocmai caut în zona Brașov, Zărnești, Codlea de vizitat și internetul este destul de sărăcios,
am fost silit să apelez la ajutorul prietneilor ca să mă dumiresc.
încă caut.
As mai adauga bucatele noastre,gustul si mai ales autenticitatea.
autencitatea? Sarmalele românești, care sînt turcești de fapt?
Micii românești? Mămăliga autentic românească care se numește polenta?
🙂
Tuturor vizitatorilor,
cu dedicatie
Hm ma gandesc daca melodia lui Taxi e inspirata din sloganul – „noi nu ne vindem tara” sau daca a vizitat suficient de multe tari dezvoltate sa inteleaga cum s-au dezvoltat acestia.
Chiar e frumoasă ţara asta, oricât ne tot străduim noi, românii, să o urâţim…. Păcat!
chiar păcat!
Marius,
să știi că pe Republicii se fac renovări deja! Iar sinagogile sunt și ele în lucru de renovare, am surse.
da, știu, se face frumos, am văzut proiectul.
N-am fost in Romania din 2008 si sincera sa fiu (desi multi n-o sa fiti de acord cu asta) nici nu mi-e dor.Traiesc intr-o tara mult diferita de Romania inconjurata de oameni MULT diferiti de romani. Nu demult o colega a afirmat (in gluma sper eu) : am nevoie de ajutorul unui roman,vreau sa fac o infractiune. Am luat-o drept gluma (desi „nu m-am ras” ) insa am constatat,a nu stiu cata oara,ca a fi roman (oriunde in alta parte a lumii decat in Romania) e destul de greu. Sunt romanca,si asta nu se va schimba vreodata,insa afirm inca o data : nu mi-e dor de Romania 😦
Romania este descrisa perfect de Sadoveanu in opera sa, Baltagul. Gasim personajele, gasim si conflictul iar valul ce acopera intrega imagine este unul dramatic. Invidia, hotia, dorinta de a face rau cu orice pret aproapelui domina gandirea romanului, practic fiecare om este un potential dusman de care trebuie sa te feresti. Cameleonismul din biserici este destul de dezgustator.
Cu siguranta avem si calitati pozitive destul de multe, in schimb intensitatea si pasiunea de a face rau umbresc calitatile pozitive.