Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Este bine scris, dar aş spune că e vorba de chestiuni circumstanţiale. Adică, dacă acelaşi personaj stătea pe canapea, de exemplu, singur acasă, plictisindu-se, s-ar fi bucurat să primească în Ajunul Crăciunului o urare; una. Aşa, a primit-o în mijlocul nebuniei cumpărăturilor dintr-un hypermarket (nestingherită de tehnologie) atunci când era mai ocupat şi probabil iritat.
Şi nu ştiu dacă aş pune un accent atât de mare pe tehnologia care poate fi scoasă din funcţiune la urma urmei, oricând se doreşte linişte completă: calculatorul poate fi stins, telefonul poate fi oprit, dat pe silent, televizorul poate fi lăsat să odihnească o vreme. Dacă ştim cât de stresante pot fi cu ocazia sărbătorilor, sunt măsuri. Din felul în care jurnalistul schiţa situaţia, noi suntem victimele (propriei noastre creaturi, nu?). În cazul acesta, sunt măsuri. Tehnologia nu poate fi considerată vinovată pentru faptul că noi nu luăm măsurile de care avem nevoie atunci când ele se pot lua.
Când nu se pot lua, e altceva, înţeleg.
Camix, cred că ai dreptate într-un fel, deşi poate că tocmai cu o singurătate mai mare parcă ai nevoie de un mesaj mai personal, nu?
El ne-a dat Cuvîntul! Foarte personalizat! Cu siguranţă, dacă am traduce astăzi Biblia, ca să fim „relevanţi”, unii ar putea fi ispitiţi să traducă…. La început a fost SMS-ul… Cuvintele ne sînt înlocuite de prescurtări, frazele, de lozinci, gîndurile, de formule, de platitudini, de tautologii…
Cred că este o bună metodă să ne dăm cîte un sms ca să îşi mai aducă aminte lumea de noi, dar nu se ţin aşa prieteniile… nu-i aşa? Nici cu SMS-ul, nici cu Chat-ul, nici cu emailul, dar nici cu blogul!
Marius,
asta e altceva. Creativitatea folosită sau nefolosită în mesajele trimise e altceva. Eu mă refeream strict la tehnologia care se dorea furată de pană de curent etc. şi pe care nu o vedeam vinovată în sine; doar felul în care se foloseşte omul de ea; acela e un aspect foarte important.
În privinţa creativităţii şi personalizării, bineînţeles. Un mesaj care nu e simţit atunci când e trimis nici nu ajunge la destinatar.
Camix, crede-mă că doresc o pană de curent… Se pare că am fost ascultat. Am pană de internet. De aceea nu pot să dau drumu la mesaje, nu pot da drumu la acele mesaje la care nu răspund. Prind din cînd în cînd cîte o conecţie pentru scurtă durată…
este aşa de frustrant… dar aşa de liniştitor… fără pop-up-ul de la yahoo care mă anunţă… you’ve got mail…. 🙂
Ba da, ajung şi mesajele care sînt ne-simţite la expeditor… ajung, bip-bip… new message… şi te mănîncă degetele să vezi ce este… dacă-i ceva important… „Bucuria îngerilor şi păstorilor să vă ….. „…. Another one!
Nu vreau să fiu înţeles greşit! Preţuiesc oamenii care butonează de la capătul celălalt…. şi totuşi…
Ce personale erau listele de rugăciune!!! PRefer să ştiu că sînt pe lista cuiva de rugăciune şi că mă pomeneşte înaintea lui Dumenezeu o dată pe săptămînă sau chiar o dată pe an, o listă care nu-mi va ajunge niciodată sub ochi…. o listă care este tăcută din punctul meu de vedere, dar atît de gălăgioasă la tronul lui Dumnezeu
Bine ca shtiu, nu-tzi mai trimit nici un sms de felicitare. Niciodata. Sa te invetzi minte.
Da o sa te pun in lista viilor… de pomenire! 🙂
Felicitari pentru revenire… pe primul loc asa cum se cuvine. Rotundu tzi-a shi facut primirea pe Romania Evanghelica.
Ma miram eu de ce nu te listeaza. Credeam ca din invidie. Nu!
Da, Patrix, chiar te rog, nu consuma minutele cu mine 🙂
Da-mi un telefon mai bine, ca sa te tin mai mult… sa plătești părtășia cum se cuvine, dragule, să te ardă la buzunar urările, să nu butonezi ca apoi să uiți cui ai trimis.
Despre primiri… unde am fost primit….? Dupa cum vezi nici contor nu am pentru 100.000 sau 1.000.000 de accesări… 🙂
Ma rugasemm inainte sa ne spui.
Asa ,rugaciune isihasta,cu deschidere spre alteritate.
Spre alter ego.
Nu cu mintea,ca ne minte.
Cu KOINONIA celor ce umbla pe urmele pasilor Lui.
Asa vrem:sa ne spui de El .
Numai de El.
,,Mai linga Domnul meu,mai linga El…”
Asa sa ne ajute Dumnezeu, Pax!