”Și ce vom face, dacă va continua pandemia? ….”

Am mai scris în alte rînduri despre ”binecuvîntările” acestei nenorocite perioade, despre ce se va schimba și ce nu se va schimba pentru mine… ”Nu știu alții cum sînt”…, vorba clasicului … dar pentru mine această perioadă a fost o adevărată binecuvîntare din foarte multe puncte de vedere. Izolarea mi-a priit, lipsa călătoriilor m-a ”domesticit” (în sens etimologic :)), restricțiile m-au învățat să apreciez mai mult ceea ce mi se părea pe-drept-cuvenit. 

Am mai afirmat, de asemenea, și aici nu sînt original: ”nimic nu va mai fi la fel ca înainte”. Îmi mențin afirmația. Va trebui să ne facem noi rînduieli, vom intra în alte etape, scena se va roti și vom intra în alt act. Cu siguranță Plictiseala va fi ultimul musafir care va veni la petrecerea noastră .. 

WhatsApp Image 2019-12-04 at 10.56.45

Dar n-a fost prima dată în istorie cînd s-a întîmplat așa ceva. Ploaia a venit din nou și peste cei buni și peste cei răi și după pandemiile din 1300-1500, soarele a răsărit din nou și a apus și peste bolnavi și peste sănătoși, și peste muribunzi și supraviețuitori, și în 1918-1920 … 

Recentissime Adrian Papahagi a scris un text excelent despre una dintre pandemiile trecutului. Ce multe paralele, ce multe asemănări! 

Dacă ne uităm în urmă, astfel de momente au fost adevărate ”turning points” în istorie, momente de cotitură din care omenirea a învățat cîte ceva, a schimbat și a mers mai departe. 

Ce vom face dacă va continua pandemia și ne vom continua orele on line? Ca profesor sînt extrem de frustrat de orele on line. Deși întotdeauna am părut un entuziast al noilor tehnologii, iată că acum se pare că nu sînt din acest film.

Ce va fi? Mă voi adapta, voi învăța, voi încerca să captez atenția studenților și în acest fel … chiar dacă formarea teologică este imposibil de imaginat fără ucenicia față către față. Apostolii au scris scrisori, au dat învățătură ”în absență”, au fost izolați, distanțați de turme și le-au păstorit cum au putut, din pușcării… Vom supraviețui, școala se va face în continuare și într-un fel și în altul și poate îi vom da mai multe greutate, dacă ne cumpănim mai bine fiecare cuvînt, știind că studenții au unde pleca din fața sticlei, că își pot închide microfonul și camera și ne pot ignora. 

Ce vom face dacă se vor închide iar bisericile? Frustrant, dar poate că vom învăța să ne întîlnim cu puțini, prin case, poate că se va restaura ideea de ”grup de părtășie”, atît de compromisă în ultimii ani prin faptul că multe astfel de grupuri s-au transformat în grupuscule de bîrfă sau forumuri de schimb de rețete de prăjituri sau găști de oferit soluții pentru defecte minore la mașini … 

Ce vom face dacă spirala morții va continua, spitalele vor ceda? Nu știu! Probabil unii vor lua în sfîrșit în serios boala … Ne vom ruga mai mult, vom fi mai solidari, mai miloși? Poate! Sper! 

Ce vom face dacă va veni foametea? Nu știu! Probabil vom continua să spunem zilnic, dar cu mai multă convingere și străpungere de inimă: ”Tatăl nostru … pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi… ”

Ce vom face dacă ne vom îmbolnăvi și vom muri? Știu … ne vom muta la Domnul!  

Astăzi am văzut o pictogramă drăguță: 

via Emanuel Contac

via Emanuel Contac

Da, așa este, vor fi și zile bune și ne vom trăi viața culegînd fiecare clipă și prețuind mai mult fiecare zi care ne este dată! Natura își va urma cursul.

Ne așteaptă o iarnă grea la poarta noului an, cu drum greu, dar oare nu drumurile grele duc spre cele mai spectaculoase peisaje? Va fi un an greu, dar cîte lucruri ne vor alunga plictisul și liniaritatea, băltirile în care ne făcusem culcuș deja prea comod…

Pe mine perioada aceasta m-a schimbat. Mult! Și sper să mă schimb în continuare. Sper să mă schimb în bine!

”Nu știu alții cum sînt”, dar eu cînd mă gîndesc la nopțile lungi care vor urma, la restricțiile noi care se vor impune, la tăierea drumurilor și la împrăștierea aglomerațiilor … mă uit înspre sobă și apoi la rafturile cu cele multe cărți, unele dintre ele abia răsfoite … Vorba cuiva: ”Ce puțin timp ne este dat și cît de multe cărți ne sînt dăruite!”

Întotdeauna va fi o cale, întotdeauna cred că vom găsi ceva bun de făcut. Dacă Pavel va fi găsit ceva bun de făcut în pușcărie de cere mantaua și cărțile, probabil că vom găsi și noi ceva bun de făcut în vremuri grele. Să citim Narnia, scrisă în vremuri grele. Să le citim copiilor Lewis, Tolkien, Exupery, Steinhardt, autori ai speranței!

Spaimele cele mai mari nu vin din grozăvia de boală și din efectele acesteia asupra întregii lumi. Fricile cele mai mari, care ne bîntuie, vin din noi înșine, din hăul care ne vizitează atunci cînd rămînem … în cumplita și plictisitoarea noastră prezență, în singurătate și cu totul dependenți de Dumnezeu.

Asta ne sperie și gîndul acesta ne înțepenește: ce vom face cînd nu mai este nimic de făcut? Chiar vom rămîne cu totul pe mîna și la mila Domnului? Dependența totală de Nevăzutul Atotputernic prin credință este un gînd care ne înfioară, pentru că ne nu mai avem control asupra amănuntelor.

Ne așteaptă o iarnă grea, lungă și întunecoasă …

Dar alături de un Dumnezeu Mare, Luminat și Atotputernic.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la ”Și ce vom face, dacă va continua pandemia? ….”

  1. Pingback: ”Despre solitudine și însingurare” | Marius Cruceru

  2. Andrei zice:

    Citind acest articol am realizat că Bisericile s-au închis din nou în Marea Britanie, semn că este probabil ca și alte state să urmeze. Este foarte important unghiul din care privim tot ceea ce se întâmplă în aceste vremuri ‘sumbre’. M-am uitat și am observat că în istoria creștinismului, cele mai mari reforme spirituale au avut loc odată cu alte evenimente: războaie, foamete, prigonire… Cred că Dumnezeu dorește să readucă părtășia/legătura frățească la sfințenia ei originală, începând cu familiile noastre, și în grupurile mai restrânse (prieteni apropiați de familie).

    Într-adevăr, singurătatea este cea care îi face pe mulți să se simtă goi, nedoriți și singuri. Dar ea joacă și un rol important în dezvoltarea caracterului. Cu toate că noi știm care este cu adevărat începutul înțelepciunii, nu pot să nu îmi amintesc ce spunea Aristotel: „Cunoașterea sinelui este începutul înțelepciunii”, iar papa Benedict XVI spunea: „Vrei să te cunoști mai bine? Descoperă tăcerea”. Descoperim o latură foarte importantă a personalității noastre în singurătate.

    Mi-am amintit de cântecul lui Michael Card a cărui melodie avea ca început de cor versul: „So many books, so little time” (nu știu dacă ați făcut referire la aceeași cantare, sau la alt citat..). Atât de adevărat. Lumea s-a dezvoltat într-un ritm foarte rapid, dându-ne atât de multe lucruri de făcut, încât nu mai avem timp de noi, nu mai avem timp pentru familie, pentru citit și timp de meditație. Dar o vorbă celebră spune: „Where there’s a will, there’s a way”. Asta referitor la ceea ce a-ți spus: „Întotdeauna va fi o cale, întotdeauna cred că vom găsi ceva bun de făcut”.

    Doresc să vă mulțumesc și să vă binecuvintez pe această cale, frate Marius, pentru că am putut medita din nou nu la ce vrea lumea, ci la ceea ce dorește Dumnezeu de la noi în vremurile acestea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.