„Αm învins Lyme” – cazul 15

Silvian Guranda, un recordman la supraviețuirea cu Lyme, îmi trimite încă o istorie încurajatoare.

Să nu uităm să ne rugăm și pentru Dana … și, de asemenea, să nu uităm că această boală este o boală extrem de scumpă.

 

niţialele mele sunt S.C. (29 ani / 2011) si sunt, din nefericire unul din tot mai multele cazuri de Lyme.

 

Povestea mea a inceput in septembrie 2009. Eram intr-o seara la o petrecere organizata de colegii mei de munca. Bausem cam o bere si jumatate si stateam cu ei afara langa foc si povesteam. Am simtit dintr-o data o senzatie de cadere in gol in dosul capului, o strangere puternica si o senzatie ca si cand eram pe cale sa-mi pierd cunostinta. Nestiind ce se intampla cu mine, m-am speriat foarte tare, dar m-am gandit sa nu stric cheful nimanui asa ca m-am scuzat frumos si am plecat pe jos spre casa. Pe drum lucrurile au inceput sa se amplifice, m-am panicat extrem de tare, am inceput sa tremur, sa transpir,sa am spasme musculare foarte puternice, intepaturi in maine si in picioare, pulsul extrem de accelerat, cum nu mai simtisem niciodata, iar cel mai rau a fost faptul ca mi-am pierdut luciditatea, nefiind capabila sa inteleg ca mi-e rau si ar trebui sa cer ajutorul cuiva, asa ca am inceput sa alerg in disperare spre casa, desi simteam ca o sa cad jos. Printr-o minune am ajuns acasa, eu locuind singura la vremea respectiva. Ajunsa acasa nu ma puteam linisti nicicum, am incercat sa ma intind, dar nu puteam sta in pat, asa ca timp de 2-3 ore m-am plimbat panicata prin casa. La un moment dat am realizat in sfarsit ca mi-e rau, am pus mana pe telefon si am chemat salvarea.

Au venit cam dupa o ora si destul de deranjati mi-au zis ca am facut o cadere de calciu probabil. Asa ca mi-au facut o injectie cu Ca si un diazepam.

Am dormit pana a doua zi la 6 dupa masa.

 

Saptamana urmatoare nimic deosebit, iar eu am sperat ca a fost doar caderea de calciu, drept urmare luam pliculete de Ca efervescent, asta pana vinerea urmatoare cand iesind din scara sa plec la munca, am suferit o aceeasi criza. Am si intepenit de spaima, dar de data asta am avut inspiratia macar sa merg direct la doctorita de familie, care alarmata si ea a crezut ca am facut atac cerebral pt ca aveam gura putin stramba, trimitandu-ma la neurologie la spitalul militar din Cluj.

 

Vreau sa va spun ca nu ma puteam tine pe picioare, mergeam pe strada tinandu-ma de stalpi, indoita la propriu in doua. Ajunsa acolo la dna X, doctor neurolog care de altfel am inteles ulterior ca trateaza boala Lyme, nu am reusit sa rezolv mare lucru pt ca dansa a spus acelasi lucru si anume: spasmofilie.

Nu-mi venea sa cred ca o cadere de calciu iti poate face asa ceva, nu am fost multumita cu diagnosticul, dar am zis ca dansa fiind specialista trebuie sa stie mai bine ca mine.

Mi-a prescris 3 saptamani de Ca intravenos. Le-am facut, dar simptomele mele devenisera oarecum permanente deja, sigur putin parca eram mai bine, dar incepusem sa am ameteli foarte puternice, intepaturi in maini si in picioare,transpiram ingrozitor, furnicaturi, dureri in muschi, daca ma ridicam din pat pulsul imi crestea in asa hal inca nu mai puteam sa respir, nu mai puteam respira, mi se inclesta gura,faceam atacuri de panica ingrozitoare chiar si in varful patului, sa nu mai vorbim ce pateam cand ieseam pe strada.

 

Mai apoi au inceput sa apara semiparezele, la jumatate din fata si la mana stanga.

 

In octombrie 2009 mi-au aparut pe un picior niste blande rosii si mari. Bineinteles ca a inceput distractia cu analizele, analize peste analize, investigatii peste investigatii, doctori peste docori, dar toate analizele de rutina erau in limitele normale. Doctorii ma trimiteau deja la psihiatru, convinsi fiind ca fac atacuri de

panica,ca sunt agorafoba, ba ca sunt fobofoba, dar mie nu-mi venea sa cred ce mi se intampla, incercam sa-mi explic cum s-a putut deterioara in asemenea hal starea mea de sanatate in cateva saptamani si de ce imi ies toate analizele bune.

 

Eu am fost sportiva la viata mea, dragostea mea numarul unu a fost intotdeauna muntele, fiind de alfel crescuta la munte, aveam o conditie fizica foarte buna, intotdeauna eram cea mai rezistenta la catarari, trasee, sport etc, astfel ca nu puteam concepe viata in varful patului lipsita de absolut orice independenta sau demnitate.

Citește mai departe AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Oameni, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la „Αm învins Lyme” – cazul 15

  1. romuluss zice:

    Extrem de dureroase relatarile.

    Dar tratamentele practicate de S.C. nu sunt de natura alopata. Reiki, echilibrari energetice, acupunctura … Ce face un crestin care este anti terapii de acest gen? Metodele alternative sunt cu siguranta o solutie dovedita pe continentul asiatic, in schimb nu pe cel european si american. Recurgem la fizica quantica sa explicam echilibrarile energetice pe intelesul crestinilor ? Sunt multe lucruri de natura deontologica care ar trebui clarificate.

    E adevarat ca bolnavului numai de deontologie nu ii arde….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.