Proberbe 17

3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5 Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. –
7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –

9 Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. –

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. –
11 Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. –
12 Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. –
13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
17 Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. –
23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. –
24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. –
25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. –
27 Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

Psalmul 17

2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3 Dacă îmi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gîndesc.
4 Cît priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvîntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5 paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.
8 Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,
9 de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă împresoară.
10 Ei îşi închid inima, au cuvintele semeţe în gură.
11 Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pîndesc ca să mă trîntească la pămînt.
12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pîndă în culcuşul lui.
15 Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Psalmul 48

3 Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.

Psalmul 79

9 Ajută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentruce să zică neamurile: ,,Unde este Dumnezeul lor?„ Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!
13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.

Psalmul 110

3 Poporul Tău este plin de înflăcărare, cînd Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sînul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

Psalmul 141

2 Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
3 Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!

4 Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor!
5 Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într’una împotriva răutăţii lor.

8 De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!
10 Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!