Păstorii ….. nişte “chiulangii”! (P)

Datoria lor era să stea la turme şi gata. Erau în tură de noapte şi ar fi trebuit să stea cuminţi la post.

Ce i-a apucat?

Au avut “o vedenie” şi în urma unei “vedenii” (colective, admitem) au plecat, şi-au părăsit turmele (temporar, admitem şi asta, n-a fost chiar o tragedie… dacă erau operatori la o centrală atomică???) şi s-au dus să vadă …. o lăuză cu un prunc????!!!!

Cetăţeni iresponsabili! “Creştinii nu trebuie să fie aşa! Ei trebuie să fie serioşi, muncitori, sîrguincioşi, să vină primii la servici şi să plece ultimii!”

N-au procedat ca nişte adevăraţi “creştini”, n-au stat la “job-ul” încredinţat, cu toată credincioşia.
De ce n-au făcut lucrurile “ca pentru Domnul”?
De ce n-au practicat etica muncii a la Max Weber?
De ce?

Nu vi se pare că uneori viaţa noastră este încărcată de “formulele potrivite pentru o viaţă tocmai potrivită”?

Evanghelia este o lume a actelor suprinzătoare şi a exceselor şi risipei. Exces de entuziasm şi risipă de fapte bune. (Vreţi un exemplu mai bun decît femeia cu vasul de alabastru?)

Uneori nu ne mai trăim viaţa “în Duh” şi ca urmare a călăuzirii de moment. Sîntem prea previzibili (Nu fac apologia pro domo, pentru că tocmai asta îi supără pe colegii şi prietenii mei: sînt foarte imprevizibil, bănuiesc că şi pe duşmani tot asta îi supără… 🙂 )

Dar uneori ca să fii în ritmul lui Dumnezeu, trebuie să ieşi din monotonia vieţii, ca să ai bucuria păstorilor, trebuie să ieşi din morocăneala slujbei.

Poate că uneori ca să îţi faci DATORIA trebuie să îţi părăseşti datoria. La fel ca păstorii, ca să îşi facă datoria de a găsi Mîntuitorul şi să ducă vestea bună cu bucurie tuturor, au trebuit să îşi lase slujba şi să lase toate turmele “în plata Domnului”…

Poate că uneori ca să fii în ritmul lui Dumnezeu trebuie să ştii cînd să chiuleşti şi de unde şi cît timp, alteori trebuie să ştii cînd trebuie să dai bir cu fugiţii…

Isus Cristos ne scoate din tipare şi lozinci!!! Asta iubesc eu la Evanghelie! Neaşteptatul. Surpriza! Aventura.

Cu Isus ţi se poate întîmpla oricînd o chestie ca asta…. visezi şi pleci în Egipt, visezi iar şi te întorci în Egipt, dar mai întîi visezi că trebuie să devii “prostu satului” să crezi că o virgină este gravidă!

Din legalism şi din formulele potrivite pentru viaţă şi ne şi scapă de cei care au soluţia cea mai potrivită pentru viaţa noastră: soluţia lor! Oare nu ăsta este începutul fariseismului!

PS.

Să vă părăsiţi locul de muncă împreună cu colegii, cînd o să vedeţi cerurile deschise şi un cor îngeresc cîntînd… 🙂

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Păstorii ….. nişte “chiulangii”! (P)

  1. Gigi l zice:

    Ami plac pastorii , au avut de sa plece de la oi ! Au inteles mesajul , care de fapt a fost clar !

  2. Cristina zice:

    In text, suna foarte bine nonconformismul la care se face referire, din perspectiva artistica este un text deosebit (poate si asta i-a fost scopul).
    In practica insa … nici nu vreau sa-mi imaginez cat de greu poate fi sa discerni intre situatii si situatii, si cum poti risca sa pendulezi intre „strajeri” si cealalta extrema. Ferice de cei carora le-a fost data intelepciunea sa poata deosebi cand e cazul aplicarii de „formule potrivite pentru o viata potrivita” si cand „exces si evadare din monotonie”.
    Imi imaginez dezastrul provocat de „excesul” inadecvat (in plus, cate capete atatea variante) … brrr
    Textul asta e foarte periculos pentru cei care nu-i inteleg adevaratul mesaj …

    • Marius David zice:

      draga Cristina,
      în „practică” ÎNTOTDEAUNA este atît de greu să discerni între situaţii şi situaţii.
      Cred că una dintre calităţile esenţiale ale creştinului ar trebui să fie dreapta cumpănire, vorba lui Steinhardt.
      Dreapta cumpănă… virtute atît de greu de achiziţionat şi păstrat.

      De asta teologia simplistă reţetaristă are atît de mult succes.
      îmi pare rău,nu pot să scriu altfel de texte decît texte periculoase 🙂
      Cei care nu rezistă pleacă.. Sînt sigur că tu veri rezista.

  3. Shadow zice:

    De acord cu Cristina: discernamantul este obligatoriu. Dar cum? Cine / Ce dicteaza imperativul?

    O continuare ar fi un material despre ‘camaruta’ proprie unde sa Il gasim pe ‘Cel ce vede in ascuns’

  4. Gigi l zice:

    Am ascultat multe povestiri despre calauziri de tot felul . Multe Sint povestiri chiar simpatice…
    Biblia a fost lăsată sa ne învețe …
    Calauzirea pastorilor a fost clara, simpla , pe intelesul lor , altora li sa arătat o stea , si a fost de ajuns , unul visează si pleacă in Egipt …
    Noua ne-a fost lăsat Cuvintul , si Duhul .
    Știu eu ? Alții Sint ,,datori ,, sa treacă prin toate ,
    …ca sa vadă o calauza .(si tot nu o vad …?)
    Probabil Sint alte categorii de oameni diferite de cea a pastorilor, invatatorilor…poate nici chiar lemnari nu Sint .
    (ginduri gresite ? )

  5. Rodica Botan zice:

    Eu stiu un lucru…la servici lucrez in ritmul si in regulile care mi s-au trasat. Dar daca seful mai mare ma cheama la telefon si imi spune ca este o stare speciala de urgenta si trebuie sa fac altceva…las totul din miini si ma execut.
    Cred eu ca avem trasat un stil de viata si un sistem de traire- dar daca ne cunoastem Stapinul si asta presupune o cunoastere personala- cind vom primii un cu totul alt ordin- ne vom oprii din ce facem si vom executa porunca.
    El este cu planurile- noi sintem cu executia…

  6. tani zice:

    da…si eu cred ca ar trebui condimentata viata cu spontaneitate si atipizare!Prea ne-am conformat unui standard searbad si fara gust,prea ne-am asezat comod la pupitru vieti conducind preventiv ,poate a noastra,poate si a altora,dupa reguli si limite!Daca viata de credinta nu este si o aventura zilnica,un pas in necunoscut,inseamna ca nu poate fi numita viata de credinta!Daca nu dezertam zilnic macar intr-un aspect al vietii din monotonia si rutina zilnica avem o mare problema privind prospetimea si intelegerea cu adevarat a evangheliei!

  7. Justinian zice:

    Frumoase ganduri… si pline de adevar…
    „Isus Cristos ne scoate din tipare şi lozinci!!!” – un mare adevar ce emana din intreaga Evanghelie…
    Si asta se intampla pentru ca tiparele si lozincile sunt ale noastre, „omenesti”, limitate…

  8. Neserioşi păstorii aceia, neică…neserioşi şi neisprăviţi…

  9. tudor zice:

    Traditia ebraica face lumina in aceasta problema.Eu am mai scris despre asta pe blog.
    Acei pastori aveau o a doua atributie pe langa cea de pastor , si anume, sa vegheze cand va veni Mesia.E de la sine inteles ca pastorirea devenea neesentiala in acel moment.De fapt noaptea ce sa faca si el pastorul ?Nani.Turma asisderea , tocmai din aceasta cauza au primit si sarcina de a veghea, cel ce statea planton probabil.

  10. uwe zice:

    Oare pe vremea aia nu erau inventate tarcurile? Oare au plecat toti si n-a mai ramas niciunul sa pazeasca oile? Nu zic, si-au asumat un mare risc plecand, dar sa nu speculam chiar totul. Eu doar intreb.

    • naomi zice:

      Eu cred ca in vremea aceea intalnirile cu ingerii era ceva natural si cand Stapanul Cel Mare te trimite nu mai stai pe ganduri, nu te mai intrebi ce ar putea sa se intample cu niste oi amarate. Vedeti ucenici lui Domnul Isus si toti oameni lui Dumnezeu nu au stat sa se gandeasca ce pierd ci pur si simplu au ascultat. Stiau din experienta ca ascultarea face mai mult ca jertfa. Si pe urma, Mesia era ata de asteptat in vremurile acelea, asa cum probabil il asteptam noi acuma, la a doua venire.

      • Naomi
        Nu mai erau obişnuiţi cu îngerii şi glas de proroci nu se mai auzea. Dar poporul Israel era obişnuit, măcar cu povestirile despre îngeri şi despre ceea ce făcuse Iahve poporului. Folclorul evreiesc era foarte diferit de cel românesc.
        Foarte, foarte diferit…

        • uwe zice:

          Asa adauga ca din folclorul romanesc face parte si ideea ca in vremea aceea intalnirile cu ingerii erau ceva natural.

          • tudor zice:

            Se pare ca nu prea iti vine sa crezi dar ..asa era.
            Poate si acum este asa dar nu-si dezvaluie identitatea.Citeste, scriptura spune ca poate-i gazduim si habar nu avem.Mai degraba nu-i intalnim pentru ca nu deschidem usa nevoiasilor .Stii frica de furt mirosuri urate…
            Mai greu sa vina ingerul la patru ace , sa-ti arate cartea de vizita si sa-ti spuna „hai sa bem o cafea si intreaba ce vrei sa stii”

    • Pomisor zice:

      Sunt de aceeasi parere… Poate ca de fapt riscul generat de plecare era neglijabil… Oile noaptea sunt foarte cuminti (nu fug), cainii daca erau puteau pazi de lupi, hoti care sa fure nu prea erau pentru ca nu stia nimeni ca oile ramasesera singure, etc…

      Si chiar instalatiile in ziua de astazi nu sunt proiectate sa depinda prea mult de atentia oamenilor (un inginer bun proiecteaza pornind de la premiza ca oamenii pot sa nu fie tot timpul cu ochii pe instalatie si in caz ca apar situatii considerate riscante se pun alarme destul de sonore sau dispozitive ce comanda oprirea automata…).

    • Marius David zice:

      Păi şi tu nu ai speculat acum… că există ţarc, că unul a rămas… ?
      Şi eu … doar întreb 🙂

  11. DRAGO zice:

    @rodica b.
    bine spus”daca ne cunoastem Stapinul si asta presupune o cunoastere personala” la care trebuie adaugat -ascultare in totul de El.-conform celor scrise;
    „ascultarea face mai mult decit jertfele”.

    Cind asculti in totul de El,atunci iesi din tiparul tau de viata si stilul normal de comportare,trecind in alta sfera de manifestare personala,fiind calificat ca „nebun”de cei din jur.

    In acest sens prezint urmatoarele referinte biblice;
    1. „..Domnul a zis lui Osea:-Du-te,si ia-ti o nevasta curva si copii din curvie;caci tara a savarsit o mare curvie,parasind pe Domnul!”.(Osea.1;2)
    Osea sa conformat(Osea.1;3)
    Vezi si Osea 3;1, unde se repeta aceasta situatie.

    2.”Vedenia” lui Petru ,in care Dumnezeu il -obliga-pe Petru sa manince ceeace el considera(respectind legea) ca este spurcat sau necurat.
    „..Pe cand ii pregateau mincarea,a cazut intr-o rapire sufleteasca..A vazut cerul deschis,si un vas ca o fata de masa mare,legata cu cele patru colturi,coborindu-se si slobozindu-se in jos pe pamint….In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si tiritoare de pe pamint si pasarile cerului..Si un glas i-a zis:,,Petre,scoala-te ,taie si maninca.”..,,Nicidecum,Doamne”,a raspuns Petru.,,Caci niciodata n-am mincat ceva spurcat sau necurat.”..Si glasul i-a zis iarasi a doua oara:,,Ce a curatit Dumnezeu,sa nu numesti spurcat.”…Lucrul acesta s-a facut de trei ori si indata dupa aceea vasul a fost ridicat iaras la cer.”
    (Fapt.10;10-16)

    3. Modalitatea de -disciplinare- a proorocului Ieremia de catre Dumnezeu.
    „Cuvintul vorbit lui Ieremia din partea Domnului si care suna astfel;,,Scoala-te si pogoara-te in casa olarului;acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele!”..Cind m-am pogorit in casa olarului,iata ca el lucra pe roata…Vasul pe care-l facea n-a izbutit,cum se intimpla cu lutul in mina olarului.Atunci el a facut un alt vas,cum i-a placut lui sa-l faca..Si Cuvintul Domnului mi-a vorbit astfel:,,Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta,casa a lui Israel? zice Domnul.Iata cum este lutul in mina olarului,asa sinteti voi in mina Mea,casa a lui Israel!”.(Ier.18;1-6)

    Concluzia care rezulta este ca; Noi sintem creatia lui Dumnezeu si El ne foloseste cum vrea El,unde vrea El,cind vrea El, in scopul ducerii la indeplinire al planului Sau de lucrare.
    In consecinta nu este bine sa ridicularizam comportamentul pastorilor,avind de a face cu cei folositi de Dumnezeu la intruparea Sa in creatia Sa.

    Cum interpretati cazul Adrian Sobaru,omul care sa aruncat dela balconul parlamentului ,in urma cu citeva zile..???

    • Rodica Botan zice:

      Dar sa nu uitam…ca „era scris”…cunoasterea personala insemna cunoasterea „Cuvintului”…Mereu apare de-alungul acestei istorii explicatia…”dupa cum era scris”…Si evenimentele pe care le asteptam sint tot la fel…a fost scris…si cind se vor intimpla „nu vom fii in necunostiinta”…
      A-L cunoaste pe El inseamna a-I cunoaste Cuvintul…

  12. Paul Negrut zice:

    Frate Marius,
    Observatia este doar pentru dumneavostra si va rog sa nu o postati.
    Atentie la pneumatologie- nu orice pornire a omului de a iesi din randuiala poate fi legitimata ca fiind inspirata de Duhul. Domnul Isus a avut randuiala divina a Celui care in toate face voia Tatalui. Fiul nu face nimic de la Sine, ci numai ce Ii este incredintat de Tatal. Invitatia la a iesi din „oranduiala” poate fi cu urmari… Unde sunt limitele si ce legitimeaza un comportament sau altul? Unde sunt structurile de autoritate in familie, biserica si societate?
    Cu deosebita apreciere in Hristos Domnul,
    Paul Negrut

    • daniel zice:

      de acord,

      dar cand este de la Duhul?

    • Marius David zice:

      Frate Paul,
      1. postarea a iesit on line oricum. Aşa este setat blogul meu. Nicio problema.
      2. Da, postarea respectivă nu era cu vizorul spre pneumatologie în primul rînd, ci mai mult spre creativitate în umblarea cu Domnul.
      3. David DeWitt are o carte excelentă în care vorbeşte de trecerea de la starea haotică spre starea de rînduiala-ordine, apoi spre creativitate. Eu sînt irecuperabil şi iremediabil în a treia fază :).
      4. Cu totul de acord cu observaţiile în relaţia dintre Tatăl-Fiul-Duhul.
      5. Unde sînt limitele? Să chiulească oamnenii cînd li se vor deschide cerurile, să iasă din rînduială cînd le cîntă îngerii.

  13. elisa zice:

    Chiar azi vorbeam cu un frate sincer si serios despre faptul ca fr Paul nu este agreat de cei care au fost informatori, sau apropiatii lor.Altfel , oamenii lui Dumnezeu ii simt pe cei ce sunt „ai Lui” si nu-i pot vorbi de rau niciodata fiind in acelas duh.
    Liviu,
    parca ai stat dupa colt si l-ai asteptat sa-l lovesti cu „previzibil, rigoros, rigid”;
    ori ai vrea sa devina carismatic?
    Nu cred ca ai avut dreptul de a-i spune ca nu trebuia sa-si dea numele; este o atingere deloc crestineasca, doar nu te-a suparat , nu aveai dreptul de a vorbi si in numele nostru, al meu.
    Mie mi-e drag sa-l aud, sa-i ascult predicile; ai fost cumva la Tichilesti, unde a fost fr Paul, la fratii leprosi? ai avea curajul?
    Ca de vorbit toti suntem buni.(inclusiv eu)
    Oricum vom da mare socoteala daca pe nedrept ne agatam de oamenii Domnului.

  14. tudor zice:

    Trebuie oare , dragi pastori sa construim garduri doctrinare imprejurul nostru?Ce s-a intamplat cu dragostea , cu acea sintagma unitate in diveritate….doar vorbe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.