Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Fr. Popescu a fost grozav in replici date „autoritatilor” comuniste:
-„cu el, toti am fost mai curajosi”- F. Guler
-„Ma, iar ati venit c-o problema moarta” – spune primarul din Bucuresti pastorului Talos si lui Popescu, veniti in audienta pt aprobare de cladirea bisericii. „Da, d-le primar, da noi suntem d-aia de credem in inviere” -raspunde Popescu
-Andrei Popescu povesteste la inmormintare: In ’77 dupa ce-i batea in ancheta veneau la noi acasa: tata, fr. Niculescu si Craman. Povesteau si rideau de anchetele de peste zi pina noaptea la 12. Militianul ce ne pazea intrarea la bloc sse mira de risetele lor. A doua zi mergeau iar la ancheta Securitatii”
…Cu siguranta Domnul a fost cu copiii Sai atunci cind i-a lasat in ancheta..
Inginerul G. Bisorca (Portland) spunea la inmormintarea lui Popescu: „grozav ce mult ne-a intarit Domnul prin apologetica si atitudinea fr. Popescu”…
Pai daca si Ton era in grupul lor ,cum de Andrei nu-l pomeneste in partasia de dupa ancheta . E sigur ca Ton era parte din alt grup , de fapt Niculescu spune ca
dupa ce erau anchetati , Ton se intorcea (spre surprinderea lor) , spunea el ,sa mai discute anumite probleme cu anchetatorii.
Asta face cumva parte din categoria: daca nu avem probe atunci sa le fabricam?
Securitatea pastra cu sfintenie toate notele informative pe care un informator le dadea. Astea reprezentau si un mijloc prin care informatorii erau santajati si uneori compromisi. Cand tatal meu a fost anchetat la securitate si cand au incercat sa afle anumite informatii despre alti frati, securistii i-au spus: uite ce spun fratii tai despre tine si i-au aratat toate notele informative.
Ciuda dusmanilor lui Ton este ca la dosarul de securitate a lui Ton nu exista nici o nota informativa data de Ton in care sa isi tradeze fratii. De asta ei se agata cu disperare de acea scrisoare a lui Aurel Popescu. Dar eu intreb un lucru: este acea scrisoare originala? Pentru ca ce am vazut eu in cartea lui Mitrofan este o scrisoare batuta la masina, ceea ce e banal de falsificat astazi cu toata tehnica asta computerizata. Dar pana la urma nu asta e problema. Exista doua puncte de vedere, unul a lui Aurel Popescu altul a lui Ton. Varianta lui Ton pare sa justifice destul de bine antipatia pe care Aurel Popescu a avut-o pentru Ton si dece de la un moment dat s-au situat pe pozitii diferite fata de autoritatile comuniste si de aici si banuiala lui Aurel Popescu ca Ton ar fi colaborat cu securitatea. Nu intru in detalii pe care le gasiti in cartea lui Mitrofan. Un lucru Aurel Popescu nu a avut curajul sa-l faca, sa il acuze pe Ton de colaborare cu securitatea cat a fost pastor la Ploiesti. Ar fi cazut in ridicol daca o facea si si-ar fi pierdut credibilitatea si asta pentru ca multi frati stiu ce a fost la Ploiesti si cat de puternic a lucrat Dumnezeu prin Ton.
Eu nu vreau insa sa ii privesc pe cei doi punctual ci in ansamblul vietii lor si prin prisma rezultatelor slujbei lor pentru Dumnezeu.
Pe de o parte, cititind mai multe despre Ton si coreland cu anumite lucruri pe care le stiu din perioada anilor 70, imi dau seama ca se prea poate ca Ton sa fi colaborat totusi cu securitatea dar doar ca sa incerce sa ajute crestinatatea din Romania. Pe de alta parte cand ma uit insa la lucrarea lui Ton si la cat de multi oameni s-au intors la Dumnezeu nu pot sa nu recunosc ca Dumnezeu l-a folosit pe omul asta. Ca vin unii sau unele (Lia) si spun acuma ca de fapt Ton nu a realizat nimic asta nu are nici o valoare. Sunt sute daca nu mii de oameni care s-au pocait ascultand predicile lui Ton sau citindu-i cartile. Ori Dumnezeu nu lureaza prin pacatosi. Asta este pentru mine un indiciu sufucient ca pocainta lui Ton a fost autentica.
Pe de alta parte Aurel Popescu s-a situat pe pozitia anticomunismului si a necolaborarii cu autoritatile. De aici insa si pana la a predica impotriva comunismului este cale lunga. Crestinii nu sunt chemati sa predice impotriva autoritatilor nedrepte ci sa se supuna lor. Asta scrie Biblia si asta vedem la apostoli. Da, ei nu au ascultat de autoritati cand li s-a cerut sa nu mai predice in numele lui Isus dar ei s-au supus consecintelor si nu au facut apel la ‘liga pentru apararea drepturilor omului’ si doar s-au rugat.
Exact aici s-au despartit drumurile lui Ton si Aurel Popescu si de aici antipatia pe care au avut-o unul fata de altul.
Ca sa concluzionez, daca privim toata povestea fara ura si partinire, intrebarea mea este: ce varianta o acceptam, pe cea a lui Ton, pe cea a lui Aurel Popescu sau pe una de mijloc?
Mihai h & un fost ploiestean
1-Off-topic: tocmai citii Afacerea Evanghelistul si personajul principal al negocierilor echipei lui B. Graham cu uniunea Baptista/Dep. Cultelor era tocmai Tzon. Amuzant.
2- Nu-s chiar de-acord cu dvs. Faptul ca ANdrei nu-l pomeneste pe Tson e interesant, dar nu-l pomeneste nici pe Cioata. Nu stiu la cine locuia Tzon in Bucuresti, sau daca nu mergea seara la Ploiesti, la fel ca Cioata
3-Scrisoarea lui Popescu e reala. Popescu recunoaste ca s-a lasat greu convins ca Tzon ar fi vinovat, din cauza asta el nu putea sa-l confrunte pe Tzon la Ploiesti. Popescu s-a lasat convins in emigratie. Dvs trebuie sa stiti ca cei 2 au aparut in public dupa anchetele din’77 tocmai la Arad. (s-ar putea sa fi fost si Niculescu, nu sunt sigur). Tzon a spus atunci un lucru care pe mine m-a dat gata: „eu n-as fi facut nimic fara ei (Popescu & Niculescu). Daca vreti sa stiti cit de fricos sunt eu, intrebati-l pe Popescu. Eu am luat doar palme, dar el a luat si pumni”…
a) cestiunea e mai complicata… dar daca un om rezista sau nu mai mult la ancheta e una si daca da informatii e alta.
b) Un lucru frumos: Niculescu l-a pomenit pe Tzon cu simpatie la inmormintarea lui Popescu. Ma indoiesc ca aprecierea ca Popescu a avut antipatie fata de Tzon e corecta. Popescu era un alt gen de om: ti-o spunea in fata, dar nu tinea ranchiuna.
c) N-am stiut ca Tzon se-ntorcea sa mai discute, Mihai h. Stilul lui Tzon era diferit de-al lui Niculescu. Ceea ce stiu precis e ca Tzon a fost dus in timpul anchetei in biroul comandantului de unde a telefonat Europei Libere sa opreasca difuzarea informatiilor despre ei. A facut-o fara acordul celorlalti. Lucrul acesta l-a indepartat pe Niulescu de Tzon si a facut ALRC, pe linga altele, sa fie convins de Tzon tradeaza. E asta slabicune sau dovada de colaborationism? Luati-o cum vreti. Mai rau e ca Tzon nu le-a spus. Au aflat mai tirziu.
Tzon s-a aparat ca si ei au trimis memoriul la E.L fara acordul lui. Niculescu nu l-a trimis la EL ci la Belgrad, conform intelegerii. Cineva l-a dat mai depare: evident ca Niculescu nu s-a suparat pe chestia asta, dimpotriva!
Sunt multe… Precis e ca IT trebuia sa le spuna imediat… Cred insa ca indepartarea de ALRC a fost un calcul al lui IT pt ca sa-si imbunatateasca relatiile cu autoritatile. Nu cred ca a facut-o la ordinele Secu si nici ca era informator la acea data.
Cu siguranta, criticile sale la adresa ALRC au slabit aceasta miscare.
Etc….
Dorule, ce spui tu aici este foarte interesant si nu este off-topic deloc si in plus imi confirma mie exact ceea ce am intuit in legatura cu Ton. Eu am citit toata corespondenta lui Ton cu Mitrofan (iti recomand sa o citesti si tu), am mai citit si alte informatii si le-am corelat pe toate cu ce mai stiam si eu ca s-a intamplat in perioada aia si mi-am format o imagine despre ce a fost cu Ton. In 1975 Romania a primit clauza natiunii cele mai favorizate (cnf) in cu conditia sa ii lase pe toti evreii din Romania sa emigreze.
CNF insemna comert liber cu America, fara taxe vamale, credite ieftine. Practic Romania castiga in jur de 1 miliard dolari pe an, suma uriasa la vremea aia, echivalentul la cel putin 5 mld de azi.
Americanii au folosit insa CNF si ca pe un instrument foarte eficient de presiune impotriva comunistilor pentru imbunatatirea situatiei drepturilor omului si a libertatilor religioase.
Practic din 75 pana in 86 Romania a stat tot timpul sub stresul suspendarii clauzei. In plus Wumbrand facea o propaganda anticomunista foarte agresiva ceea ce facea foarte dificil procesul reinoirii clauzei care se facea an de an din cate tin eu minte. Asta e contextul in care s-au intamplat toate lucrurile si e foarte important de stiut asta. Sa revin la Ton si Aurel Popescu.
Aurel Popescu era un om la care se pare ca inteligenta nu il dadea afara din casa. Pe de cealalta parte Ton era un om foarte inteligent. Spun astea nu ca sa il jignesc pe unul si ca sa il ridic in slavi pe altul dar asta e realitatea: unii sunt foarte destepti, au intuitii, stiu sa faca conectii, stiu sa priveasca ‘1000km’ in fata iar altii vad doar ce e la „100m” in jurul lor.
Aurel Popescu a avut ideea fixa ca comunismul e fiara din apocalipsa care va cuprinde tot pamantul si impotriva careai crestinii trebuie sa lupte pana la moarte si cu care nu se colaboreaza. Ideea asta nu i-a putut-o scoate nimeni din cap lui Popescu. De aici s-a declansat si ruptura intre Ton si restul grupului care gandea cam la fel cu Popescu.
Ton a avut „revelatia” prabusirii iminente a comunismului ascultand o emisiune la Europa Libera. El le-a spus celor din grup ca e inutil sa lupti impotriva unui sistem care oricum va muri de la sine si ca mai bine se concentreaza pe formarea oamenilor pentru vremea cand libertatea va veni. Ton a mai spus ca ar trebuie sa se renunte la pozitia de lupta impotriva comunismului ba din contra sa se incerce negocieri cu comunistii pentru a obtine niste concesii. Cand Ton a mai inceput si sa predice ca Biblia spune ca trebuie sa ne supunem autoritatilor, asta a pus capac la toate si cei din grup erau convinsi ca Ton a tradat si s-a aliat comunistii. Dorule, tu spui ca Popescu s-a lasat greu de convins ca Ton e vinovat. E foarte interesanta remarca asta. Popescu stia bine cu ce putere predica Ton in Ploiesti si ce trezire a fost acolo si i-a fost foarte greu sa accepte ca Ton e tradator. Ulterior Ton s-a separat de grup si a pornit pe cont propriu.
Ideea lui Ton a fost sa incerce o colaborare cu comunistii pentru a obtine libertati pentru crestini. El le-a spus securistilor despre o ideea lui care i-a venit in minte cand era la Oxford si anume: imbunatatirea relatiilor intre popoare prin strangerea legaturilor religioase. El le-a spus ca ar putea contracara propaganda lui Wumbrand dar cu conditia acordarii libertatii pentru crestini. Securistilor le-a placut ideea, au trimis-o sus de tot, un consilier a lui Ceausescu l-a contactat si i-a cerut sa o puna in practica dar fara a pune conditii pentru crestini. Ton le-a spus ca nu poate sa faca asta ca ar trebui sa minta iar el nu minte si in plus americanii si-ar da seama ca minte si tot nu ar rezolva nimic. Securistii au incercat implementarea planului folosindu-l pe Bunaciu dar nu au reusit pentru ca Bunaciu nu avea credibilitate in afara. Cam astea au fost toate informatiile pe care Ton i le-a dat lui Mitrofan. In 1977, a fost cutremurul devastator care a produs pe langa miile de morti pagube de sute de milioane. Numai de suspendarea clauzei nu avea nevoie Romania atunci. In 1078 Jimmy Carter a venit la Bucuresti, a fost primit cu mare fala, in final Romaniei i s-a reinnoit clauza dar in acelasi timp Carter a adus 1 milion de Biblii, lucru de neimaginat pe vremea aia. E clar ca Ton a fost implicat in chestia asta. Ton a plecat in America in 80 sau 81. Daca privim onest la ce a fost in anii de dupa 81, bisericile neoprotestante s-au bucurat de destul de multa libertate. Au fost si arestari ( grupul lui Cioata pentru transport de Biblii) plus alte incidente dar per total a fost mult mai multa libertate decat in anii 70. Si spun asta ca unul care a trait in Romania in vremurile alea. Au mai fost insa si unele cazuri in care unii credinciosi fost arestati dar pentru ca au cautat-o cu lumanarea, special ca sa poata pleca in America si pot sa dau destule cazuri din astea, chiar cu nume.
In 1985 vine Billy Graham la Bucuresti, un lucru la care nici un crestin nu indraznea macar sa viseze. Din ce am auzit si eu si Billy Graham a adus o gramda de Biblii dar tu Doru poti sa ne dai mai multe detalii ca ai citit cartea „Afacerea Evanghelistul” si dupa cum spunea chiar tu, Ton a fost negociatorul echipei lui Billy Graham.
Ceausescu s-a saturat de tot stresul asta al suspendarii clauzei si de concesiile pe care trebuie sa le faca in in 1986 daca nu ma insel, a renuntat unilateral la clauza. Ce a urmat in Romania a fost iadul pe pamant, foame, frig, alimente rationalizate, asta ca sa va dati seama ce impact mare a avut clauza.
Din momentul ala Ton a inceput sa predice despre caderea comunismului si despre faptul ca bisericile si cei credinciosi trebuie sa se pregateasca pentru acel moment.
Cam astea sunt concluziile la care am ajuns, Ton a colaborat cu regimul pentru binele credinciosilor si chiar al tuturor romanilor. Ca a facut si greseli asta e normal, dar daca privim acum in urma vedem ca Aurel Popescu s-a inselat in privinta comunismului=fiara iar Ton a avut dreptate.
E foarte posibil ca Mihai H sa aiba dreptate si intradevar Aurel Popescu sa fi fost foarte smerit si credincios, dar asta nu inseamna ca omul nu se putea insela in anumite privinte.
Iar faptul ca Ton si Aurel Popescu au fost impreuna la Arad arata faptul ca totusi Popescu si-a dat seama ca Ton nu e asa de vinovat cum au incercat unii sa il descrie
Si ca sa inchei , imi permit o speculatie.
Unii se intreaba cum a fost posibil ca Ton sa intoarca armele impotriva lui Wumbrand la cativa ani dupa ce s-a pocait datorita lui .
Se prea poate ca cei doi sa fi facut un joc inteligent, Wumbrand sa faca propaganda anticomunista in America iar Ton sa le spuna securistilor ca el poate contracara propaganda lui Wumbrand dar cu pretul unor concesii facute crestinilor. Dar se poate si sa nu fie asa ci Ton pur si simplu sa speculeze toate astea si sa actioneze cum a actionat. Ton a fost si este un om foarte inteligent,nimeni nu poate contesta asta si el si-a folosit inteligenta pentru un scop bun.
Eu nu am vrut sa il apar pe Ton cu toata povestea asta ci doar am insirat niste fapte si evenimente si le-am corelat. Toata explicatia asta face ca povestea sa capete sens pentru ca nu este posibil ca Dumnezeu sa binecuvinteze pe un om si lucrarea lui, asa cum a fost cu Ton, daca omul este pacatos si tradator. Nu se poate asta.
Acuma pentru cei care au ideea fixa ca Ton a fost tradator nimic nu ii poate face sa creada altceva. Este normal ca intr-o poveste asa de complicata sa fie si greseli si de o parte si de alta dar altfel nu se poate.
Eu i-l cred pe fratele Popescu pe care l-am cunoscut si cu care am avut partasie ,la care am vazut smerenie si pe fata lui, bucuria mintuirii.
Nu cred ca se poate spune la fel despre Ton, mai ales acum cind se da charismatic si predica o alta evanghelie.
Ne spune cuvintul .. Evrei 13 :7 ” uitati-va cu bagare de seama la sfirsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta”
Spuneam azi unui frate ca unii spun ca totusi Ton, cu toate scaparile lui, e un om destept.
La care fratele imi zice: ce inseamna un om destept?
unul a acrui viata are un sfirsit demn de urmat; ori
ceea ce face acest om cu noua teologie, nu inseamna desteptaciune.
Domnule fost ploiestean, am o sora acolo in biserica, cunosc mai multe lucruri de acolo.Nu mai doresc sa fac public ceea ce cunosc; insa Dv stra amestecati paiele cu griul.
Faceti o distinctie clara intre fratele Popescu si Ton; chiar asa si este; numai ca in detrimentul celui de al doilea.
Fratele MihaiH v-a spus adevarul mai sus.
Concluziile cu securitatea s-au tras de mult, adevarul se cunoaste ; de exemplu,cele in legatura cu fr Olah si mai sunt destule.
Cel mai rau e ca se practica actoria, nu caderea este cea care il califica pe om, ci staruinta in minciuna si joc dublu.
Fatarnicia, aceasta este trasatura care supara si dispretul. mindria, aroganta.
A starui ani de zile in dedublare nu inseamna credinciosie.
Nu are niciun rost interventia voit partinitoare, nu ajuta la clarificarea adevarului.
Uitati-va cu atentie la sfirsitul vietuirii; la noua sa teologie.
Ha Ha Ha
„Concluziile cu securitatea s-au tras de mult, adevarul se cunoaste”. De catre cine ma rog s-au tras acele concluzii si care adevar se cunoaste?
Eu am citit tot dosarul de securitate a lui Ton din cartea lui Mitrofan si nu am vazut nici o dovada a colaborarii lui, cel putin nu exista absolut nici o nota informativa in care el sa-si tradeze fratii de credinta, in perioada in care a fost pastor. Asta va roade pe voi cei care il urati pe Ton ca nu aveti aceasta dovada.
Ca esti oarba de ura impotriva lui Ton se vede de la o posta din toata postarile tale.
Doar o scrisoare a unui om nu inseamna absolut nici o dovada. Ca Ton si-a schimbat atitudinea fata de autoritatile comuniste nu inseamna colaborare neaparat. In fond Biblia spune sa fim supusi oricarei autoritati, da? Daca autoritatea iti cere sa nu mai crezi in Hristos esti liber sa nu asculti dar trebuie sa te supui consecintelor. Daniel nu a ascultat de porunca imparatului si s-a rugat dar nu a protestat cand a fost aruncat in groapa cu lei. Dar crestinii nu sunt chemati in nici un caz sa predice impotriva autoritatilor asa cum au facut unii ca sa poata fugi in America.
Ton a colaborat cu autoritatile incercand sa ajute crestinii. Se deduce asta destul de clar in „interviul” pe care Mitrofan i l-a luat,prin e-mail. Daca a fost bine sau nu, daca a reusit ceva sau nu asta nu stiu. Doar atat stiu ca in 78 Jimmyu Carter a fost primit la Bucuresti cu mare fala si i s-a permis sa introduca in tara 1milion de Biblii , o mare minune pe vremea aia.
Ca au fost niste negocieri este mai mult decat evident. Care a fost implicarea lui Ton in treaba asta nu stiu dar este posibil sa fi fost implicat.
Asa ca daca rezultatul colaborarii lui cu autoritatile a fost introducerea bibliilor in tara, asta e un mare lucru.
Chestii de genul : am avut partasie cu fratele Aurel si stiu ce smerit era sunt foarte subiective. Oamenii stiu sa joace un teatru extraordinat. Si eu am cunoscut un pastor care era painea lui Dumnezeu, bun, smerit, nici prin cap nu iti trecea ca toarna fratii la securitate si asta facea in realitate. Doar Dumnezeu cunoaste inima omului. Iar in legatura cu Olah, da a fost folosit de Dumnezeu cu mare putere dar la un moment dat, ce e drept foarte dificil pentru el, a ales sa plece in America si odata cu plecarea in America s-a dus si marea putere pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru trezire. Asta a spus-o si Beni Faragau. Cand l-a vizitat in America a intalnit un batran amarat, fara bucurie, fara entuziasm,dezamagit. L-am vazut si eu dupa 90 si a predicat asa de slab ca mi-am zis: asta e marele Liviu Olah despre care s-a vorbit asa de mult?
Voi sunteti in stare sa spuneti despre Ton exact cum au spus fariseii despre Isus, ca scoate dracii cu belzebut. Ca Ton e fatarnic, mincinos, actor. Da cum se explica roadele lucrarii lui? Crezi ca Dumnezeu lucreaza prin pacatori si tradatori?
A, ca o sa zici ca Ton nu a facut defapt nimic si ca lucrarea lui nu reprezinta nimic, asta este poate valabil in ce te priveste. Sunt insa sute daca nu mii de oameni care s-au pocait prin lucrarea facuta de Dumnezeu prin Ton si asta nu i se poate lua.
Nu va mai incrancenati atata ca oricum Ton mai are putin si se duce. Problema e ce ramane dupa Ton? Ce pastori ‘produc’ seminariile din Romania? Baiatul unui prieten a stat la camin, in primul an de facultate, cu studentii de la teologie din Bucuresti. S-a speriat de ce a vazut. Nu era absolut nici o deosebire intre ei si cei din lume. Doar femei nu-si aduceau in camin ca restul pe toate le faceau. Aici e durerea mare, pe mainile cui vor ajunge bisericile bapstiste? Cunosc si eu cativa pastori tineri ‘produsi’ dupa 90. Vai si amar.
„Nu vreau sa fac publice ceea ce stiu” !!! Chestii din astea nu au absolut nici o relevanta. Daca ceea ce stii si nu faci public sunt din surse sigure si ai dovezi clare atunci fa-le publice, de ce nu?
Dar tare mi-e teama ca dovezile sunt de genul: mi-a zis matusa lui prietana lui varu meu bla bla bla. Ca ai o sora acolo in biserica astea nu sunt dovczi. Acuma si eu pot sa spun despre nu stiu cine ca e mandru ca s-a uitat nu stiu cum la mine sau ca mi-a vorbit pe nu stiu ce ton.
Voi spuneti: am avut partasie cu Popescu si pot spune ca a fost un om smerit. Ok. Dar daca nu ai avut aceeasi partasie cu Ton atunci nu te grabi sa spui ca e mandru pentru ca ti-a spus tine bunica lui sora lui varu lui nevasta.
In fond ce atata incrancenare impotriva unui om care a avut greselile lui in trecut si care le mai are si in prezent. Ce, noi suntem perfecti? Nu il tradam noi pe Isus Hristos in fiecare zi pentru pacatele noastre? Ca asta inseamna pacatul, sa te aliezi cu Satana. I-a mai bine hai sa ne scriem fiecare ‘cartea’ tradarilor noastre zilnice si hai sa o citim dupa o luna sa vedem daca mai avem curajul sa ridicam piatra.
Pana la urma dece trebuie ca relatia mea sau a ta cu Dumnezeu, daca este una reala sa fie influientata de caderea sau ereziile unui om, fie el si foarte influient? A, ca noi ne rezumam doar a cunoaste despre Dumnezeu (asta este in fond teologia) si nu a-l cunoaste pe Dumnezeu in mod personal, da, o alunecare a unui teolog pe care l-am ascultat ani de zile ne poate influienta in rau.
Dar daca ne concentram sa-l cunoastem pe Dumnezeul si nu doar despre Dumnezeu atunci nimic nu ne poate clinti de pe cale
In primul rand inteligenta e un dar de la Dumnezeu,unul natural, unii au mai putina altii mai multa. Ton a fost un om cu o inteligenta peste medie asta e clar si nu e nici un pacat ca un pastor sa isi foloseasca si inteligenta cand predica. E foarte important ca un pastor sa poata predica adevaruri profunde folosind un limbaj simplu si accesibil si unui om fara educatie prea multa. Asta tine de inteligenta omului. Ori la capitolul asta trebuie sa recunoastem ca Ton a excelat.
O predica inteligent rostita se face inteleasa mult mai usor de mintea omului iar Duhul Sfant face ca mesajul sa ajunga in inima omului . Asa ca si inteligenta in predicare si ungerea Duhului sunt foarte importante. Dar e drept ca doar o predica inteligenta,fara Duhul Sfant, nu este decat slova moarta care omoara
Reciteste-mi comentariul cu mai mare atentie si apoi cereti scuze. Le accept anticipat.
Dar, ca sa fiu sigura, ma citez mai jos:
„Cu fratele Silviu Cioata am lucrat in acelasi birou incepand din 1991 pana in 1997 cand el a plecat la Domnul. Intr-adevar un om deosebit. Era de-o modestie si un bun simt cum rar mai intalnesti astazi printre credinciosi. Povestea uneori de conditiile grele din inchisoare dar nu se lauda, cum stiu pe altii care se bat in piept c-au fost persecutati de securitate si de-aia au plecat in America. (Nu fac aluzie la nici o persoana amintita pe acest blog).”
Daca vrei sa spui ceva, poti sa o faci fara sa murdaresti pe altii.
Lia scuze ca am postat gresit, era vorbe ce cineva care posteaza cu numele de Mia (foarte asemanator cu Lia). Si nu e vorba de a murdari pe cineva pentru ca acea Mia despre care iti spun posteaza cu o asa ura impotriva lui Ton de stai si te miri chiar atat de jalnici au ajuns unii crestini?
da, cineva mi-a spus… niciodată să nu-ţi pierzi simţul umorului în anchetă, că ei au destul simţ al omorului… nu ştiu cine a spus-o şi dacă a spus-o aşa!
Super. Sa ai simtul umorului ca ei au simtul omorului.
Adevarul ca in anii 70 chiar aveau simtul omorului , pe tatal meu l-au rupt in bataie ca sa dea informatii despre frati si era doar un simplu credincios din biserica, fara functii. Dupa 1980 si-au mai pierdut si ei simtul omorului, nu au mai fost chiar asa de rai.
” Dar va spun voua, prietenii Mei: NU VA TEMETI de cei ce ucid trupul si dupa aceasta n-au ce sa mai faca. Va voi arata insa de cine sa va temeti: Temeti-va de Acela, care dupa ce a ucis, are putere sa arunce in gheena; da, va zic voua, de Acela sa va temeti.” ( Luca 12: 4-5).
Popescu era neintrecut in replici date comunistilor.
-„Cu el toti ne-am simtit mai curajosi” -F. Guler
-„Ma, iar-ati venit c-o problema moarta” -zice ,in audientsa, primarul capitalei catre pastorul Talos si catre fr. Popescu veniti c-o jalba despre constructia bisericii. „Da, d-le primar, da’ noi suntem d-aia de credem in inviere” -raspunde Popescu.
-„In anchetele din ’77, dupa ce ii batea/ancheta la Securitate, tata cu fr. Niculecu si Caraman veneau la noi si povesteau si rideau in hohote despre ancheta din ziua respectiva, pina pe la miezul noptii. A doua zi, mergeau iar la ancheta si iar veneau la noi. Militianul ce ne pazea la poarta blocului se mira” – Andrei Popescu la inmormintarea tatalui sau.
-„Grozav ce ne-a incurajat Dumnezeu prin apologetica si curajul fr. Popescu”- inginerul G. Bisorca, Portland
L-am cunoscut pe Silviu Cioata. Am frecventat biserica crestina dupa Evanghelie mai bine de 20 de ani si am ascultat sute de predici de-ale lui Silviu Cioata.
Silviu Cioata nu a fost un erou al vorbelor mari, nu tin minte sa fi rostit in fata securistilor vorbe ca cele rostite de Aurel Popescu. Silviu Cioata a fost insa un erou prin fapte si prin viata si mai putin prin vorbe. In 1982 a fost arestat, impreuna cu fratele si cumnatul sau si inca alti 4 sau 5 frati, pentru transport ilegal de Biblii.
Au stat in puscarie 8 luni, timp in care au fost batuti, infometati, suspusi la presiuni foarte mari pentru a-si trada fratii care faceau parte din reteaua de distributie de Biblii. Nu si-au tradat fratii desi au fost amenintati cu moartea. Au fost eliberati in urma presiunilor din exterior si mai ales din America. Ton nu si-a uitat prietenii si a facut presiuni mari din America ca sa fie eliberati. Pe atunci comunistii puteau fi constransi cu amenintatea suspendarii clauzei natiunii celei mai favorizate.
Dupa eliberare, lui Silviu Cioata i s-a spus ca are 3 saptamani sa paraseasca tara, el si familia lui. Silviu Cioata le-a spus securistilor ca el nu isi tradeaza fratii de credinta parasind tara si a ales sa ramana in tara. Asta da eroism. Sa alegi sa ramai in tara, in frig si in saracia care era atunci si mai ales cand visul oricarui roman era America, asta da curaj si jertfa de sine. Explicabil dece Dumnezeu l-a folosit cu multa putere in anii de comunism care au mai urmat. Eu am un infinit mai mult respect pentru astfel de oameni care au ales sa continue lupta decat pentru cei care au fost lasi si au fugit.
Din pacate au fost oameni folositi de Dumnezeu cu mare putere in perioada aceea si care au ales totusi sa plece in America, dar odata cu plecarea in America s-a dus si harul pe care Dumnezeu li-l daduse. Asa ca am mari retineri in a considera pe unii eroi chiar daca la un moment dat au fost foarte curajosi in fata securitatii dar mai apoi au cedat ispitei traiului intr-o tara libera si bogata.
E cam ce spunea personajul Maximus în Gladiatorul:
„Death smiles at us all. All a man can do is smile back.”
… şi asta mai ales dacă ştii cine eşti şi Cine te aşteaptă dincolo.
De-acord cu dvs in privinta dr. Cioata. L-am intilnit o singura data in viata. M-a impresionat! Despre suferinta sa am auzin, insa, multe. Va multumesc pt postare.
Şi eu l-am cunoscut personal cînd am predat la Timoteus.
un om extraordinar!
A fost un om despre care puteai sa spui fara sa gresesti ca traieste cu Dumnezeu zi de zi. Iti impunea un anumit fel de respect dar nu distant. A fost un om foarte abordabil, deschis, puteai sa vorbesti cu el fara sa te simti cumva inferior, lucru care trebuie sa recunosc, nu a fost valabil in cazul lui Ton.
Ton impunea si el respect dar si distanta in acelasi timp.
Acuma asta depinde si de felul de a fi al oamenior. Silviu Cioata a fost doctori si a avut contact cu oamenii zi de zi, 8 ore pe zi iar Ton s-a ‘baricadat’ in biblioteca lui si avea contact cu oamenii in cea mai mare parte la biserica.
Cu fratele Silviu Cioata am lucrat in acelasi birou incepand din 1991 pana in 1997 cand el a plecat la Domnul. Intr-adevar un om deosebit. Era de-o modestie si un bun simt cum rar mai intalnesti astazi printre credinciosi. Povestea uneori de conditiile grele din inchisoare dar nu se lauda, cum stiu pe altii care se bat in piept c-au fost persecutati de securitate si de-aia au plecat in America. (Nu fac aluzie la nici o persoana amintita pe acest blog).
Nu trebuie facuta aluzie la nici un nume dar nici nu trebuie facuti eroi cei care au dat bir cu fugitii si odata ajunsi in America nu au mai facut nimic pentru crestinii din Romania.
Un ploiestean
@”nu trebuie facuti eroi cei care au dat bir cu fugitii si odata ajunsi in America nu au mai facut nimic pentru crestinii din Romania.”
Vedeti dvs, eroi sunt cei ce-a riscat in Romania… asta nu se schimba. Apararea colaborationistilor a fost: „de ce pleaca cei ce fac pe curajosii?” (cititi cartile lui Bunaciu).
Apararea celor care pleaca a fost cu un text din Scriptura: ne te nelinisti de faptul ca esti rob, dar daca ai prilejul sa ajungi liber foloseste-te de el… Apoi, FA scrie ca ucenicii care si imprastiasera din pricina prigoanei au vestit evanghelia…
Nu inseamna ca cei ce-au plecat au dat bir cu fugitii si nu au mai facut nimic pt Ro. Fr. Popescu si Niculescu, Tzon si Wurmbrand au facut multe pt Ro. SA va dau un caz pe care poate nu-l cunoasteti: Genovieva Sfatcu. Emigrata dupa ce i-au facuta viata imposobila, d-ra Sfatcu a facut ce nici un barbat n-a reusit: a pus la cale o retea de distribuire a ajutoarelor cu ajutorul lui D. Troyers. In periaoda cea mai nebuna a lui Ceausescu, cind a renuntat la clauza, pachetele au venit lunar si oficial; n-au putut fi oprite. Cititi in Rascumpararea Memoriei macar un capitol despre Christian Aid Ministires… Troyers et co erau menoniti care aleg sa traiasca saraci decit multi in Ro. D-ra Sfatcu era baptista iar ajutoarele le primeau cei in nevoi indiferent de cinfesiune. Pareti om mult prea serios pt a nu vedea mina lui Dumnezeu macar aici…
Numai bine
Stiu povestea lui Genoveva Sfatcu si pe cea a Silviei Tarniceru. Unora, securitatea le-a facut viata imposibila si au fost nevoiti sa plece. Nu contest asta pentru ca am trait vremurile alea si stiu cum a fost.
Dar au mai fost unii care si-au facut ei singuri viata ‘imposibila’ ca sa poata pleca. Nu dau aici exemple si nume dar stiu destule. Unii au predicat intentionat de la amvoane impotriva comunismului tocmai ca sa fie arestati si sa aiba motiv sa ceara sa plece. Stiu chiar un caz al unui avocat din Bucuresti care s-a ‘pocait’ la crestini dupa evanghelie, in nici un an s-a apucat sa predice si din cand in cand mai strecura si cate o acuza impotriva securitatii. Deja stiam ca o face intentionat ca sa plece in America. Odata, la Ploiesti, a spus mai multe lucruri dure la adresa comunismului si nici nu a coborat bine din tren ca l-au si arestat. A stat cateva luni in puscarie dupa care a plecat in America, unde si-a pierdut urma. Un altul la fel, l-a ridiculizat pe profesorul de filozofie in facultate, ala s-a enervat si l-a lasat repetent de doua ori si asa a fost exmatriculat. Bineinteles ca a facut mare caz ca e persecutat religios. Ulterior a facut in asa fel incat sa fie prins cu literatura crestina in masina, l-au arestat, a stat catava luni in puscarie dupa care America. Culmea nesimtirii a fost ca dupa revolutie a venit ‘misionar’ in Romania, pe salariu de 2000$ ( asta cand romanii castigau 100$ /luna) si dadea lectii de morala crestinilor.
Un alt lucru ciudat, multi pastori baptisti plecau suspect de usor din tara, fara sa aibe conflicte cu autoritatile. Care a fost pretul plecarii lor, Dumnezeu stie. S-au multumit sa fie pastori la o biserica, cu viata de boerie din America. Nu dau nume dar culmea e ca unii din astia sunt astazi cei mai inversunati impotriva lui Ton care cel putin si-a pus pielea la bataie cat a fost in tara dar si dupa revolutie. Ton putea sa stea in America sa-si manance pensia in liniste si sa nu se implice in nici o activitate dar el a fost chemat de Dumnezeu l-a o lucrare si nu s-a complacut in lenevie asa cum faci multi altii buni de gura de altfel.
Tovarase Ploiestean, daca nu aperi, de ce aperi…? Semeni cu “cetateanul turmentat” a lui Caragiale.
Tot ceea ce stii/scrii este fantezie, putin adevar si multa, multa… (incepe cu p). Stii ce faci, faci mult rau prin ceea ce scrii, dar Dumnezeu va trage o data cortina si se va vedea adevarul gol golut.
Marele Papusar va face de cunoscut identitatea fiecarei papusi. Multi se cred „mari papusari” si poate sunt. Stiu sa traga bine sforile. Va veni o zi cand Marele Papusar va pune fiecare papusa in cutie pentru ca „spectacolul” s-a incheiat… Sa vezi atunci drama. In Imparatie intra doar fii, cei ce s-au nascut din duh si adevar, nu cameleoni, nu papusari, nici papusile de lemn, fara viata spirituala adevarata.
Da, uni au fost folositi de Dumnezeu si poate inca vor mai fi, dar „Isus a zis: „Adevarat, adevarat îti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3)
In asta consta marea problema a celor care au fost intotdeauna atrasi ca musca la mizeria puteri, controlului, manipulari, minciuni, nelegiuiri. Este una sa furi o bucata de paine pentru ca iti este foame… si alta sa furi pentru ca furtul este o pasiune.
Este una sa conduci multimi pentru ca doresti sa formezi ucenici, si alta pentru ca doresti sa-ti formezi urmasi. Oamenii se impart in doua mari categorii, uni fac ucenici pentru Imparatia Altuia, iar alti isi fac imparatie pentru ei si au nevoie de sclavi.
Un om care doreste sa deraieze/highjack un tren nu se pune in calea lui. Ar fi curata sinucidere. Ci se urca in tren si din mers ii schimba directia putin cate putin, pana cand reuseste. Daca nu reuseste se da jos din tren si incearca in alta parte…
“Deşteaptă-te, (tovarase) române, din somnul cel de moarte…”
Silviu Cioata a fost un OM.
Moartea lui o vad ca o pedeapsa pentru noi, cei care am ramas…
Din ratiuni pe care nu le inteleg, Dumnezeu a luat la El ceea ce pentru noi era omul potrivit la locul potrivit.
Ca dialogul asta este inventat rezulta din urmatoarea fraza:
“N-am eu harul acesta d-le colonel”, raspunde Popescu calm, “harul acesta nu se da oricui”.
Pe vremea aia nu se vorbea cu domnule ci cu tovarase. ha ha
Ploiesteanule, Rezulta din comentariile tale ca ai fost pe la securitate, nu cumva
ai dat cu informatul? Desigur pentru binele lucrarii.
Tu nu ai prins ironia. Pe vremea aia cuvantul Domn nu exista in limbajul vorbit ci era cu tovarasu. Daca nu erai copil pe vremea aia e alta poveste. Le-au trebuit romanilor dupa revolutie cateva luni bune sa se obisnuiasca sa foloseasca din nou cuvantul domn in loc de tovaras. Chiar a fost comic uneori.
Stimabile tovarăş, pe vremea aceea încă mai erau unii care se adresau cu „stimate domnule” , nu chiar toată lumea era spălată pe creieri, cum s-ar putea să se fi întîmplat cu unii care mai vizitează din cînd în cînd blogul acesta.
era încă… încă era opţional, cum este şi acum … eu doresc să vă spun „tovarăse”, spre exemplu. Mă poate opri cineva?Exact aşa era şi atunci.
Ironiile dvs. foarte ieftine şi „atmosfera” pe care o generaţi în jur mă determină să vă avertizez cu aşezarea la filtre.
Camaradu Marius,
fost ploieştean, de asemenea.
chiar si in acea vreme erau destui profesori care se adresau studentilor cu „domnule”.
exact! Mai ales cei de „modă veche”, interbelicii!
Ce noroc am avut că unii dintre noi i-am prins!
De unde i-ai prin Mariuse tu pe aia ca tu ai facut facultatea dupa revolutie.
Se vede de la o posta ca voi vorbiti despre perioada comunista din carti.
Cuvantul tovarase a capatat conotatie negativa de comunist sau securist dupa revolutie. Pe vremea comunismului era un cuvant normal. Copii se adresau la scoala cu tovarasa invatatoare, tovarasa profesoara, tovarasa diriginta , la munca tovarase director, cand faceai o cerere o adresai Tovarase director .
Iar ca sa crezi ca un securist i s-a adresat unui anchetat cu Domnule asta sa o spuneti la fraierii care va cred. Stiu bine ce limbaj foloseau securistii pentru ca si tatal meu a fost anchetat si altii din adunarea din Ploiesti asa lasati povestile pentru adormit copii.
Bye Bye si poti sa-mi fotrezi IP ca daca vreau tot pot sa postez . La revedere si vise placute
Fostule, eram în armata cu revoluţia, aveam 18 ani. Din cărţi, cu tată ucis de securitae? din cărţi cu unchi care a făcut puşcărie?
din cărţi cu mamă ameninţată cu moartea, din cărţi cu anchetă directă la securitate şi fără intermediari? din cărţi ameninţat că ajung în mină ca să fiu „accidentat”?
Ei, uite… eu am avut un profesor, Puiu de al liceul de filologie care nu ne spunea tovarăşi şi strîmba din nas cînd îi spuneam l… toarăşu profesor.
Pui pariu că te pot pune la filtru dacă vreau? Sînt bătrîn în bussines-ul asta, din aceştia ca mătăluţă am văzut destui.
Fac colecţie precum copiii DE PE VREMEA LUI CEAUŞESCU cu insectarul…
tocmai te-am pus în bold 🙂
deasemeni cand se mergea la doctor, nu am auzit pe nimeni adresandu-se cu tovarase ci tot cu domnu’
da, mai ales cînd era vorba de a cere o favoare… nimeni nu spunea… toarăşu… era prea coegalitarist… spunea… Domnu doctor! Să trăiţi…
mihai h– e limpede chiar dupa scopul pe care il urmareste si dupa „siguranta” ca nimic rau nu s-a intimplat, ceea ce e impotriva tuturor evidentelor.
Poate-poate ne inchide ochii. :))
S-au intamplat si lucruri rele, era inevitabil sa nu fie asa dar s-au intamplat si lucruri extrem de benefice si le-am spus intr-un posting mai sus.
Dar daca suntem orbiti de ura nu vedem si lucrurile bune pe care le-a facut Ton. Eu nu il apar pe Ton, nu am nici un fel de contact cu el, dar ma deranjeaza sa vad cum oamenii orbiti de ura, care mai pretind ca sunt si crestini, incearca sa demoleze tot ce a zidit bun Ton sau pur si simplu neaga ca a existat asa ceva. Ori sutele daca nu miile de oameni care s-au pocait prin Ton stau marturie in favoarea lui Ton.
Ca tot razboiul asta a pornit de fapt ca un razboi personal si ca acum se platesc niste polite e o alta poveste. In fond Ton a vorbit despre experientele lui carismatice inca din 1990 si nici un pastor baptist nu a reactionat in nici un fel.
Asta e. Fiecare e liber sa creada ce vrea
Aceasta postare tinde sa se-ncheie prost in plin advent.
S-a facut afirmatia ca apostolii nu s-au adresat la curtea pt drepturile omului.
Aceasta obiectie importanta a fost facuta in anii ’70 de multi oameni sinceri (si de colaborationisti) lui Tzon, Popescu, Niculescu si celorlalti. E justificata?
a) Popescu s-a aparat cu cuvintele Scripturii: – dechideti gura pt cel mut … si… oare tacind faceti voi dreptate?
b) dar apostolii? Dupa ce au laudat pe DOmnul in inchisoarea din Filipi, Pavel si Sila au facut scandal: ne merge asa; dupa ce ne-au batut cu nuiele inaintea tuturor fara sa fim judecati, pe noi care suntem cetateni romani, acum ne dau drumul pe ascuns? Sa vina ei…. acestia i-au linistit (pe apostoli)…
Cu alte cuvinte: e-un har sa suferi pt Domnul, persecutorii nu trebuiesc uriti, trebuie sa ne rugam pt ei, sa le facem bine, dar sa le si spunem cind comit abuzuri. Sunt raspunzatori pt asta! In plus, trebuie sa aparam pricina celui mai slab…
Ai dreptate. Dar apostolii in primul rand s-au rugat pana s-au cutremurat temeliile temnitelor. La fel au facut si credinciosii din Ploiesti si din toata tara cand grupul lui Silviu Cioata a fost in puscarie.
Povestea e foarte complicata, nu poti sa il judeci foarte simplist: ‘ala a fost colaborator’. Abordarea asta simplista marca Mitrofan nu rezolva nimic.
Ca pana la urma orice pastor, cel putin in anii 70, trebuia sa dea cu subsemnatul la securitate si sa spuna tot ce s-a intamplat in biserica duminica de duminica. Altii au semnat angajamentul cu securitatea ca sa scape de presiunea care exista dar le-au oferit doar informatii neesentiale iar in timpul asta ei si-au facut lucrarea.
Cum il poti evalua pe Dugulescu? Tradator sau erou? Greu de spus. A semnat cu securitatea dar si-a asumat si foarte multe riscuri pentru care era sa fie omorat de 4 ori. Cine e mai tradator, unul care a stat cuminte in banca si nu si-a asumat nici un risc sau unul care si-a asumat riscuri mari dar a facut si greseli cum a fost cazul lui Dugulescu. Este imoral ca un om ca Mitrofan care nu si-a asumat nici un fel de risc pe vremea comunistilor sa vina acum sa il judece pe Dugulescu care era sa fie omorat de securitate.
Repet, problema e complexa si nu trebuie judecata simplist
Ok, Un fost ploiestean, atunci s-a rezolvat.
Tovarase fost ploiestean, de ce esti asa sigur „ca acea Mia despre care iti spun posteaza cu o asa ura impotriva lui Ton de stai si te miri chiar atat de jalnici au ajuns unii crestini?” O cunosstsi cumva, stii experientele ei legaate de persoana in cauza, sau sursa informatiilor? Oricum cam multe aberatii la dvs. legat de subiect. Am ajuns sa aud si o explicatie „logica” in justificarea informatorilor: ca sa ajute crestinatatea din Romania. Doamne ai mila. Cu ce pret sa ajute, al vinzarii fratilor,..ptiu vorba aceea. Pai la ce or mai fi suferit unii, au facut puscarie, au fost omoriti, ce palma pe obrazul tuturor martirilor. Afla stimabile ca nu am nici un pic de ura impotriva lui Ton. Ar trebui sa imi fie mila, dar din cauza unora ca dumneata, imi trece si aia.
Apoi alta prostie revoltatoare e afirmatia legata de inteligenta fratelui Aurel Popescu. Pai stimabile, Aurel Popescu a fost mult mai inteligent decit fr. Ton ca sa nu zic ca a fost un om care a iubit pe Domnul si pe frati cum Ton nu a facut-o niciodata. Eu scriu mai mult din iritare cind vad ca orice dovezi se aduc sau orice spune cineva care a fost in preajma lui Ton, sar o gramada de nostalgici cu gura fara a avea un suport la ce spun asa cum vad acum ca multi il jelesc pe Ceausescu ca de era mai bine pe vremea lui.
In familia mea largita, un unchi a fost soferul lui Ton in Bucuresti. Cind a fost Ton la Ploiesti, se ducea duminica la biserica acolo, nu mai frecventa biserica din Bucuresti. El a aflat de tradarea lui Ton in 80, inainte sa emigreze si de atunci au intrerupt orice relatie. Au locuit in acelasi oras in America, dar nu au mai avut de a face unul cu altul. Ton doar s-a folosit de el, ca in rest, in cartea lui Mitrofan( care nu contine tot dosarul lui Ton) am gasit o nota scrisa despre una din fetele unchiului. Si asta e doar un exemplu.
Apoi ce te face sa crezi ca Dumnezeu nu poate lucra si prin oameni care nu sint curati? Dumnezeu poate orice, in suveranitatea Lui se foloseste de cine vrea, cum vrea si cind vrea. Si daca vrea, nici nu foloseste oameni. Unul din prietenii mei s-a pocait fiind student la Academia Stefan Gheorghiu. A trebuit sa studiezze Biblia ca sa o combata. Dupa 3 -4 saptamini de studiu s-a pocait si bineinteles ca a fost dat afara din facultate. A mers in orasul lui si a cautat o biserica, asa ca Dumenzeu s-a folosit de o facultate care pregatea atei ca sa se descopere unui tinar. Tatal meu este alt exemplu atipic de intoarcere la Domnul. La 27 de ani, era un betivan notoriu, cu un ulcer cauzat de bautura si care nu auzise de pocaiti si nu cunostea niciunul. S-a mutat insa pe strada unde era biserica baptista pe un colt si crisma pe altul. In fiecare duminica cind mergea la bodega, trecea pe sub ferestrele bisericii si auzea cintind. Era contrariat ca nu era nici o firma pe cladire, dar ii placea foarte mult cum se cinta. Convins fiind ca e o scoala de popi, a hotarit totusi sa mearga intr-o duminica sa vada ce e, si daca il vor da afara, asta e macar si-a satisfacut curiozitatea. Din duminica in care a intrat in biserica, acolo a ramas si a slujit Domnului pina a fost chemat acasa. Asa ca nu tine chestia cu „nu lucreaza Domnul”. Pina la urma nimeni nu a cerut „capul lui Motoc”, nimeni nu a vrut sacrificarea fr. Ton. A ales singur sa faca valuri din nou si acum cind apar reactiile la declaratiile dumnealui, la noua teologie si noul crestinism, toata lumea sare de parca nu mai avem Dumnezeu ci doar pe Ton. Cred ca pe asta a si mizat, pe simpatia celor care il stiu asa din auzite si pe nostalgici. Mai bine cercetati-va pe dvs si lasati pe aceea Mia sau altii care au si altfel de experiente legate de subiect. Oricum ati mers 20 de ani la fratii crestini dupa evanghelie, nu la baptisti, asa ca ce stiti e folclor sau dupa ureche cum se zice. La Ploiesti nu a fost nici pe departe mare trezire, nu se compara cu Oradea, de aceea a si vrut Ton sa mearga la Oradea, nu?
Pina una alta, sper sa ma lasati in pace si pe mine si pe altii ca mine.
Mia:
@”ca in rest, in cartea lui Mitrofan( care nu contine tot dosarul lui Ton) am gasit o nota scrisa despre una din fetele unchiului. Si asta e doar un exemplu.”
Cine a scris nota? Credeam ca am citit tot ce-a publicat Mitrofan si n-am vazut vreo not scris de Tzon (exceptind scrisorile pierdute in America, dar astea nu se refera la vreo fata..)
Multumesc.
Aici e marea problema a antitonistilor ca nu au nici o dovada.
Ca a gasit doamna Mia o nota, pai sa o publice sa o vedem si noi.
Dar acuma nu ma mai mira nimic din ce publica doamna Mia daca este ruda cu domnul Mitrofan.
Pana una alta de Ton si de riscurile pe care si le-a asumat in perioada comunista stie o lume intreaga. Despre Mitrofan s-a auzit abia acum cand a publicat Pigmei si uriasi.
Domnule se cunoaste „activitatea” celui pe care il aperi in maretu-ti anonimat : informator vesnic!
Mai bine ajuta-l sa vada ce greseste acum, cind a luat-o pe aleea binelui strajerilor, daca tot il vezi in roz, desi nu este; acum cind afirma cu tarie ca a descoperit o noua teologie si ca pina acum a fost mort; acum s-a trezit si basta.
Ajuta-l, daca ti-este drag.
Si inca o intrebare; de unde stiti dvs, daca Mitrofan si-a asumat vreun risc sau nu pe vremea comunistilor? Il cunoasteti? Eu da, si inca de vreo 30 si ceva de ani. Am fost multi ani in acelasi grup de tineri si stiu bine multe riscuri pe care ni le-am asumat pe vremea aceea. Si mai sintem si neamuri prin alianta, asa ca iar vorbiti gratuit. Mitrofan in carte a pus niste documente care exista in niste dosare la arhiva, nu sint fabricate de el. Ca apar oameni despre care noua ne e greu sa credem ca ar fi putut fi si informatori, asta e problema noastra nu a lui Mitrofan. Si cartea nu contine tot ce a vazut el prin dosare, asa ca lasati pe altii sa judece.
Mia, asa e cum ai scris,
Noi l-am cunoscut direct pe fratele Aurel,si pe altii care au suferit de pe urma informatorilor.
Din cite scriu, Ploiesteanul si Doru , se vede clar ca stiu doar povesti auzite prin telefonul ala cu atza, si nu cred ca nu au avut legatura nici cu Aurel Popescu si nu-l cunosc nici pe Tzon. Asa cum ai zis ,Tzon nu a facut mai nimic (decit dezbinare) la Ploiesti, a trebuit sa se bage peste lucrarea lui Olah si peste lucrarile altora si asa face si acum,ca sa fie si el cineva.
Mihai h:
Nu stiu ce-nseamna telefonul ala cu atza. Daca dvs l-ati cunoscut mai bine pe fr. Aurel, puteti sa-l descrieti mai bine pt mine fiind folositor celor eventual interesati de modelele noastre. Din cite l-am cunoscut eu, dinsul a fost si un domn, pe linga c-a fost un om cald. Domnia voastra nu pareti sa va fi molipsit de la dinsul. In scrisoarea altfel dura adresata lui Tzon, e multa durere. Nu doar o duritate, per se… Ultima data cind l-am intilnit pe fr. Popescu avea vreo 78 ani ei era bucuros. Stiti de ce? Tocmai il vizitase pe un cunoscut informator despre care auzise c-a facut ceva marturisiri.
„Asta s-a schimbat, domn’e” -mi-a zis entuziasmat. Mi-am exprimat nemuiltumirea vs. incompletitudinea martusrisirilor respectivului…
„Da, d-ta-l cunosti domn’e?” „Nu!” -i-am raspuns. „Atunci crede-ma pe mine” -mi-a zis A.P.
Vedeti dvs, Mihai h, daca un luptator ca AP l-a iertat, de rusine, l-am iertat si eu. Popescu a fost un om mare al lui Dumnezeu. Nu-i destul sa-l cunoasteti, mai trebuie sa si invatam ceva de la el.
In ce-l priveste pe Iosif Tzon, domnul meu, daca ‘mnealui a semanat dezbinare nu inseamna ca in cartea lui Mitrofan s-au publicat note emise de IT. Nu-i destul sa fiti dezamagit de dinsul pt ca aceasta stare emotionala sa constituie dovada irefutabila. Nu l-am cunoscut desi am scris despre dinsul; nici nu stiu daca mi-as dori.
Pt ca a fost pomenit dr. Cioata, sa va spun ceva. L-am intilnit o singura data; era smerit, prietenos, evlavios si ne-dispus ca creada lucruri rele despre frati. Chestia asta de la urma m-a dat gata. Stiti de ce? Eu cred usor zvonurile rele. Atitudinea lui nu ne prea carcterizeaza. Exista insa o problema, domnul meu: una e sa credem ce vrem noi, ce ne spune intuitia noastra duhovniceasca si alta e sa producem dovezi!!! Raminind la eroul nostru comun, Aurel Popescu, graba domniei sale de-a ierta un frate e-o nota de suflet curat! Asa sa fim si noi de sfintele sarbatori. Craciun Fericit!
\Doru Radu, Craciun fericit si dumneavoastra,
Am scris ca nu-l cunoasteti pe Tzon . Cred ca daca l-ati fi cunoscut indeaproape
a-ti fi scris altceva in dreptul lui si asta fara a avea nevoie de alte dovezi,scrisori dosare,etc.
Vreau sa cred ca in 20 de ani totusi am invatat cite ceva de la Fratele Popescu,
oricum el nu poate fi copiat s-au duplicat,si nici nu voi incerca.
A avut intr-adevar o capacitate imensa de a ierta ,pe care ai detectat bine, eu nu o detin. Dar vreau sa-ti spun ca iertarea pentru cei care au vindut pe frati ,trebuie sa vina de sus.
Am vazut ca in dreptul lui Niky Pop ati dat sfat bun de pocainta , dar nu vad ca o faceti in dreptul lui Tzon. Si hai sa vorbim serios ,la capitolul informator Niky e copil de gradinita pe linga Tzon.
Stiu ca Tzon e pe un teren unde nu va lua in considerare sfatul fratilor, nu la luat nici in trecut si se vede ca nici acum.
Mihai h:
Nu sunteti atit de rau cum pareti. Tzon? @”Cred ca daca l-ati fi cunoscut indeaproape a-ti fi scris altceva in dreptul lui si asta fara a avea nevoie de alte dovezi,scrisori dosare,etc.” – nu spuneti asta!!!!
1-el nu era subiectul postarii
2-how resolve a problem like Tzon? -sunetul muzicii. Faceti abstractie de ce stiti dvs si nu va faceti pacate pe degeaba. Daca sunt docs impotriva sa, sunt; daca nu, nu! Duhul Sfint e numit si Duhul Adevarului. Trebuie sa ne eliberam de obsesia Tzon
3- i-am scris lui IT de 2 ori. Prima data mi-a raspuns; a doua oara ba. Mi-a spus ca nu se teme de dosare: sa se publice toate, dinsul doarme linistit. Domnul meu, nu suntem copii. I-am publicat scrisoarea drept la Mitrofan pe blog. Daniel m-a suspectat de ginduri ascunse. Sa zicem ca aveam. Ei si? Aduceau gindurile mele ascunse documente din dosare? Daca cineva face astfel de declaratii precum facuse Tzon, ori e nevinovat, ori nu se teme de Domnul!!! Iar daca cineva nu se teme de Domnul ce mai puteti dvs face? Eu am ales sa-l cred pe Tzon, nevinovat la chestia aceea. De ce? N-am dosare. Daca aveti, publicati-le pe toate!!! Explicatia ce mi s-a dat atuci e una fantezist hazlie: i-au curatat dosarul, de-aia doarme linistit. Asa o fi, domnul meu. Dar asta e-o presupunere. De curattat au curatat dossarul multora. Daca au facut-o pt Tzon e-o ghiceala! Antipatia fata de Tzon ii face pe multi sa-si faca pacate pe degeaba. Daca Tzon s-a strajerit nu e dovada c-a fost informator.
V-am raspuns din respect. Nu trebuia; mai intii pt ca e inutil. Nimeni n-are chef de-o analiza a datelor. Apoi pt ca IT nu e la subiect. Obsesia Tzon e si pacat si ne impiedica sa judecam obiectiv. Numai bine!
Doru, nu eu l-am strecurat aici pe Tzon, cred ca autorul acestui post a facut-o. Apoi ploiesteanul a preluat si a inceput sa vorbeasca ce nu stie despre Aurel Popescu.
Eu am impresia ca nu-l cunoasteti pe Tzon ,atit. Ginditiva cam cite ore a-ti petrecut in preajma lui, sau daca a-ti avut partasie, legatura frateasca asa cum au fratii astia de rind.In rest nu am nimic impotriva sa-l credeti , multi au decis lucrul asta.
Frate Doru, cum de amestecati strajeritul cu functia lui de baza, delatiunea?
El nu s-a pocait decit formal, la ananghie; este activ si azi si joaca roluri f.importante; spun asta din doua surse.
Doar nu credeti ca fratii lui cu ochi albastrii il uita vreodata si-l lasa sa se zbengue fara foloase aduse patriei si tagmei jefuitorilor.
El singur a recunoscut ca a fost chipurile ateu, dupa ce deja fusese nacut din nou; si din acest motiv a vindut fratii, ca si cind ateii cu acest lucru se ocupa; insa nu a recunoscut toata perioada; nu e mare lucru fiind activ sa nu mai se stie decit ceea ce voie ei sa spuna.
Stiti care e problema de fapt? ca se crede mielusel cu mult-mult tupeu, vrind sa ne arta noua cum de suntem asa de rai, nu buni cum a fost el cind a dat rapoarte zilnice la Secu, ca doar el sevea patria, numai noi nu am inteles.
Oare cum o fi dormit omul asta linistit atitia ani, cind a doua zi relua iar si iar?
Acum a fost lasat in voia mintii lui si se da de gol cu noile inventii; ca poate l-o crede iarasi cineva ca e MARE!
Sa aiba mila de el Dumnezeu; daca se mai poate; nu asa cum a avut el mila de altii.
Pacat ca dupa toate intoarce Scriptura pe dos; spunind ca nu suferinta este aceea care intregeste Trupul lui Hristos, ci sanatatea, bunastarea.
Asta este urmarea ca el a invatat Cuvintul cum am invatat noi istoria.
Duhul Sfint nu-si bate joc niciodata de oameni., incit sa -i paerimta s acada asa de rau
cu noua teologie.
Poate isi mai revine….este trista povestea lui.
Azi am ascultat o predica intr-o biserica penticostala:
„nu stiu de ce Domnul mi-a dat sa va spun ceea ce v-am spus, nu va cunosc pe nici unii,
era un frate din Australia; poate ati vorbit in limbi, poate ati prorocit, dar sa venim la realitate:
Daca Duhul Dfint nu vine in noi sa ne schimbe viata zi cu zi, sa se vada ca Hristos ca traieste in noi, nu avem ce sarbatori; Hristos trebuie sa fie prezent i n viata noastra, daca nu avem dragoste mare, bunavointa mare, suntem o biserica apostata.
E vreme de apostazie, schimbati-va vietile ascultind de Duhul Sfint, incepind de astazi.
E vreme de apsotazie si noi vrem sa fim sanatosi fizic; ce facem cu sufletul nostru?”
Degeaba s-a incercat un razboi intre noi si penticostali, cei care cunosc Cuvintul stiu ce au de facut; am cunoscut mai multi penticostali, cei seriosi nu cauta minuni mai mut decit noi baptistii.
Si noi le dorim si am vazut deja destule. 🙂