Mă bucur că nu mă număr printre tinerii teologi cu care Iosif Ţon vrea să întreţină un dialog şi pe care nădăjduieşte să îi convingă de veritabilitatea şi acurateţea noii lui poziţii teologice. În ce mă priveşte, am încercat să port un dialog cu el înainte de a pune pe piaţa ideilor noile lui convingeri. I-am lăsat un mesaj telefonic şi i-am trimis un e-mail pledând cu el pentru a amâna postarea „clarificărilor” propunându-i un dialog (împreună cu toţi cei apropiaţi lui) în care speram să ne ofere o reflecţie analitică şi critică a noilor sale achiziţii în domeniul teologiei. Totodată nădăjduiam să îl putem duce la un moment de sinceritate când să îşi rezolve bagajul multelor probleme etice ale trecutului ce îi prejudiciază lucrarea. Recunosc că am fost naiv.
Prima mea intervenţie în controversa ce s-a iscat prin postarea explicaţiilor sale a dat glas revoltei pe care am simţit-o în faţa lipsei lui de interes pentru comunicare cu cei care i-au purtat poverile ani de-a rândul refuzând să expună public labilitatea sa ce s-a concretizat în inconsecvenţă şi revirimente continue. Că i s-a arătat înţelegere lui Iosif Ţon de-a lungul anilor, toţi cei ce au avut contact cu el o ştiu. După ce în 1979 i-a adresat scrisoarea „Cine eşti dumneata, domnule Iosif Ţon,”(1.) acelaşi Aurel Popescu i-a acordat circumstanţe atenuante şi l-a acceptat din nou în cercul său de prieteni şi colaboratori. La fel au procedat mulţi predicatori care au fost adandonaţi de el din convenienţă când interesele momentului o cereau, fraţi care ar fi fost îndreptăţiţi să îl ţină la distanţă. De fapt Aurel Popescu a fost acela care l-a introdus pe Iosif Ţon la radio Europa Liberă ştiind că acesta îşi ruinase creditul la acea instituţie prin condamnarea fraţilor săi antrenaţi în lupta cu Departementul Cultelor şi cu Uniunea de la Bucureşti. După ce s-a instalat comod la emisiunea creştină a Europei Libere, Iosif Ţon a întors din nou spatele prietenului său Aurel Popescu, deoarece acesta a cerut explicaţii cu privire la cele două note adresate de Iosif Ţon securităţii. Experienţa fratelui Popescu cu Iosif Ţon a fost paradigmatică pentru alte prietenii pe care acesta le-a întreţinut de-a lungul anilor cu diverse personalităţi ale Cultului Baptist, care i-au acordat din nou şi din nou credit şi şanse, nădăjduind într-o finalizare pozitivă a carierei sale de predicator. Nimeni nu a bănuit turnura radicală pe care o va face Iosif Ţon, aparent cauzată de pierderea influenţei ce o avea atât la Oradea, cât şi pe plan naţional în sânul comunităţii baptiste. Ceea ce se întâmplă acum este o restituţie pentru refuzul comunităţii baptiste de a fi oferit lui Iosif Ţon o platformă de manifestare. Iosif Ţon ştie că pretenţia sa de deschizător de drumuri nu este luată în serios de pastorii baptişti, de aceea a căutat o audienţă pe care o crede dispusă să îi accepte revendicările.
În ce priveşte radiografia ce i se face lui Iosif Ţon, ea poate fi executată la mai multe niveluri şi planuri. Am văzut că o evaluare etică a lui Iosif Ţon îl lasă foarte uşor în cumpănă, carenţele sale fiind pe cât de evidente pe atât de mari. Mi se pare că indivizii care preferă o evaluare scolastică a unei personalităţi în dauna celei morale, subordonează dimensiunea etică discursului cognitiv. Ori se ştie că în Biserica lui Christos nu cunoştinţele dau măsura adevărată a individului, ci integritatea trăirii (vezi cazul lui Iov). S-ar putea obiecta că o analiză etică este supusă abuzului putând să cadă uşor pradă subiectivismului sau calomniei (şi aşa este), dar putem oare refuza balanţa pe care ne-a îmbiat-o Domnul Isus spre a evalua indivizii când a afirmat că roadele sunt definitorii pentru stabilirea identităţii spirituale şi nu cunoştinţele? Conform acestei balanţe nu învăţătura oferită de Iosif Ţon în trecut certifică sau infirmă autenticitatea lui ca şi creştin şi lucrător, ci trăirea lui. Dar dacă unii au protestat împotriva caracterizării etice a lui Iosif Ţon, am văzut că nici evaluarea lui teologică nu a dus la o greutate mai mare. Salut studiul intreprins de fratele Radu Gheorghiţă asupra subţirilor dar megalomanicelor teze elaborate până acum de Iosif Ţon cu privire la noua lui înţelegere şi orientare teologică. Supusă unei analize exigente şi riguroase, noua teologie ce se vrea deschizătoare de drumuri s-a dovedit a nu fi decât un moft, ceea ce dovedeşte că atâta timp cât Iosif Ţon a rămas în barierele teologiei protestante tradiţionale a fost un bun învăţător (didact), pe când acum când este animat de morbul originalităţii nu este capabil decât de elaborări jalnice. Este dreaptă aprecierea propie că are darul de învăţător, dar îi lipsesc acele simţiri cumpătate despre sine atât de necesare în discernera darurilor şi a chemării acordate de Marele Păstor.
Disjuncţia acuzată de Iosif Ţon între Evanghelii şi Epistole, sesizată şi de Radu Gheorghiţă, este vinovată (în ultimul secol) de apariţia şcolii teologice ce denaturează învăţătura Domnului nostru substrăgându-i elemente esenţiale şi caricaturizând-o, iar pe apostolul Pavel îl face responsabil de „coruperea” creştinismului primar, şi nu în ultimul rând de apariţia feminismului. Nu ne putem aştepta decât la similare monstruozităţi teologice în cazul în care se urmăreşte aceeaşi pistă iluzorie. Distincţia între teologia Evangheliilor şi cea a Epistolelor este probabil una îndreptăţită sau necesară din raţiuni didactice, dar nicidecum dogmatice. Ea nu poate în nici un fel justifica percepţia că cele două segmente sunt divergente şi permit dezvoltarea unor teologii contradictorii.
După convertirea sa la harismatism Iosif Ţon nu a elaborat decât câteva articole, dar ele abundă în greşeli de toate categoriile. Iată câteva din acestea:
Numai dacă îţi însuşeşti învăţătura Lui (trebuie să o înveţi ca să o ai: „cine are cuvintele Mele”) şi cine trăieşte după această învăţătură, numai atunci Domnul Isus îţi trimite Duhul Sfânt în tine, vine El în tine şi Îl aduce pe Tatăl în tine… (Clarificări 2).
Făcând abstracţie de construcţia gramaticală incorectă şi greoaie (trecerea de la persoana a doua la a treia şi înapoi la a doua), observăm că autorul frazelor anterioare nu ne spune dacă primirea Duhului Sfânt este sinonimă cu primirea mântuirii. Apoi se face afirmaţia că primirea Duhului Sfânt survine în urma însuşirii corpusului de învăţături creştine, ceea ce contrazice Galateni 3:1 unde, dimpotrivă, ni se spune că primirea Duhului Sfânt vine în urma auzirii credinţei. Mai mult, se face greşala de a considera că venirea Duhului Sfânt are loc după ce omul (nu ni se spune dacă este mântuit sau nu) „trăieşte după această învăţătură”, ceea ce miroase a „justificare de tip catolic”, care survine după ce omul şi-a dovedit vrednicia. Conform teologiei pauline omul este socotit neprihănit nu în urma dovedirii caracterului său, ci în virtutea faptului că nu există nici un capăt de acuzare împotriva acestuia ca urmare a ispăşirii (factorul obiectiv) şi a credinţei (factorul subiectiv). Paragraful ulterior aruncă pe cititor într-o şi mai mare confuzie:
Să clarificăm un element important din prima etapă. Este posibil să ţi se prezinte jertfa Domnului Isus pentru păcatele tale şi să ţi se spună că dacă crezi în moartea lui în locul tău eşti mântuit. Tu faci lucrul acesta şi, într-adevăr, actul acesta te trece „de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte 26:18). Dar, nu ţi se spune că acum trebuie să-ţi însuşeşti învăţăturile Domnului Isus şi să trăieşti după ele. În cazul acesta ţi-a rămas casa goală, deoarece Domnul Isus nu vine acolo unde nu vine învăţătura lui...
Ce să înţelegem de aici? Ce înseamnă „trecerea de sub puterea Satanei la Dumnezeu”? Dacă înseamnă, aşa cum presupunem, că omul este mântuit prin această trecere, atunci cum de casa este încă goală? Poate un om să fie mântuit fără să Îl aibă pe Domnul Isus? Aparent, aceasta este implicaţia învăţăturii noi aduse de Iosif Ţon. Ea contrazice flagrant Scripturile (Ioan 1:12 „Celor ce l-au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”; 1Ioan 5:12 „Cine are pe Fiul are viaţa”; etc.) Iosif Ţon elaborează doctrine pe baza pildelor, care în nici un caz nu au fost destinate să ne ofere doctrine, şi ignoră textele explicite intenţionate de Duhul Sfânt să ne ofere teologie!
Pe de altă parte, teologia elaborată de Iosif Ţon suferă în mod iremediabil de bolile caracteristice mişcării harismatice. Una din maladiile harismatice constă în faptul că experienţa are precedent faţă de Cuvânt, şi de aceea experienţa determină teologia. Procedura conduce astfel la concluzii şi convingeri eronate. Că aşa stau lucrurile poate fi substanţiat cu câteva exemple din elaborările recente ale lui Iosif Ţon.
Şi dintr-o dată, în timpul acela, mi-a apărut în faţă Domnul Isus, real, real, şi foarte interesant că imediat I-am spus: „Doamne, Tu ştii că acum mi s-au rezolvat toate problemele intelectuale, acuma ştii că le înţeleg pe toate, dar, Doamne Isuse, pentru unul ca mine mai există iertare?” Foarte cald, cu o voce adâncă şi blândă şi bună mi-a spus: „Eu am murit pentru toate păcatele tale”. Şi încet a dispărut. A fost real, am simţit realitatea acolo şi vreau să vă spun că dacă n-ar fi fost aceea, eu nu aş fi putut să mă ridic vreodată. A trebuit să am direct de la El garanţia aceasta că toate păcatele mele au fost cuprinse în jertfa Lui pe cruce şi că El mi-a iertat toate păcatele mele. (Timişoara, în 18 noiembrie 2010).
Desigur că ne întrebăm: Certitudinea iertării vine în urma unei astfel de experienţe, sau prin credinţa în Cuvântul care spune că El a ispăşit toate păcatele noastre, şi cine acceptă acest lucru prin credinţă are iertarea (Fapte 10:43)? Cum putem asigura pe cei ce nu au avut o experienţă similară că sunt iertaţi? Ce se întâmplă, dacă acel „Isus” se va materializa din nou înaintea lui Iosif Ţon şi îi va spune, de data aceasta, că nu mai este iertat? În altă împrejurare Iosif Ţon spune că a primit eliberare şi garanţia că este iertat deoarece a început să vorbească în limbi. Este aceeaşi greşală, din punct de vedere teologic fatală, de aţi baza convingerea că eşti mântuit pe baza unei experienţe psiho-senzoriale.
O altă maladie a teologiei harismatice, şi aceasta foarte molipsitoare, constă în credinţa că Dummnezeu vorbeşte şi astăzi prin proroci, adică oferă revelaţie nouă. Nu este greu să demonstrăm că o astfel de pretenţie este total lipsită de fundament scriptural. Iosif Ţon a ajuns şi el bântuit de năluca revelaţiilor noi, extrem de ispititoare.
Ce am scris eu …. e scris după dictare… (Timişoara, 18 noiembrie 2010).
Implicaţia clară este că Dumnezeu i-a dictat conţinutul tuturor scrierilor sale. Astfel, putem să concluzionăm că scrierile sale pot fi adăugate Scripturii. Dar nu aici am vrut să ajungem.
În ce priveşte darurile spirituale (harismata), nu voiesc fraţilor să fiţi în necunoştinţă. Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte,”darurile spirituale” sau „darurile duhovniceşti”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata.” …Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti (harismata)… (Clarificări).
Dacă Dumnezeu i-a dictat cele două fraze de mai sus, oare nu a ştiut Dumnezeu că în originalul grecesc (1 Corinteni 12:1) cuvântul tradus prin „darurile spirituale” nu este harismata, aşa cum susţine Iosif Ţon, ci ton pneumatikon (care poate înseamna şi „cei duhovniceşti), şi nu a ştiut Dumnezeu că în 1 Corinteni 14:1 (citat de Iosif Ţon) cuvântul tradus cu „daruri spirituale” nu este harismata ci ta pneumatika? O fi greşit Dumnezeu în dictare? Oare nu îşi mai cunoaşte Dumnezeu Cuvântul? Nu e greu să ghicim ce duh i-a inculcat lui Iosif Ţon ideea că tot ce scrie este dictat de Dumnezeu!
Dar să venim la cei trei piloni pe care Iosif Ţon îi invocă în scrisoarea sa şi îi aşează la baza teologiei sale renăscute. Primul pilon constă în deosebirea pe care o face între moartea Domnului Isus (pe care o descrie ca având scopuri limitate şi fiind doar o poartă), şi şcoala care urmează acesteia de maturizare în asemănarea lui Isus.
Al doilea pilon este noul tip de evanghelizare descoperit în Evanghelii în urma unei „iluminări”. Iosif Ţon pretinde nici mai mult nici mai puţin că tezele lui sunt o redescoperire a modului de evanghelizare practicat de Domnul Isus şi înscripturat în Evanghelii. Fratele Radu Gheorghiţă a surprins în Răspunsul unui teolog mai tânăr lipsa de substanţă a pretenţiilor sale şi rezultatele eronate care se desprind logic dintr-o astfel de abordare a Evangheliilor vis-a-vis de Epistole.
Al treilea pilon al noii teologii îl constituie vindecarea fiicei sale, care aparent, a suferit de intoleranţă la gluten.
Pe lângă impactul personal în multe planuri a acestei minuni de vindecare, ea m-a dus şi la o serie de re-considerări teologice (Foştilor mei studenţi…).
Printre re-considerările teologice se numără şi aceea că Iosif Ţon a ajuns să creadă că un credincios poate fi posedat de duhuri rele şi are nevoie de exorcizare.
Poate cea mai radicală schimbare recentă este credinţa că cei credincioşi, prin alunecarea înapoi în păcate, ajung din nou sub robie demonică şi că ei au nevoie de eliberare, de vindecare şi de re-umplere cu Duhul Sfânt (Foştilor mei studenţi…).
Vedem din nou, în această informaţie, un exemplu de elaborare a unor doctrine în urma unei experienţe. Iosif Ţon a ajuns convins că există duhuri rele ce cauzează intoleranţă la gluten, şi aceste duhuri trebuie întâi eliminate pentru a putea consuma din nou alimente cu conţinut de gluten. În ce priveşte re-umplerea cu Duhul Sfânt a credincioşilor ce au căzut din nou sub robie demonică, Iosif Ţon nu ne spune dacă prin cădere aceştia au pierdut în totalitate Duhul Sfânt. Dacă răspunsul este pozitiv, vrem să îl întrebăm dacă Domnul Isus mai avea dreptate când spunea că Duhul Sfânt „rămâne cu voi şi va fi în voi?” Dacă răspunsul este negativ, îl rugăm să ne explice cum se poate ca Duhul Sfânt să locuiască alături de duhurile rele?
În mărturia fiicei sale cu privire la eliberarea şi vindecarea experimentată, aceasta ne informează că a ajuns să înţeleagă realitatea ce o experimenta în urma unei lecturi pe cartea lui John Eckhardt intitulată Prayers That Bring Healing recomandată de un proroc român. Cine este John Eckhardt? Care este mesajul pe care îl aduce în scrierile sale? Iată întrebări la care e necesar să răspundem pentru a descoperi esenţa noii teologii a lui Iosif Ţon.
John Eckhardt pretinde că este un apostol al lui Isus Christos. Lectura Noului Testament ne arată că apostolii Domnului au constituit un grup restrâns de ucenici care au fost martori ai învierii şi au primit autoritate (exousia) de a fi purtătorii de Cuvânt ai lui Dumnezeu, fiind împuterniciţi de Domnul Isus în persoană. Apostolii erau de acelaşi rang ca profeţii Vechiului Testament, toţi fiind purtătorii revelaţiei divine. La acest grup restrâns de ucenici nu au putut fi adăugaţi alţi credincioşi contemporani cu apostolii, deşi erau proeminenţi, ca de exemplu Timotei, Apolo, Sila, etc. Biblia dezavuează completamente ideea unui apostolat de gradul doi. Obligativitatea noastră de a asculta de Cuvântul apostolilor derivă din faptul că ei erau posesorii revelaţiei lui Isus Christos. Apostolii Domnului au cerut celor credincioşi să respingă speculaţia înşelătoare a celor ce se credeau apostoli.
John Eckhardt aparţine unei mişcări intitulate New Apostolic Reformation, care aşa cum îi demonstrează numele are pretenţia că reformează creştinismul în virtutea deţinerii autorităţii apostolice. Umflat de o mândrie deşartă, Eckhardt proferează în Numele Domnului mesaje ce încep cu cuvintele „Domnul spune”. Pretenţia lui este că Dumnezeu oferă prin el o nouă ungere, har nou şi orientare nouă pentru biserică.
The Lord said „That which you walked in in the past is not sufficient for today or for the future”. But the Lord said, „I’m calling you into another realm of faith, into another realm of grace, into another realm of my anointing”…
”And each city, and each region a new breed of prophetic and apostolic leaders shall be raised up and you shall begin to do what you could not do before and you shall begin to release my grace and anointing upon the people (John Eckhardt, National School of the Prophets – Mobilizing the Prophetic Office… http://www.deceptioninthechurch.com/narfalseprophecies.html).
Din nou, trebuie să punctăm faptul că “revelaţia” primită de “apostolii” vremurilor noi demonstrează că aceştia nu ştiu să se exprime corect gramatical. Dar nu acest lucru este important. În conformitate cu Scriptura nu există ungere nouă, decât cea a Duhului Sfânt, pe care noi toţi cei credincioşi am primit-o deja; nu există har nou, decât cel ce ni s-a oferit deja în Domnul Isus, nu există un alt tărâm al credinţei, nici un alt tărâm al harului, nici un alt tărâm al ungerii! Cele noi strecurate de „apostolul” Eckhardt constituie ceea ce apostolul Petru numeşte „erezii nimicitoare”. Scriptura arată că Domnul Isus Christos este cel unge pe credicioşi şi El oferă har acestora. Dumnezeu nu dispensează harul său şi ungerea Sa prin nici un alt om! Prin pretenţia lui că oferă har nou şi ungere nouă „apostolul” Eckhardt se identifică pe sine cu un fals mesia. Privind la aceste informaţii ne întrebăm cum a fost posibil ca Dumnezeu să folosească scrierile lui Eckhardt pentru a comunica cu fiica lui Iosif Ţon?
The book is entitled Prayers That Bring Healing by John Eckhardt. I went home and ordered the book immediately. Little did I know that through this little book, God would speak to me in a life-changing way. As soon as I started reading it, I was shocked at the way God was literelly answering my questions right from the first page. I began to understand that God does not bring sickness upon His people… So when we go to the cross, we not only go to receive the forgiveness of our sins but to receive healing for our bodies, as well...” (Surprised by the Holy Spirit…)
Pentru susţinerea acestei concluzii eronate se invocă Isaia 53:5 şi Matei 8:16-17. Dacă suntem consecvenţi în argumentare, în conformitate cu această teorie orice credincios care îmbătrâneşte şi acumulează boală în trupul îmbătrânit este plin de păcate. Apostolul Pavel nu a ştiut să beneficieze de cruce din moment ce avea un ţepuş în trup. Nici Trofim nu a înţeles Isaia 53, deoarece Pavel l-a lăsat bolnav în Milet. Ce să mai spunem de Timotei care experimenta dese îmbolnăviri de stomac? Se pare că niciunul nu a cunoscut „revelaţia” adusă de „apostolul” John Eckhardt, altfel şi-ar fi schimbat şi ei teologia!
Ce se va întâmpla în cazul în care fiica lui Iosif Ţon va redobândi alergia la gluten? Rupându-se acest al treilea picior, se va prăbuşi sistemul teologic al lui Iosif Ţon, sau îl va propti cu un alt picior tot atât de solid? Va elabora Iosif Ţon o altă nouă teologie? Nu e imposibil, din moment ce revelaţia nouă continuă să se reverse prin „apostolii” noii ere!
Eliminarea postulatului că apostolii au fost un grup restrâns de credincioşi cu o funcţie unică a produs un tsunami de „revelaţii apostolice contemporane.” Apostolii noi au răsărit ca ciupercile după ploaie pretinzând că oferă revelaţie extrabiblică. Dacă în secolele trecute am avut câteva cazuri de pretenţii la funcţia de profet (evident patologice), astăzi astfel de pretenţii s-au multiplicat geometric, ceea ce a dus la confuzii şi rătăciri interminabile şi de multe ori tragice.
Să presupunem, de dragul argumentării, că apostolia şi revelaţia conectată cu aceasta sunt reale. Dintr-o dată intrăm într-un hăţiş interminabil. Dacă acceptăm că măcar parţial aceste pretenţii sunt valide, ne lovim de imposibilitatea de a cerceta şi de a cunoaşte în mod adecvat prolifica revelaţie nouă. Volumul ei este aşa de mare că nici un om nu îl poate verifica şi aprofunda. Oare credincioşii ar vrea să vieţuiască fără a cunoaşte toată revelaţia pusă de Dumnezeu pe piaţă? Cum ar putea copiii lui Dumnezeu să se împace cu ideea că în Japonia şi în Rusia şi în Brazilia şi în Insulele Mariane şi în alte multe părţi ale lumii Dumnezeu a oferit atâta revelaţie, care pentru noi este însă inaccesibilă?
Pe de altă parte acceptarea ideii de revelaţie nouă conduce în mod inerent la o situaţie în care nu mai există nimic cert. Ceea ce s-ar putea să fie revelaţie autentică poate sfârşi prin lepădare, şi ceea ce este revelaţie falsă poate sfârşi prin acceptare. Comunitatea creştină va fi în constantă tensiune încercând să discearnă între fals şi autentic. În loc să studiem Scripturile va trebui să ne dedicăm timpul intreprinderii de a cunoaşte noua revelaţie şi mai ales procesului de deosebire a celei autentice de cea falsă. Dacă există revelaţie nouă autentică, trebuie să admitem că există şi revelaţie nouă falsă. În cazul acesta, cine are autoritatea să decidă care este autentică şi care este falsă? Toate aceste consideraţii sunt neimportante sau inexistente pentru un harismatic, care şi-a făcut o vacă sacră din revelaţia extrascripturală. Ce bine că Dumnezeu şi-a limitat revelaţia specială la Scriptură! La Lege şi la mărturie…!
În fine, trebuie să arătăm că în contextul existenţei revelaţiei extrascripturale, revelaţia scripturală devine irelevantă. În revelaţia Sa scripturală Dumnezeu ne oferă nu rezolvări de cazuri particulare, ci principii ce pot oferi soluţii pentru orice situaţie particulară. Prin opoziţie, revelaţia extrascripturală pretinde că oferă acum şi aici rezolvări practice pentru cazurile particulare cu care ne confruntăm. Nimeni nu îşi va pierde timpul cu studierea principiilor generale când are la vârful degetelor soluţiile particulare. Astfel, revelaţia scripturală devine irelevantă. Nu este de mirare că harismaticii sunt în mare parte iliteraţi în ale Scripturii şi detaşaţi de aceasta, dar foarte ataşaţi de „revelaţiile” de circumstanţă.
În încheiere o să răspund unei întrebări pe care Iosif Ţon mi-a adresat-o cu mai mulţi ani în urmă, şi pentru care nu am avut un răspuns potrivit până astăzi. Confruntat fiind de anumite chestionări şi nedumeriri ale foştilor săi prieteni, el a dat la o parte chestionările întrebând sarcastic:
„Şi ce au făcut aceşti critici ai mei până în prezent? Eu am făcut atâtea lucruri! Ce au făcut ei?”
Ce au făcut ei? Au rămas credincioşi fraţilor lor, şi nu i-au trădat. Au preferat să plătească preţul pentru o asemenea credincioşie. Au rămas credincioşi Scripturii refuzând să fie purtaţi de orice vânt de învăţătură, ceea ce, din păcate, nu se poate spune despre Iosif Ţon.
1. Scrisoarea amintită în acest text se află AICI.
Pagina 2 rescanată se află AICI.
Marius Cruceru 
@”Apoi se face afirmaţia că primirea Duhului Sfânt survine în urma însuşirii corpusului de învăţături creştine, ceea ce contrazice Galateni 3:1 unde, dimpotrivă, ni se spune că primirea Duhului Sfânt vine în urma auzirii credinţei.”
Care-i problema aici?
probabil ca prin „insusirea corpusului de invataturi crestine” se refera la o acumulare cantitativa de invataturi in timp, al carei final este mantuire.
Galateni se refera la acceptarea prin credinta a mesajului mantuirii.
Pai tocmai aceasta mi-a atras atentia, mesajul mantuirii este si el un corpus de invataturi. Cu siguranta autorul s-a gandit la ceva ce nu a notat, fara sa fie prea atent la exprimarea care a iesit. Nu m-am apucat sa-i critic argumentatia, dar exprimarea aceasta mi-a sarit in ochi.
Draga „ascultarea..”, nu te mira.
„misiunea” autorului este stravezie. Nu-i orb dar se face ca nu vede, intelege dar rastalmaceste etc.
Iata inca una: „Certitudinea iertării vine în urma unei astfel de experienţe, sau prin credinţa în Cuvântul care spune că El a ispăşit toate păcatele noastre, şi cine acceptă acest lucru prin credinţă are iertarea”.
Ton nu vorbise de certitudini, cu toate ca astfel de experiente iti confirma inclusiv puterea Cuvintului. Si da, avem nevoie de confirmari ale Dudului iar daca uni nu le accepta, sa verifice cum stau cu aroganta. Aceste „confirmari” le-au avut toti oameni lui Dumnezeu si asta i-a tinut pe cale increzatori in Dumnezeul viu. Alti pretindeau ca traiesc, simulau asta dar erau morti.
„Disjuncţia acuzată de Iosif Ţon între Evanghelii şi Epistole, sesizată şi de Radu Gheorghiţă, este vinovată (în ultimul secol) de apariţia şcolii teologice ce denaturează învăţătura Domnului nostru substrăgându-i elemente esenţiale şi caricaturizând-o, iar pe apostolul Pavel îl face responsabil de „coruperea” creştinismului primar, şi nu în ultimul rând de apariţia feminismului. ”
Se înţelege că Pavel e responsabil de apariţia feminismului, dar cred că şcoala teologică e de vină. Anume aceea care denaturează…
” Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: NICIODATA NU V-AM CUNOSCUT PE VOI. DEPARTATI-VA DE LA MINE CEI CE LUCRATI FARADELEGEA.” ( Matei 7: 21-23).
ceva clarificari? impotriva cui e indreptat pasajul?
Impotriva „profetului” Ţon.
Si a strajerilor.
Nu inteleg,s-au unit fratii ortodocsi cu fratii baptisti?:) Aveti grija cu cine va insotiti,ca o sa va spun cine sunteti…
Nu distrageti atentia de la problema ŢON.
Eu nu distrag pe nimeni,dar inteleg de ce fratii baptisti sunt tulburati de TON,dar inca ma gandesc serios cum de fratii ortodocsi sunt asa porniti impotriva dansului.Aveti vreo explicatie?Pt ca logic ar trebui sa va bucurati ca e tulburare la evanghelici,dar uite ca nu e asa,nu va place ce face fr. Ton,ba chiar s-ar putea sa va sperie:)Am „olecuta” de dreptate „pacatosule”?Sau macar „otara” de logica?:)
Domnule Ilioi, Ton a scris ca prima Biblie in limba romana, cu caractere Latine, e Bibia Cornilescu. Fals, Eu am Biblia Sinodala ( ortodoxa), versiunea 1914. Ghiciti ce caractere are? Ati ghicit, latine, nu chirilice. Si mai are si alte „adevaruri”.
Pe mine, personal, ma enerveaza superioritatea lui de om care zici ca vorbeste la telefon cu Dumnezeu in fiecare zi.
Daca Dumnezeu ar comunica asa direct cu oamenii asa cum pretinde Ton atunci Noul Testament trebuia sa fie cat Enciclopedia Britanica.
🙂
„Din nou, trebuie să punctăm faptul că “revelaţia” primită de “apostolii” vremurilor noi demonstrează că aceştia nu ştiu să se exprime corect gramatical. Dar nu acest lucru este important. ”
Corect! Important e că s-a făcut remarca, nu că remarca e neimportantă. Nici părinţii unora dintre noi nu ştiau multă carte, iar pe bloguri s-ar putea face o statistică asupra numărului de penticostali care nu scriu prea bine româneşte şi pun mii de puncte-puncte în mesaje (adevărul e că baptiştii stau ceva mai bine, la prima vedere – dar sunt şi mai puţini). Consequently, the members of the Jury shall disregard the People’s remark (asta e în limbi deja clasice pentru toată lumea).
E de la ei! Trec pe bulgari (nu se prind ungurii în capitală)!
Nu va luati de penticostali, cei care stiu sa scrie corect si sunt mai „scolati” nu-si pierd vremea pe aici, au alta treaburi mult mai importanta si mai crestine. 🙂
Naomi este mai tare decat Caragiale. Am ras cu lacrimi, auzi ” scolati”.
Scolastici? Treziţi? Ei, erau ghilimele…
😛
draga, un pacatos,
evanghelia dupa Ioan 6:28,29 ne invata care este lucrarea pe care o cere Dumnezeu de la noi, cred ca atunci cand faci aceasta lucrare din tine va isvori viata. pentru aceste lucruri tu nu faci nimic (roade)
matei 7:21-23 cred ca se refera la anania si safira s la magul simon …
sti ce interesant mi se pare cum Solomon a primit intelepciune pe cand dormea. hmm
cred ca atunci cand noi facem lucruri pentru Dumnezeu Ll sta.
dar cand noi stam el lucreaza.
plus : cine este in Isus este o faptura noua, oare de ce nu putem intalege ca
asa ne vede el. noi ne uitam la fr. ton si nu vedem o faptura noua.
incearca sa vezi pe cei rascumparati asa cum ii vede Dumnezeu
dar probabil tu nu intalegi asta pentru ca tu nu te vezi asa cum te vede El „un preaiubi” ci mai degraba „un pacatos” , atunci cum ai putea tu sa te uiti la alti si sai vezi preaiubiti.
sti multi multi oameni le place sa joace rolul vamesului de la templu si sa se bata in piept ca sunt asa de pacatos… pentru a fi justificati si placuti Lui.
Gata! esti justificat! si esti placut Lui! privestete asa cum te priveste El!
sa nu te superi
Multumesc, nu ma supar!
Iosif Ţon a ajuns şi el bântuit de năluca revelaţiilor noi, extrem de ispititoare.
Ce am scris eu …. e scris după dictare… (Timişoara, 18 noiembrie 2010).
Implicaţia clară este că Dumnezeu i-a dictat conţinutul tuturor scrierilor sale.
Implicatia textului bolduit de mai sus nu este ca TOT ce a scris Iosif Ton este dictat de Dumnezeu. Se referea Ton la ce a scris intr-o anumita carte sau se referea cu adevarat la tot ce scrie el? Sa va credem pe cuvant sau ne aduceti dovezi ca Ton a spus cu adevarat ceea ce concluzionati dumneavoastra?
Dumneavoastra ati gasit o greseala in textul din articolul „Clarificari”. A sustinut Ton ca ceea ce a scris acolo e dictat de Dumnezeu?
A susținut în predica de la Timișoara din 18 noiembrie 2010. Oricum, cantitatea de scrieri dictate e irelevanta. Dumnezeu nu i-a dictat nimic lui Țon, după cum n-a dictat nici celor care au scris Sfintele Scripturi. Dumnezeu s-a folosit de autorii Scripturilor insuflându-i; în ce mă privește, o să fac bine acum să-mi mușc limba ca să nu zic cine i-a șoptit lui Iosif Țon să scrie chestiile despre care dumnealui zice că sunt dictate… Mi-a plăcut scrisoarea lui Daniel Chiu deși, trebuie să recunosc, aceasta trebuia să iasă prima, nu cea din urmă cu două săptămâni. Pe de altă parte, cred că înțeleg de ce a reacționat cu mânie și abia apoi, după săptămâni, a luat la purecat lucrurile la rece. Îți sare țandăra când auzi că numai unora le vorbește Dumnezeu direct, dictându-le ce să scrie (în cărți pe care le vând pe bani!), iar ei vorbesc cu Domnul Isus, despre care spun că e iubitul lor și cu care vorbesc folosind cuvinte din Cântarea Cântărilor… Mă întreb cum putem noi vorbi cu Domnul nostru folosind versete precum 1:2, 1:13, 4:5? Dacă noi vorbim cu Domnul, iar Domnul ne dictează descoperiri, atunci și El vorbește cu noi, nu? Tot din Cântarea Cântărilor? Mă doare mintea…
Imi poate spune si mie cineva unde poate fi vazuta/ascultata aceasta predica de la Timisoara? Poate este un link sau ceva daca se poate. Va multumesc.
Pe site-ul bisericii Apele Vii din Timisoara, predica din 18 noiembrie 2010, sper sa nu gresesc. Daca n-o gasiti, reveniti cu o postare.
nu e la Apele Vii, parca Betania Timisoara, la arhive am gasit-o
now THIS is unbelievable!
am inteles ca pentru unii filmuletele nu sunt suficiente … dar daca nici asta, dovada scris nu e suficienta …
ok, cineva sa puna contextul, adica fraza in care apare formularea aceea.
pentru un om ca Iosif Ton, e cel putin greu de crezut ca a vrut sa spuna altceva decat ceea ce a scris. adica, reiese din text, ca s-a referit la tot ce ii dicteaza Dumnezeu. totusi, vorbim despre doctrina inerantei Scripturii, despre insuflarea Duhului. este o doctrina esentiala: Iosif Ton ar fi trebuit sa fie MULT mai atent la formulare!
John Eckhardt pretinde că este un apostol al lui Isus Christos. Lectura Noului Testament ne arată că apostolii Domnului au constituit un grup restrâns de ucenici care au fost martori ai învierii şi au primit autoritate (exousia) de a fi purtătorii de Cuvânt ai lui Dumnezeu, fiind împuterniciţi de Domnul Isus în persoană. Apostolii erau de acelaşi rang ca profeţii Vechiului Testament, toţi fiind purtătorii revelaţiei divine. La acest grup restrâns de ucenici nu au putut fi adăugaţi alţi credincioşi contemporani cu apostolii, deşi erau proeminenţi, ca de exemplu Timotei, Apolo, Sila, etc. Biblia dezavuează completamente ideea unui apostolat de gradul doi. Obligativitatea noastră de a asculta de Cuvântul apostolilor derivă din faptul că ei erau posesorii revelaţiei lui Isus Christos. Apostolii Domnului au cerut celor credincioşi să respingă speculaţia înşelătoare a celor ce se credeau apostoli.
Contraexemplu: Pavel. El a primit autoritatea de la Domnul Isus dar nu direct ci printr-o viziune si nu a fost martor al invierii.
Alt apostol in afara celor alesi de Domnul Isus: Barnaba.
FA 14
14. Apostolii Barnaba si Pavel, cand au auzit lucrul acesta, si-au rupt hainele, au sarit in mijlocul norodului si au strigat:
In 1 Corinteni 12 apostolul Pavel spune:
28. Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, invatatori; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor si vorbirii in felurite limbi.
Daca apostoli nu puteau fi decat cativa oameni la inceput, conform criteriilor dumneavoastra de mai sus de ce nu spune Pavel asa ci vine cu alte argumente prin care sa arate ca el este un apostol adevarat iar cei impotriva carora vorbeste erau apostoli mincinosi?
2 Corinteni 12
12. Semnele unui apostol le-ati avut printre voi in toata rabdarea, prin semne, puteri si minuni care au fost facute intre voi.
Si mai e ceva ce ma pune pe ganduri in legatura cu cine este si cine nu este apostol:
1 Tesaloniceni 1
1. Pavel, Silvan si Timotei, catre Biserica tesalonicenilor, care este in Dumnezeu Tatal si in Domnul Isus Hristos: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos.
1 Tesaloniceni 2
6. N-am cautat slava de la oameni: nici de la voi, nici de la altii, desi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sa cerem cinste.
Despre cine este vorba in versetul 6? Despre Pavel, Silvan si Timotei? Sunt toti 3 apostoli?
Cu privire la „contraexemplul” dvs:
1. Ba da, Pavel a fost martor al invierii. El L-a vazut pe Cristosul cel inviat. E adevarat ca daca se formula in loc de „martori ai invierii”, „martori ai Cristosului inviat” era mai evident cat de contraexemplu este exemplul dvs. Totusi, ca sa-mi dovedesc afirmatia, voi sublinia ca NIMENI nu a vazut invierea, asadar, nimeni nu a fost martor al invierii (ma refer, desigur, la un observator uman). Toti cei care au marturisit in adevar despre inviere, totusi, au fost martori oculari ai invierii in sensul evident ca L-au vazut pe Cristosul inviat. Prin urmare, formula „martori ai invierii” este corecta; ea nu admite o alta acceptiune decat cea sugerata mai sus.
Esentialul cu privire la apostolul Pavel, in acest context, este faptul ca el a fost un martor ocular al invierii Domnului Isus. Importanta acestei caracteristici pentru apostoli reiese din criteriul mentionat de Petru cu putin timp inainte de pogorarea Duhului Sfant si dupa inaltarea lui Cristos: „Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoțit în toatã vremea în care a trãit Domnul Isus între noi, cu începere dela botezul lui Ioan pînã în ziua cînd S’a înãlțat El dela noi, sã fie rînduit, unul care sã ne însoțeascã drept martor al învierii Lui.” (Fapte 1:21-22)
Este o cu totul alta discutie partea cu privire la „dintre cei care ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi…”, dar cu privire la autoritatea lui Pavel (si) ca martor al invierii Domnului Isus cred ca chestiunea este clara.
2. Ba da, apostolul Pavel a primit porunca chemarii din partea Domnului Isus. Pavel s-a intalnit cu Cristosul inviat. A se citi si marturia apostolului din Galateni, marturie pe care probabil nu o prea spunea prin biserici, desi este evident ca ar fi atras mult popor (si astazi, ca si atunci), dar pe care a fost nevoit sa o spuna avand in vedere contextul acestei scrieri. In modul cum isi incepe epistolele, Pavel se prezinta ca avand autoritate din partea Domnului pentru ceea ce face. Mai mult, structura cartii Faptele Apostolilor este in asa fel realizata incat iasa in evidenta ca si Pavel este apostol, nu numai Petru (cum probabil sugerau unii). Apostolul Petru va scrie mai tarziu despre autoritatea lui Pavel si a epistolelor acestuia din urma (pe care le numeste scripturi).
Dincolo de aceste aspecte si in alta ordine de idei, apostolul Pavel a fost pus deoparte din pantecele mamei lui, adica providential, pentru slujba de apostol. Dumnezeu l-a ales pe Pavel si metoda prin care l-a chemat este secundara alegerii facute mai dinainte.
3. „alt apostol in afara celor alesi de Domnul Isus: Barnaba”. Sugerati gresit ca apostolul Pavel nu ar fi fost ales de Domnul Isus. Pentru distrugerea oricarei urme de ambiguitate, voi reda un citat din Fapte, dar va sugerez sa-l cititi in context pentru a nu reveni inutil asupra problemei: „Dar Domnul i-a zis: „Du-te, cãci el este un vas, pe care l-am ales, ca sã ducã Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împãraților, și înaintea fiilor lui Israel; și îi voi arãta tot ce trebuie sã sufere pentru Numele Meu.” (Fapte 9:15-16)” Cartea Faptele Apostolior detaliaza in a doua ei parte modul cum aceasta chemare divina s-a implinit in viata lui Pavel.
„Iosif Ţon elaborează doctrine pe baza pildelor, care în nici un caz nu au fost destinate să ne ofere doctrine, şi ignoră textele explicite intenţionate de Duhul Sfânt să ne ofere teologie!” Foarte corect! Mântuitorul cu Duhul Său Sfânt ne-a dedicat nu numai pilde, iar Pavel învăţături teologice şi multe altele, tot sub influenţa Duhului. Nu contează dacă Pavel s-a bazat sau nu şi pe pilde sau doar pe texte doctrinare, pentru că nici pildele nu trebuie neglijate. Sursa pildelor şi a învăţăturilor lui Pavel fiind acelaşi Duh, şi mărturia lui Pavel atât de puternică până la capăt, e clar că trebuie luate împreună. Nu sunt însă convins că Iosif Ţon doreşte să elimine sau să defăimeze învăţăturile lui Pavel, ci pare să încerce refacerea unui echilibru. Deci susţine că există un dezechilibru în favoarea lui Pavel, nu susţine fracturarea Scripturii. Eu aşa înţeleg până acum.
„Una din maladiile harismatice constă în faptul că experienţa are precedent faţă de Cuvânt, şi de aceea experienţa determină teologia. Procedura conduce astfel la concluzii şi convingeri eronate.”
Cum adică „procedura conduce astfel” la dezastru? Păi Saul din Tars ar fi trebuit să rămână cu teologia pe care o avea?
corect.
si care anume experiente duc la o teologie eronata?
Cele care vin pe fondul unei teologii iniţial corecte, dar şi pe fondul unei teologii perfecte? Cam aşa vine, pentru că orice teologie bazată pe experienţă poate duce la prăpastie, conform articolului. Nu duce la dezastru doar dacă prezervă teologia iniţială, pentru că oricum nu poate duce la una corectă. Clar?
Dar aici e vorba că experienţa lui Saul nu se mai poate repeta cu Iosif Ţon. Clar?
În consecinţă experienţele care schimbă azi ceva în teologie sunt mai mult decât dubioase, chiar mai dubioase decât personajele care le trăiesc (sau le inventează). Clar? Deci Iosif Ţon nu poate fi acuzat că a alergat după experienţe precum străjerimea, că doar nu agrea nici măcar penticostalismul cine ştie ce. Au venit experienţele peste dânsul, dar ce te faci că nici el nu merita să fie chiar de la Duhul, nici experienţele nu sunt prea minunate. (Tot e bine că fiica dânsului nu avea alergie la arahide sau altceva şi mai puţin dramatic!)
Pavel şi-a pus experienţa într-un sandwich de revelaţie, Agnusstick, experienţa de pe drumul Damascului a fost urmată de ucenicie, singurătate, descoperire şi încredinţarea Evangheliei pe care ne-a vestit-o.
Nu?
Categoric. E foarte bine că spune cineva asta, într-un mod în care să mărească şansele ca mulţi să ia aminte. Sunt de acord cu critica străjerimii (de fapt mai ales a liderilor), dar trebuie făcut şi ceva pozitiv, ba chiar multe lucruri pozitive pe lângă critică. Străjerimea e majoritar baptistă, sau mă rog, vouă vă pasă de baptiştii „răpiţi”? De ce nu ştiu străjerii ce spui tu acum?
Păi se face deja! Aşa cum ţi-am spus, laud pe Domnul pentru acest „scandal” că ne dă de gîndit, ne pune la treabă, ceea ce este foarte bine.
Iosif Ton ar trebui să ia încă un doctorat onorific în teologie baptistă dacă toată povestea asta produce teologie (nu din partea dînsului, că de acolo nu am speranţe).
Păi de ce să producă, neapărat, când e mai uşor să corecteze şi să compileze, să schimbe proporţii şi accente, să echilibreze? Doar nu veniţi şi voi cu ceva revoluţionar, contrapondere la noul creştinism ţonian? Le revoluţii se cam lasă cu sânge şi victime nevinovate, iar teroriştii şi emanaţii se aranjează comod. Cred că sunt cel puţin două probleme de depăşit. Întâi să se poată înţelege toată suflarea care are autoritate în domeniu, să nu existe tabere ireconciliabile la vârf. Apoi, dacă s-a obţinut ceva coerent, cum se propagă în jos? Există bule sau enciclice ale Uniunii? Şi dacă s-ar emite mesaje pastorale, există mijloace de a convinge pastorii să le aplice, dacă nu le agreează? Că de constrâns nu ştiu dacă poate fi vorba. Sau corecţiile teologice se fac mai mult pe bloguri? Grea treabă…
Întrebarea cred că e valabilă pentru toată lumea: unde ne aflăm pe drumul Damascului? Râvna lui Pavel, şi poate ceva în plus, alături de alegerea Mântuitorului, au dus la o fulgerare mistică. Cu care Pavel a ştiut să meargă mai departe, fără să rămână orb, ba chiar a încercat să conducă orbii. Râvna şi stăruinţa forţează oare alegerea? Îi fac posibilă manifestarea aceea strălucitoare? Şi apoi, cât echilibru pentru a nu compromite zidirea… A pune bariere la capătul acestui drum şi a dirija circulaţia pe o altă variantă e o răspundere uriaşă, pentru că nu oamenii fac alegerea, ei pot eventual să se agite plini de râvnă, feriţi de orice fulgerare orbitoare. A merge mai departe pe acest drum, după dezmeticirea din orbire, pare o încercare foarte grea, şi puţini par să deschidă bine ochii, darămite să mai poată ajuta şi pe alţii să-i ţină bine deschişi.
Tu unde te afli, Marius? Dai semnale contradictorii, ba de paznic la barieră, ba de dezmeticit dumirit şi iniţiat în tainele dezorbirii…
Al doilea pilon este noul tip de evanghelizare descoperit în Evanghelii în urma unei „iluminări”. Iosif Ţon pretinde nici mai mult nici mai puţin că tezele lui sunt o redescoperire a modului de evanghelizare practicat de Domnul Isus şi înscripturat în Evanghelii. Fratele Radu Gheorghiţă a surprins în Răspunsul unui teolog mai tânăr lipsa de substanţă a pretenţiilor sale şi rezultatele eronate care se desprind logic dintr-o astfel de abordare a Evangheliilor vis-a-vis de Epistole.
Ce este gresit in a-L lua ca exemplu pe Domnul Isus in ceea ce priveste evanghelizarea?! Epistolele sunt in principal scrisori trimise bisericilor, deci unor oameni ce erau deja evanghelizati deci nu vad cum poti invata din ele modul in care se evanghelizeaza cineva…
Celui ce-și zice ucenicul lui Cristos: A susținut în predica de la Timișoara din 18 noiembrie 2010. Oricum, cantitatea de scrieri dictate e irelevanta. Dumnezeu nu i-a dictat nimic lui Țon, după cum n-a dictat nici celor care au scris Sfintele Scripturi. Dumnezeu s-a folosit de autorii Scripturilor insuflându-i; în ce mă privește, o să fac bine acum să-mi mușc limba ca să nu zic cine i-a șoptit lui Iosif Țon să scrie chestiile despre care dumnealui zice că sunt dictate… Mi-a plăcut scrisoarea lui Daniel Chiu deși, trebuie să recunosc, aceasta trebuia să iasă prima, nu cea din urmă cu două săptămâni. Pe de altă parte, cred că înțeleg de ce a reacționat cu mânie și abia apoi, după săptămâni, a luat la purecat lucrurile la rece. Îți sare țandăra când auzi că numai unora le vorbește Dumnezeu direct, dictându-le ce să scrie (în cărți pe care le vând pe bani!), iar ei vorbesc cu Domnul Isus, despre care spun că e iubitul lor și cu care vorbesc folosind cuvinte din Cântarea Cântărilor… Mă întreb cum putem noi vorbi cu Domnul nostru folosind versete precum 1:2, 1:13, 4:5? Dacă noi vorbim cu Domnul, iar Domnul ne dictează descoperiri, atunci și El vorbește cu noi, nu? Tot din Cântarea Cântărilor? Mă doare mintea…
daca Dumnezeu si azi dicteaza revelatii, de ce nu le culegem ca sa le punem intr-o noua evanghelie? Ce statut are dictarea pe care pretinde Iosif Ton ca a primit-o: este insuflata, iluminata, inspirata?
Viziuni…”scrieri dupa dictare”… cit si contextul general al confesiunilor recente ale lui Iosif Ton fac aluzie la fenomene de nuanta oculta. „Dictarea” in contextul de care vorbim este sinonim cu „scrierea automata” specifica ocultismului.
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/44909/automatic-writing
Cred ca asistam la ceva mai mult decit deviatii majore teologice. Carimatismul este insotit si de manifestari oculte. Vezi ultimul articol la http://ioan8.wordpress.com/
Paul Dan
Apropo de scrierea dupa dictare, am avut o caseta audio cu inregistrarea de la ordinarea fr. Paul Negrut si Gheorghita ca si pastori a Bisericii Baptiste nr. 2 Oradea. Acum doua-trei luni am facut curatenie in colectia de casete si am aruncat cea mai mare parte (mai am doar vreo 10 max.) si restul, cateva zeci de casete le-am dat unui frate care înca mai foloseste casetele audio, sa aleaga ce crede ca mai asculta.
Dar sa revin, pe caseta respectiva fr. Paul Negrut, în marturia dumnealui povesteste cum a fost intrarea sa la facultatea de psihologie si printre altele spune ca la un examen a tras un subiect pe care nu-l stia, dar cuvintele i-au venit pur si simplu ca la o dictare, a scris asa de repede pentru ca cineva pur si simplu îi dicta subiectul si nu trebuia sa piarda firul. Tin minte ca mai spunea ca parintii dumnealui spuneau sa dea examen la Oradea pe post de controlor de bilete la tramvai, sa nu-i faca de ras sa mearga la facultate si sa vina fara sa ia examenele
Ce ziceti de asta? Tot scriere automata este?
Cred eu ca e cu totul altceva.
Domnul cind vrea sa ne ajute int-o situatie limita o poate face in mii de feluri; nu musai acum ca prin dictare mergem inainte.
Aici era vorba de Cuvintul insuflat care parea sa paleasca fata de cel dictat.
si eu am auzit marturia asta a lui paul negrut. din gura lui. nu mai retin daca la biserica emanuel sau la rve. si tot mai de mult am auzit vorbindu-se ca ar fi botezat cu duhul sfant, adica vorbeste in limbi.
„…apostolii Domnului au constituit un grup restrâns de ucenici care au fost martori ai învierii şi au primit autoritate (exousia) de a fi purtătorii de Cuvânt ai lui Dumnezeu, fiind împuterniciţi de Domnul Isus în persoană. Apostolii erau de acelaşi rang ca profeţii Vechiului Testament, toţi fiind purtătorii revelaţiei divine. La acest grup restrâns de ucenici nu au putut fi adăugaţi alţi credincioşi contemporani cu apostolii, deşi erau proeminenţi, ca de exemplu Timotei, Apolo, Sila, etc. Biblia dezavuează completamente ideea unui apostolat de gradul doi. Obligativitatea noastră de a asculta de Cuvântul apostolilor derivă din faptul că ei erau posesorii revelaţiei lui Isus Christos. ”
Cum rămâne cu Apostolul Neamurilor, el ce grad a avut?
1. Scrierile lui Pavel sunt recunoscute de Petru.
2. Cartea Faptele Apostolilor face o comparatie interesanta intre Petru si Pavel, dovedindu-se cum Pavel este apostol dupa cum este Petru.
3. Modul cum Pavel se prezinta la inceputul scrierilor sale arata ce fel de autoritate are el sa scrie. Citind acele cuvinte, intelegem si noi.
Asta ştiu, nu contest, şi nici Iosif Ţon nu cred că ar face-o (e doar o presupunere). Era însă mai bine ca textul pe care-l comentăm să fie cu câteva clase peste textele lui Iosif Ţon, să nu aibă astfel de slăbiciuni de argumentare sau exprimare.
SPOOKY
Apostolic Ordination John Eckhardt
da azi inainte sa fim fff atenti cu expresia :
„m-a dat pe spate”
ca la carismatici inseamna cu totul altceva
sunt oripilat de aceste manifestari demonice
impecabil…mi-a placut f mult clipul, dar eu sunt penti-carismatic …sorry to disappoint you 😉
totusi ii dau dreptate lui Cruceru doctrinar in cele mai multe in aceasta postare.
fr Ton pare a fii devenit catolic in unele chestii, dar poate il intelegem gresit, cine stie!?
V-ati gandit ce se aseamana Ton cu Baalam, vrajitorul din Biblie ( Numeri, cap. 22)?
Numai ca lui Balaam, Dumnezeu chiar i-a vorbit si acela tot si-a pierdut sufletul incercand sa ispiteasca pe Israel cu femei ( Apocalipsa 2: 14).
Doar ca magarita a vorbit inteligibil.
Da, dar Ton n-avu o magarita sa-i spuna ce si cum.
In toata confuzia din ultima vreme mie imi atrage atentia ideea de „revelatie dupa dictare”… Primul care imi vine in minte este Mahomed. Si el a primit „o revelatie noua” prin dictare… si i s-a tot „dictat” vreo 20 de ani… Apoi ma gandesc la felul in care Moise a primit Cele Zece Porunci: Domnul a zis lui Moise, „Iata, voi veni la tine intr-un nor gros, PENTRU CA SA AUDA POPORUL CAND ITI VORBESC, si sa aiba intotdeauna incredere in tine” (Exod 19:9)… cu alte cuvinte, cand Dumnezeu vorbeste si transmite ceva de interes popular, aud si altii ce spune El, si mai mult, El se ocupa si de crearea credibilitatii persoanei prin care vorbeste. Apoi, „Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe Muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu” (Exod 31:18). Wow!!! Dumnezeu a scris El Insusi tablele, nu l-a mai obosit pe bietul Moise nici cu dictarea, nici cu scrierea.
Zicea cineva pe aici „if it`s good it`s not new; if it`s new it`s not good” (ceva de genul). Foarte interesant! Se pare ca daca nu cascam ochii la istorie suntem condamnati sa repetam erorile din trecut. Celor care sunt interesati de istoria recenta le dau un „branci” spre http://ioan8.wordpress.com/ , unde vor gasi un articol clar si la obiect, un rezumat al unor probleme care ne scuteste de citirea multor carti si de navigare asidua pe internet in cautare de argumente pro sau contra.
Fr Cruceru,
Caut sa inteleg frustrarea dvs cu privire la felul cum „a migrat” IT la Strajeri–nu a fost in modul cel mai demn de urmat, dar cautati sa intelegeti si pozitia lui–in ’68 s-a botezat cu DS–nu a facut taraboi pe chestia asta;dar acum s-a vindecat fiica lui la concret…ce era sa faca?! sa nege in continuare realitatiile? Apreciez faptul ca vreti sa fiti ultra corect (si eu tind sa fiu asa din fire), dar sa nu ajungem ca cel din filmul Les Miserable.. in rest, va doresc Har.
frustrarea mea că I.T. a migrat? De unde aţi scos-o, dragă Reformă?
Les Miserable? Sau Les Miserables?
Nu uitaţi că mă numesc Marius… asta citea mama cînd era gravidă.. Hugo. De acolo mi se trage numele.
Le Miséables sau Les Miséables? Care este diferenta domnule”DECAN”?
Din cîte ştiu eu… Les Misérables este titlul corect. Nu?
huh? nu prea am inteles. lost among les miserables…
Adevarata Reforma,
am o intrebare: stii cine l-a vindut pe fratele Olah Liviu dupa marea trezire la care Domnul L-a folosit?
elisa,
hm nu stiu dar am citit RM si P si U. crezi ca as putea deduce? 😉
Adevrata reforma, am citit intr-un dictionar de nume: Marius inseamna :OM>
elisa,
ce frumos; eu am citit intr-un dictionar ‘crestin inseamna ca si Cristos’. oare si suntem sau doar ne merge numele?!
Adevarata reforma,
zicea cineva si bine zicea: intii de taoate noi suntem oameni, apoi crestini.
Trebuie sa traim ca oameni integri, care au un caracter
crestin.
nu, de fapt înseamnă „marinar”, după o falsă etimologie… de fapt etimologia corectă include „masculin” şi chiar mai rău de-atît. 🙂
încercaţi relatat la Mars… zeul războiului la romani şi altele ca astea.
draga frate Marius Cruceru.mi se pare ca sunteti un pic arogant.poate putina smerenie nu v-ar strica.Dumnezeu da har doar celor smeriti.nu am vazut nici macar un verset cu care sa va sustineti `traditia baptista`Dumnezeu sa se indure de dumneata!si de toti cei pe care ii duceti in ratacire.Multa pace si binecuvantare !
Ba da, recunosc, sînt un pic arogant. Puţină smerenie? Am nevoie de mai multă!
Mîine mă voi ruga pentru asta. Promit!
Aşa mă rog şi eu, să se îndure Domnul de mine şi de toţi cei care se duc în rătăcire.
Eu nu vă doresc pace, dacă preţul pentru pace este încetarea gîndirii.
Daca-i dati versete o sa spuna ca sunt scoase din context; daca-i dati contextul o sa spuna ca Biblia trebuie inteleasa per ansamblu, daca-i dati Biblia o sa spuna ca e important cum o intelegem prin Duhul Sfant; daca dati interpretarea va spune ca unde-s semnele care insotesc pe cei cu Duhul; daca-i aratati semnele, va spune ca nu sunt miraculoase si iata-ne de unde am plecat.
@Ascultarea
desteapta observatie, o s-o retin!
Marius, stii cum te poti smeri?
Fa efortul si tine si tu o predica proasta, baga si ceva dezacorduri gramaticale, iar la urma canta cu chitara dezacordata cantece gen „Omu’ este ca vaporu’ „…
ha ha ha! scuze, dar asta a fost prima reactie! e viscerala! sorry!
adrian, asta numesti tu smerenie? regret, dar intra la capitolul, destul de gros: despre prostii.
da, pe toate astea le pot foarte uşor.
am descoperit că cel mai uşor lucru din lume este ca cineva să facă pe prostul. Uneori e atît de natural 🙂 Prostia este constituent al naturii căzute, este ca jegul aceluia care nu voia să se spele că „îi ţine de cald” 🙂
Indura-Se Domnul de tine>
de pe care scaun graiesti? de pe cel al batjocoritorilor?
ca de pe cel care stau cei care vor mosteni Imparatia ai cazut> Grija mare.Pocaieste-te.
Faci afirmatii mincicnoase.
Robert, in or ce cazi nu putem accepta ceea ce credeti sau crede Demeter sau Ton, ei afirma ca un om bolnav este posedat de duhurile satanei si vindecarea lui se poate face numai prin eliberarea omului de duhurile Satanei.
Au dansii dreptate?
Sa sti ca nu si este o amagire ai Satanei.
Ap. Pavel era bolnav, era el stapanit de duhuri Satanice?
Ucenicul lui Pavel Timotei, era si el bolnav si Pavel il sfatuieste sa foloseasca putin vin pentru stomacul lui, Era si Timotei stapanit de duhurile Satanei?
Mai ganditi cand faceti niste afirmatii fara cap sau fara sa ganditi.
Apropo de vindecari in general, de a lui Pavel in mod particular, cititi acest articol:
http://www.bisericariulvietii.ro/sa-cunoastem-adevarul/tepusul-lui-pavel.html
E incredibil ce poate sa faca o exegeza migaloasa dar complet aiurita!
lasa ca si voi va pricepeti cand vreti sa le demonstrati pe-ale voastre: cu textul in fata spuneti ca nu-i asa. nu mai vorbesc ca ati si vazut si auzit.
E clar! Cum de nu mi-a trecut în cap pînă acum?
inca o chestie draguta:
-odata ce a inceput talmes-balmes-ul acesta cu Iosif Ton, am inceput sa intru pe site ale fratilor penticostali. partea trista este ca de cate ori am pus intrebarea:
-care e diferenta intre doctrina carismatica, cea penticostala si cea a strajerilor, raspunsurile au fost evazive, si evident, universalul: citeste in carti ca scrie acolo!
-pai daca nu clarifica nimeni care e diferenta in cateva cuvinte, pe ce ne luptam? pentru ce mai discutam?
păi, facem cartea sau nu?
eu zic sa facem!
o carte cu mai multe articole, nu neaparat lungi, ci bine documentate, cu mai multi autori.
ar putea fi un experiment de folos. toate doctrinele ar putea fi analizate astfel.
da, cam la asta mă gîndesc şi eu… ce porţie îţi iei?:)
analizate de cine? de tine? sa ma ierti, dar n-am incredere. : ))
nu? de ce? din cauza concluziilor pe care le voi trage in stil baptist? adica ne-penticostal-caristamtic-strajeresc?
sau nu ai incredere pentru ca ti-am putea demola cu Scriptura in fata, cu exegeza, analiza serioasa si chestii din astea care nu au nimic cu tresaririle imaginatiei, toata teologia?
apropo, nu ai avea incredere in nimeni care iti spune contrariul a ceea ce crezi, si asta din simplul motiv ca esti setata.
: )))) noutate pt mine ar fi daca ai reinventa doctrina cultului baptist (pe care-o cunosc si pe care tu esti setat).
apoi eu am vazut si experimentat, slava Domnului, ceea ce tu negi. n-ai nicio sansa sa schimbi astfel de oameni. judeca si tu.
una e sa experimentezi ceva ce crezi ca e slava lui si alta e sa Il crezi pe cuvant.
1.nu spun ca nu ai experimentat-o, dar nu strica sa te intrebi ce a fost? -imi vei spune ca o asemenea intrebare e absurda …
2.baza pe care sunt „setat” nu se bazeaza exclusiv pe sentiment, care e inselator, ci pe cuvant si ratiune. e un echilibru pe care Dumnezeu in creeaza in om, subordonand sentimentul ratiunii. e genial.
nici nu ma chinui sa schimb astfel de oameni (care oameni? sentimentalisti?) pentru ca nu e treaba mea. treaba mea ar fi sa scriu ce cred, sa expun, sa dezbat si sa las sa se traga concluzii, fiecare in dreptul lui, pentru ca fiecare e responsabil de ce crede.
🙂
elior, de ce cred cei ca tine ca daca cineva argumenteaza „in contra” parerii voastre, inseamna ca AUTOMAT ne chinuim sa va convingem sa credeti altfel?
oare nu faceti exact aceeasi chestie cu noi cand va expuneti propriile pareri?
ne acuzati de fandosisme cand, de fapt, faceti taman acelasi lucru.
hai, judeca si tu!
se bazeaza pe Cuvant, stai linistit. Cuvantul nu se dezbate, ci se implineste.
iar daca e de convins, o va face Duhul Sfant daca va voi. nu eu sau tu. pace!
eu stau chiar foarte linistit.
ciudat este ca avem acelasi cuvant si scoatem doua interpretari din el.
voi nu acceptati ca noi nu spunem ca Dumnezeu nu poate da aceste daruri, ci ca, in contextul actual, cand avem cuvantul, axeaza totul pe cuvant.
dar ai dreptate: sa discearna Duhul Sfant.
elior, cel putin noi ne bazam pe exegeza si un dram de bun simt. tipul asta, cel care a scris articolul, le-a lasat pe amandoua pe undeva pe drum. si prin bun simt ma refer la ce inseamna in engleza: common sense, adica discernamantul normal, elementar.
Din toata postarea asta mie imi plac comentariile lui Agnusstick. 🙂
Deci, personal nu sunt de partea fr. Ton si nici a Strajerilor, dar simt ca disputa ar cam trebui sa se termine. Pot intelege ca din dezbateri se mai cristalizeaza elemente de teologie, si mai cred ca miza pina la urma e marea masa de crestini baptisti „ametiti” care il urmeaza pe fr. Ton fara sa gindeasca prea mult.
Credem insa noi ca acei crestini de fr. Ton urmaritori, inteleg ceva din ce se discuta pe marginea acestui comentariu? Eu nu prea cred, si cu tot respectul, cred ca nivelul e prea inalt pentru ei.
Credem ca vom opri vreun urmas de fr. Ton sa nu plece daca, continuam sa aruncam cu vorbe grele in fr. Ton? Nici asta nu cred.
Pina la urma, roadele fr. Ton il vor valida sau invalida ca si Strajer Sef, dar pina atunci dragii mei, mai „e multe” de facut in jurul foarte apropiat al nostru.
Marea problema a bisericilor baptiste si nu numai a lor ci a tuturor bisericilor cu pastor platit este forma de organizare. Insasi ideea de a trimite pe cineva ca sa studieze teologia ca mai apoi sa se intoarca in biserica sa slujeasca este o erezie. Pe perioada comunismului cei care se duceau la seminar erau trecuti prin mult mai multe ‘filtre’. Odata era biserica locala care facea recomandari. Nimeni o biserica nu sustinea pe cineva care nu era serios si credincios mai ales ca biserica il sustinea si financiar. Apoi este insasi examenul de admitere unde candidatul trebuia sa aiba cunostinte biblice solide. Apoi era numarul foarte mic de locuri la seminar (concurenta mare !!!). Si apoi era insasi provocarea foarte mare care o reprezenta sistemul comunist. „Meseria” de pastor era una foarte dificila. Astazi nu mai exista aproape nici un astfel de filtru. Orice tanar daca vrea sa faca teologie poate face chiar si daca nu este cu adevarat credincios nascut din nou.
Sistemul asta pastoral este foarte coruptibil. Odata un pastor ajuns in functie, mai ales dupa o perioada mai mare de ani, este foarte greu sa mai fie schimbat. Statutul bisericilor este in asa fel creat incat doar in caz de pacate mari un pastor poate fi eliberat din functie si nici chiar atunci. Sunt cazuri de pastori care au cazut in curvie si au ramas pe functie din ‘lipsa de probe’.
Aici e marea , foarte marea problema, o gramada de tineri care fac teologie dar pe care nu i-a chemat Dumnezeu in lucrare ci au ales ei meseria de pastor. Din pacate bisericile de astazi sunt pline de acesti meseriasi ai amvoanelor care odata ajunsi pe post, tin dupa aia cu dintii de scaun. La fel ca in politica de altfel.
De asta au aparut si jocurile astea politice in biserici, ala e tonist, ala e a lui negruz , ala a mai nu stiu cui. Bisericile chiar nici nu au cum sa fie mai bune decat sunt cu asa ‘slujitor’ profesionisti ai amvoanelor
în sfîrşit cineva care a găsit marea problemă.
Bun! Promit că ne vom gîndi la asta!
@ Adevarata Problema
„Orice tanar daca vrea sa faca teologie poate face chiar si daca nu este cu adevarat credincios nascut din nou.”
„Aici e marea , foarte marea problema, o gramada de tineri care fac teologie dar pe care nu i-a chemat Dumnezeu in lucrare ci au ales ei meseria de pastor.”
Foarte de acord. Am vazut si eu asta „cu ochisorii mei micuti”. As mai adauga ceva: formatorii de lideri (de pastori in cazul asta). De multe ori incremenirea lor propaga un legalism crunt… imbracat frumos cu haine de conservatorism. NU POT sa inteleg cum in 4 ani de zile NIMENI nu „vede” ca viitorul pastor nu e nascut din nou sau chemat la pastorie (desi in multe cazuri lucrurile sunt mai mult decat evidente); NU POT sa inteleg cum „pastorul” nenascut din nou e ordinat (sau altfel spus, lupul e pus paznic la oi). Sa cred oare ca pana la urma e adevarat ca (scuzati cacofonia) „corb la corb nu scoate ochii” sau e un soi de compromis de genul: ce sa facem? daca nu producem nr X de pastori anual ni se inchide facultatea? Eu nu stiu… poate stie cineva din „interior”. Ca un experiment (de dragul experimentului) as propune ca pastoria sa fie o vreme facuta „de placere” (sau ca sa fim biblici, „din chemare”), fara salariu, si fiecare pastor sa-si castige existenta din alte surse (care evident sa nu fie sponsorizarile de peste ocean), asa… ceva de genul „facere de corturi”… oare cati pastori ar mai ramane? sau ar mai fi „chemati”? Zic si eu…
@swan
Apropo de „fara salariu”…
Lasand la o parte ce spune in final Dumnezeu despre slujitori,
nu-mi pot imagina cat poate sa castige un pastor in Romania, pentru ca sa doreasca asta de dragul banilor.
Un alt pericol ce apare: pastor in biserica, de buna-voie, fara sa ceara un ban, om cu familie (nevasta, copii), adica om cu responsabilitati in primul rand fata de familia sa –- cum se va descurca cu pastorirea bisericii daca trebuie sa fie 8 ore pe zi la lucru pentru a-si hrani familia? Mai departe, cum va da atentie sotiei, copiilor, daca pe langa cele 8 ore de lucru pe zi mai petrece inca 4 pentru biserica (oricum, nu stiu cum se poate pastori o biserica din 4 ore pe zi)?
Nu se produc pastori. Se incearca scolirea in sens teologic si eventual pastoral. Este, cred eu, o conceptie gresita plecata din Biserici ca cine merge la teologie vine pastor. Ca e sau nu incurajata si de cei din scoli e partea a doua. Important este ca o institutie omeneasca nu poate face pastori prin sine. Sunt mai multi factori. E nevoie de dar, de chemare, de recunoastere, de investire cu autoritate, de evaluare.
Am vazut pastori cu experienta zero pusi peste mai multe bisericute de sat. Am vazut pastori care au asteptat si mai mult de zece ani pentru a fi pastori. In timp se vede si diferenta.
Stam intre nevoia bisericilor de a avea pastori (sa nu uitam ca se recomanda ca acestia sa fie cu scoli teologice) si nevoia pastorilor de a fi pastori pregatiti pentru slujirea efectiva. Intre teorie si capacitatea trairii ei. Intre valoarea lipsei si valoarea implinirii nevoii de a avea pastor.
Cred ca e nevoie in primul rand de oameni duhovnicesti, chemati de Dumnezeu in lucrarea aceasta. In plus, sa nu uitam ca Bisericile ar mai trebui sa fie slujite de presbiteri, diaconi. Intrebarea esentiala este daca Dumnezeu lucreaza intr-o „cetate” (sat, oras, localitate) pentru a forma o Biserica locala fara sa dea si darurile necesare celor implicati. Dincolo de dar (care nu cred sa fie problema, Dumnezeu Isi face treaba) e ce facem noi. Sa ne amintim de motivul pentru care au ramas Timotei si Tit in anumite localitati/zone.
adevarata problema, pe alocuri aveti dreptate, dar nu este adevarata problema ci , o problema. Ma determinati sa va spun despre pastori aproape de pensie sau in pensie, care sunt compromisi. Vorbeati de vremurile trecute, pai acesti pastori atunci au facut seminarul. Nu mai murdariti tinerii slujitori de astazi, este suficient ptr ei ca abia gasesc modele in cei trimisi cu atata discernamant, in vremurile trecute.
Uite o schema interesanta. Ce parere aveti?
http://ortho-logia.com/?attachment_id=118
Cand a avut loc Marea schisma sau cand a aparut protestantismul a avut loc o trezire asa cum e definita in schema logica de acolo? Eu stiam ca nu dar poate trebuie sa ma informez mai bine. Daca am dreptate inseamna ca schema este gresita.
V-ati informat?
Va mai intrebati si cu privire la subiectul apostoliei in NT. Ce ati mai aflat?
hmmm!
frsustrare! cum pot oamenii „vedea” cu atitea dioptrii . 😦
Aici comenteaza si catolici si unii care au parasit biserica;
se mai poate pune baza pe ceea ce se sustine?
Fratele Chiu este baptist cu state vechi, are deja o marturie
in lume; nu cred ca este corect ca spusele lui sa fie interpretate
la libera alegere de oameni certati cu Dumnezeu, a caror viata trebuie
adusa inaintea Domnului pe plan personal.
Vedeţi, dacă aveaţi şi un fiu catolic, poate că vedeaţi altfel lucrurile… A cui viaţă credeţi că nu ar trebui adusă înaintea Domnului pe plan personal? Înseamnă că vă întovărăşiţi cu foarte mulţi alţi sfinţi, sau criteriile de selecţie sunt cam îngăduitoare.
Daca as avea un fiu catolic sau intr-o situatie din cele pe care le insinuezi singur, as plinge cu amar; nu mi-ar fi usor; nu as gindi altfel decit am fost”invatata din nou”sa gindesc .
In niciun caz n-ar avea ce cauta sa dea sfaturi sau sa fac ironie la ce mai stiu eu ce; n-ar avea ce cauta pe blog: „camaruta” o perioada ,si atit!”
Aţi folosit „catolic sau”, nu „catolic şi”. Înţeleg că fiul ortodox nu vă face să plângeţi, dimpotrivă. Sper că asta ţine nu numai de teologie (pe care de altfel deseori aţi trimis-o la colţ în cămăruţă dar a devenit acum importantă), ci mai ales de trăirea creştină. M-aţi făcut să înţeleg una din cauzele pentru care mă ascund sub ironie: nu caut să dau sfaturi sau învăţătură, ci observ, întreb, mă gândesc şi-mi spun părerea, dealtfel fără vreo urmă de autoritate. Pe blog şi în creştinism nu e ca la şcoală, băgatul învăţăturii cu forţa în capete nu funcţionează decât scurtă vreme şi dă rezultate proaste. Dar cine are urechi de auzit, aude ce-i trebuie şi de la Cine trebuie, nu de la fitecine care îşi dă cu părerea.
” Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui.” ( Romani 10: 9);
” nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus!, decat in Duhul Sfânt.”
( I Corinteni 12: 3).
Iata, deci, marturisirea mea:
IISUS ESTE DOMNUL!
DOMN ESTE IISUS!
Ca si eu sunt crestin ortodox si cred ca Dumnezeu L-a inviat pe Domnul meu din morti.
Very well written letter. And it is hard to argue with most of his points.
Nice to read something like this – I must say!
Putin, ştiutorule, şi mie îmi plac. Dar numai în primele 24 de ore – după asta începe să-mi pară rău că nu am băgat mai multe lozinci drăgăstos-creştine în loc de ironie, dar nu-mi dau seama care ar fi mai aproape de efectul (?!?) visat. Am o înclinaţie spre ironie de care nu sunt mândru, dar încerc s-o folosesc nevisceral. Auăleu, ce mi-ar plăcea să-i aud şi lui Marius inima plângând în unele texte, nu doar din cauza aritmiei (şi nu neapărat cele despre Iosif Ţon, frumoaste sau evoluţionari, acolo m-aş mulţumi cu nişte suspine anempatice)!
Na, Agnusstick, că am pus un post în seara asta. DAcă nu îţi dau lacrimile, atunci nu mai avem ce discuta!
Îţi trece toată ironia cel puţin temporar, dacă te uiţi la povestea lui Ayden şi în general pe site-ul TSF.
Ai dreptate.
ti-au dat lacrimile, agnusstick?
I am… sorry!
Nu ma mir sa vad atita indirjire din partea diavolului( imbracat acum in haina de teolog),atunci cind cineva ca Iosif Ton incearca sa resurciteze biserica baptista aflata in cea mai mare parte la reanemare.Nu uitati fr. baptisti (si eu sunt baptist),slova omoara doar Duhul da viata,asa ca cine are urechi de auzit sa auda!
tu stii ce inseamna slova in acel context? daca da, atunci nu uita ca tot slova Noului Testament, adica invatatura Noului Testament e tot slova. fa diferenta, pretty please!
Stai linistit frate ca in toate confesiunile e aceeasi treaba; e doar vremea sfirsitului. 😦
Sa nu-mi spuneti cumva ca e de admirat un om care spune ca timp 77 de ani a dormit, dar acuma in sfirsit s-a trezit!!!!!!
Vad un lucru tare trist in Scriptura ca va veni vremea apostaziei, nu a trezirii;
astea-s iluzii desarte, nebiblice.
Dumnezeu ne spune sa avem grija sa pastram ce am primit, nu sa ne trezim
adica trezile spirituale is iluzii desarte? : )) ai cunostinta ce treziri au loc acum in lume? zici ca traim vremurile din urma. uite ce spune despre aceste vremuri in fapte 2 (si ioel):
17. In zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostri si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii, si batranii vostri vor visa vise!
18. Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu si vor proroci.
asta se numeste trezire. oamenii se vor (re)intoarce la Dumnezeu si El va turna peste ei Duhul Sfant.
numai cine vrea, elisa. nu te speria.
Eu citesc Apocalipsa, nu VT; sunt in noul Leganint. 🙂
faptele apostolilor e in vechiul testament? ca din fapte sunt versetele.
iar ioel, sa stii si tu, este o profetie care vorbeste fix despre aceste vremuri din urma.
amin!
ELIOR,
imi pare rau dar se citeste :
–-Ioel spune ca in vremurile din urma voi turna Duhul Meu peste …
–-Fapte spune ca asa precum s-a prorocit de catre Ioel,
se petrece in evenimentele de la Rusalii, nu acuma.
De atunci se spune ca sunt vremurile din urma.
De ce nu citesti corect?
Apoi citeste Apocalipsa , sa vezi mai este acolo vorba de trezire mai este acolo, sau spune :”cine-i sfint sa se sfinteasca, si mai departe; cine-i intinat sa se intineze si mai departe”
Toate aceste avertismente sunt pentru noi, ca sa luam seama, nu sa ne falim, ca uite avem daruri, ca au fost promise, dar in purtare si ascultare nu ne place prezenta Celui care da daruri.
Cu regret ,e limpede ca Rusaliile nu se vor mai repeta; iar Apocalipsa nu ne este lasata la voia intimplarii.
aoleo! bine, elisuta draga. cum vrei tu. fiecaruia i se face dupa credinta. nu uita sa te sfintesti. ; )
aşa spun şi eu, încearcă să o „resurciteze”. Sper să nu reuşească.
Din păcate pentru tine, Gim, Duhul a ales slova! Asta-i!
Duhul singur nu merge fără slovă, slova singură fără duh omoară… dar slova cu Duh dă viaţă!
Să ne trăiască!
Gim, spui ca esti baptist dar am vazut la fr Lascau ca te-ai trezit si nu mai esti> Nu mai poti crede pe nimeni.
Bine zicea cineva, sa nu aiba voie a comenta cei care nu sunt cunoscuti; vad
ca se duc si la fr Lascau citiva si dupa ce au tras de limba aici ,acolo rastalmacesc; urita treaba; carater daca n-avem; ce sa mai avem daruri?
Iluzii!
Frumos zicea un pastor penticostal la Brasov: stati in banci, adormiti si cind va treziti ne spneti ca ati avut vedenii.
Elisa, blestemat este omul care se increde in om,ii multumesc Domnului ptr.exp. extraordinare care m-au apropiat de Domnul Isus ,iar cind vom sta in fata Domnului Ii multumesc ca nu ne v-a cauta in registre bapt. pent…. samd.
Chiar nu inteleg ce-i cu rastalmacitul pe alte bloguri ?
Ceia ce sustin e ca trebuie o reforma reala in bis.bapt altfel e vai cuvintul „iti merge numele ca traiesti dar……”sa-l auzim insa sa fie prea tirziu. Salutari Sfinte in Domnul Isus!
GIM ,
stai linistit ca in toate bisericile este aceeasi situatie; lumea a intrat in biserica;
unele denominatiuni isi fac iluzii, dar nici ei nu stau pe roze;
doar la nivel local, indiferent de cult, paote fi cite o biserica unde troneaza Dumnezeu intradevar.
Ca doctrina cea mai apropiata de Cuvint e ceda baptista.
Dar ca traire nu este mai prejos decit altele; este clar ca e vremea de pe urma.
Multi dorsc sa -si afiseze darurile, dar nicidecum Roade.
Donul nu se va uita in registre c, ai dreptate ci la ROADELE noastre.
erata:
Imi pare rau ca am gresit–din tastatura–
Domnul.
pentru alte greseli mai treaca mearga…
elisa ,referitor la doctrina asa am crezut si eu multi ani ,ca drept dovada am pus deoparte 4 ani ptr. studiu intens in seminar dar acum cind vad ce se intimpla cu experienta unui om atins de Duhul Sfint(ma refer la fr.Ton) imi pun serioase intr.daca inradevar aceasta doctrina e cea mai aproape de Cuvint. Un lucru este cert cui i se da mult i se va cere mult si invers,dar sa nu ne trzim ca unii care am primit mai putin ca-i judecam pe cei ce au primit ceva mai mult.
Cred ca cel mai intelept ar fi sa privim la Domnul Isus si sa-i urmam modelul. Doamnu ajuta-ne!
Apropo : cine e Daniel Chiu pina una alta pe Iosif Ton il cunoaste mai toata lumea?
Cine era Petru pana sa fie chemat apostol? Un simplu om ( pescar).
wow.. ce argument.. mind blowing :))
Da, dar Petru tradatorul,fricosul, lasul, s-a pocait si a plans cu amar iar cand a fost umplut de Duhul Sfant a fost martor a lui Hristos pana la moarte. Astazi avem oameni care pretind ca sunt umpluti cu Duhul Sfant ( baptistii spun ca asta se intampla cand te pocaiesti iar penticostali cand vorbesti in limbi) dar care nu au putere nici sa invinga un mic pacat cum este barfa si vorbitul de rau, ce sa mai vorbim de a vesti Evanghelia chiar si cu pretul vietii.
Pana la urma nu conteaza cine este Daniel Chiu si cine este Iosif Ton si cat de ilustru anonim este unul si cat de popular este altul. Astea sunt criterii omenesti de clasificare a valorii. Crestinismul autentic se traieste in intimitate cu Dumnezeu nu in lumina reflectoarelor. Stii care este culmea inselatoriei satanice? Sa fii convins ca esti plin de Duhul Sfant si ca faci lucrarea lui Dumnezeu cand iar realitate sa faci lucrarea diavolului.
Cum se poate ajunge aici? Pas cu pas. Daca te pocaiesti si ajungem sa zicem sa fii slujitor intr-o biserica si atunci cand Duhul Sfant cand iti vorbeste prin Cuvant sau prin alti oameni sau cum gaseste El cu cale, ignori ceea ce Duhul iti spune, si faci asta si azi si maine , un an , doi, noua, atunci Duhul Sfant care este un gentleman te lasa si daca te lasa El te i-au in primire alte duhuri. Biblia spune ca atunci cand un duhul rau pleaca dintr-un om, daca se intoarce si gaseste casa goala, pleaca si mai ia cu el sapte duhuri iar starea din urma a omului e mai rea decat la inceput. Cunosc cazuri din astea, chiar pastori in biserica.
Ce fac pastorii si teologii cand vorbesc de rau pe un om fie el si un eretic, un ratacit, un tradator? Implinesc porunca lui Isus Hristos: binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va fac rau, iubiti pe vrasmasii vostri CA SA FITI FII AI TATALUI DIN CER? In nici un caz. Ei nu fac nimic altceva decat sa implineasca porunca satanei care spune sa urasti, sa distrugi, sa demolezi. Prin asta ei se fac FII AI SATANEI. Nu are importanta cate doctorate in teolgogie au. Exact asta le spunea si Isus fariseilor: Voi aveti de tata pe diavolul pentru ca Ma urati.
Nu. Implinesc
sa faci ce vrei tu iar tu ajungi intr-o stare de impietrire.
GIM ,
pe mos Craciun il cunoaste toata lumea, dar pe Domnul Isus?
pastor baptist intr-o bierica la Chicago, foarte bine cunoscut in mediul baptist, destul de conservator. Altceva?
Cine-i Iosif Ton? Asta-i întrebarea de la Aurel Popescu încoace!
Au fost aduse destule dovezi, incepind cu scrisoarea fratelui Aurel Popescu. Ii pasa cuiva?
Madam Mia , alea nu sunt dovezi ci doar mult niste indicii. Exista doua puncte de vedere, unul a lui Aurel Popescu si altul a lui Iosif Ton. Explicatia pe care Ton i-a dat-o lui Mitrofan privind conflictul cu Aurel Popescu pare logica si explica intr-un fel antipatia lui Aurel Popescu fata de Ton. Dar repet, acea scrisoare nu este de loc o dovada ca Ton ar fi colaborat cu securitatea. In plus Aurel Popescu are bunul simt sa nu sustina ceea ce multi stiu si anume ca cel putin cat a fost pastor la Ploiesti Ton nu a fost informator. Daca ar fi sustinut asta ar fi fost ridicol pentru ca multi stiu ce trezire spirituala a fost la Ploiesti prin Ton.
Asta e ciuda voastra a dusmanilor lui Ton, ca nu aveti o nota informativa in care Ton sa-si toarne fratii, din perioada cat a fost pastor ca sa i-o aruncati in fata.
Scrisoarea lui Aurel Popescu publicata de Mitrofan in primul rand ca nu e scrisa de mana ci batuta la masina asa ca nu sunt 100% convins de autenticitatea ei. Daca Mitrofan ar fi fost corent si nu ar fi urmarit niste teluri ascunse cand a scris cartea atunci i-as fi dat credit. Dar modul cum a tratat cazul Dugulescu ma face sa cred ca a avut un ordin precis sa execute un anumit lucru asa ca nu mai pot crede in onestitatea lui.
Dar chiar si asa cum de a ajuns scrisoarea lui Aurel Popescu in dosarul de securitate a lui Ton? Ar fi interesant de aflat.
dovada – Fapt sau lucru care arata, demonstrează ceva; proba convingatoare. 100%
indiciu – Semn aparent după care se presupune existenţa unui lucru, a unui fenomen.
Scrisoarea lui Popescu e doar un indiciu, sunt doar banuielile lui ca Ton ar fi colaborat cu securitatea.
Asa ca madam Mia invata mai intai semnificatia cuvintelor si dupa aia foloseste-le
Chiar nu inteleg de ce o tot intorci domnule ca la Ploiesti, cui foloseste asta? cui vrei sa-i dai un ajutor negind ceea ce stie toata lumea, inclusiv autorul.
Ton I a declarat ca a colaborat 10 ani; ca nu i-a spus pe toti, e altceva;
si ca odat prieten cu baietii cu ochii albastrii le ramii toata viata fidel; altfel „te fac ei sa taci pe vecie”;
nu scapa unul viu din mrejele lor; ramii angajatul lor pe viata.
Deci las-o domnule balta.
Nu! Da!
e lasa, Marius, acuma ca a plecat de la voi, il ocarati pe IT…. dar pana acuma de ce l-ati lastat in pace????
unde este fair-playul vostru??? hai sa fim seriosi…eu macar nu l-am agreat pe IT nici ca bapti nici acum ca si carismatic–mereu „mirosea” a smecher..sa nu zic mai rau… dar nu e robul meu, nu e treaba mea.
cine l-a lăsat în pace? Eşti nou pe aici, nu?
cercetează, dragul meu!
Shalom! Sincer, m-ar tenta să dau un răspuns la aceasta întrebare, dar mă abțin, pentru că, pe bună dreptate, mi s-ar putea pune și mie aceeași întrebare: „dar tu cine ești?” Deci, deocamdată, din postura mea de pseudoanonim, doresc să vă spun doar că sunt orădean, năcut la un an după retragerea sovieticilor din RPRomână; despre trecutul meu s-ar putea scrie un thriller, cu bulina pentru copiii sub 12 ani. Dar pe cine ar interesa, oare? Oricum, se pare că lumea a intrat întro creștere atât de amețitoare a volumului de informații, încât dialogul surzilor e tot mai frecvent. Poate, știe numai Dumnezeu, dacă va mai fi după voia Lui, ne vom mai auzi și vom mai face schimb de idei și de opinii. Cat despre Iosif Țon, știe Dumnezeu cine este, cu siguranță. Eu unul sunt un om prea neînsemnat pentru a-mi da cu părerea în mod obiectiv. Ce pot să spun este că, deși niciodată nu m-au încântat predicile domniei sale, nu pentru ca familia mea este de orientare penticostală, căci am eu și aici „faliții” mei, totuși, sunt și eu dezamăgit că s-a ajuns în această situație jenantă, mai mult sau mai puțin, pentru toti cei ce sunt parte din Biserica lui Dumnezeu. Am totuși credința că Dumnezeu este la cârma tuturor lucrurilor și le conduce spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu! Slavit să fie Domnul! Har și pace la toți cei plăcuți Lui!
Nota: răspunsul este la întrebarea: „Cine-i Iosif Ton? Asta-i întrebarea de la Aurel Popescu încoace!”
„Cand sa spus totul si sa spus cu adevarat totul despre diviziunile din crestinism, inca ramane prin mila lui Dumnezeu un ENORM teritoriu comun”
C.S. Lewis
Nasterea Domnului face parte din acest enorm teritoriu comun si fie ca acest eveniment sa ne uneasca, sa ne umple de o dragoste inflacarata, sa-i vedem pe altii mai presus decat pe noi insine.
Pentru toti blogerii crestini cat si pentru comentatorii lor: o imbratisare sfanta cu dragoste!
Ne vedem la iesle!
Da, dar Petru avea un mare avantaj: Cazuse examenele de teologie.
Iar Pavel, dupa ce si le luase toate cu brio, le-a considerat un gunoi comparat cu pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos. Probabil ca aparent comparatia nu pare relevanta (teologi – farisei), dar daca ne-am gandii putin: tot irelevanta ar fi. Dar daca ne gandim mai mult, sau poate daca ne-ar deschide Isus Scripturile, sau ochii, precum celor de pe drumul spre Emaus… am vedea ca exista cel putin riscuri comune.
GIM, \se presupune ca noi deja suntem treji; mai trist ar fi sa afirmam ca am dormit toata viata dar acum a venit ..numai acum..trezirea.
Rusaliile au fost unice.
Ati mai vazut multe treziri autentice?
Domnul sa ne ajute sa mai gaseasca credinta pe pamint cind va reveni.
Sa aiba mila de noi toti.
Elisa, mult ne mai bazam noi pe presupozitii si prea putin pe certitudini. Presupozitii= deductii logice
Certitudini= dovada data de Duhul
Dani, am si eu o intrebare: cui se adreseaza Domnul Isus cind vorbeste bisericii din Loadiceea? penticostalilor sau baptistilor?
eu stiu ca la noi la baptisti s-a predicat mereu dsepre acest lucru; deci noi o luam ca pentru noi;
cred ca este tot atit de valabila si pentru penticostali, nu?
Atunci nu ne ramine decit sa ne pocaim cu totii;
Domnul sa se indure ,sa ne ierte si sa ne ajute sa nu-i rastalmacim Cuvintul, cerindu-I Intelepciune de sus; de care avem atita nevoie.
Elisa,
NU vreau sa cred ca starea bisericii Baptiste din Romania, este asa de grava ca a bisericii din Laodiceea. Dar cred ca vs. 18 este o recomandare buna de urmat indiferent de starea bisericii. SI e un lucru minunat ca Domnul declara ca iubeste chiar o biserica aflata in starea celei din Laodiceea (vs. 19)
Cateodata am impresia ca Biserica Baptista Romana se incadreaza mai repede in caracteristicile bisericii din EFES:
-teologie first class;
-taxam pe toti ereticii;
-dar am pierdut pasiunea caracteristica unei mirese pentru mirele ei.
Nu pot sa zic ca penticostalii (desi par) sunt mai pasionati.
Cred ca asta este chemarea bisericii de azi in general: pasiune, pasiune, pasiune!!!
NU suntem chemati doar la o relatie corecta din punct de vedere LEGAL cu Domnul, ci la o relatie de DRAGOSTE.
Cred ca asta am pierdut din vedere noi baptistii.
Sa nu uitam ca la venirea Domnului nu se va pune problema daca Il vom recunoaste noi (ca acum 2000 de ani) fiindca de data asta, orice ochi Il va vedea, si orice genunchi se va pleca, ci se va pune problema daca El ne va cunoaste sau nu (vezi pilda caprelor si oilor, pilda celor 10 fecioare). Cunoasterea asta se refera la o cunoastere intima, intr-o relatie de dragoste.
Dani,
da, dar absolut Scripturala in duhul si prin Duhul; nu fizico-eretica!
Domnul Isus ne-a invatat lucruri minunate prin apostolul Sau , Pavel,
mereu ma reintorc cu drag la epistole; omul asta atit L-a iubit pe Domnul;
incit restul lucrurilor, oricare ar fi ele,le-a socotit ca pe un gunoi.
Emotiile, simtirile fizice, nu au facut parte integranta din relatia lui Pavel Cu Domnul Domnilor.
Eu inteleg Cuvintul cu ajutorul Domnului prin Duhul Sau; oamenii pot face divagatii
pe teme teologice; Duhul Sfint care ne invata nu face rabat NICIODATA.
Am intilnit frati atit de seriosi, profunzi; dar si multa”aiureala” in ultima vreme, furisata cu sirg prin cotloanele mintii noastre, prin asa-zise descoperiri nemintilnite,atit de „tari” incit miine pot pune bazele unui nou crestinism.
NICIODATA!
Asa cum a spus Hristos Domnul, asa va ramine in veci.
Cine Il are pe El are Viata.
Duhul Sfint ne-a fost dat ca sa-L proslavim pe Hristos.
Am postat comentariul de mai jos de trei saptamini pe blogul Fratelui Lascau. dupa cite se vede , am prevazut ce se va intimpla cu fr. Ton. C.B. a ales.
“In lume sint zeci de milione de crestini din toate paturile sociale, de la Badea Gheorghe pina la domnul academician Georgescu care spun ca au experimentat darul vorbirii in limbi. Acuma, un cesationist are de facut o alegere intre doua posibilitati:
#1 vorbirea in limbi este reala, ptr. ca este un fenomen audibil practicat de milione de crestini si este de la Duhul Sfint.
#2 vorbirea in limbi este reala, ptr. ca este un fenomen vizibil dar milionele de practicanti sint ori sarlatani, ori si-au pierdut mintile ( nebuni) ori sint indraciti.
Daca decid ca # 2 este posibilitatea adevarata, pe practicantii vorbirii in limbi ( si implicit pe toti noncesationistii)trebuie sa ai scoata afara din tabara crestina, declarindu-i eretici.
deci?
Simplu, Negrut&co declara cultul penticostal eretic, arde sistematica lui Grudem, nu mai traduce carti de Piper, si eventual i excomunica pe toti misionarii lui Paul Washer din cauza ca a spus citez ” ……..am vizitat liberalul seminar Babtist din Bucuresti”i(n engleza , bineinteles). Miscari logice,( in felul acesta se poate demonstra ca nu a fost o vendeta impotriva lui Ton, ci a tuturor ereticilor) cred si binevenite ptr. a se incepe trezirea mult asteptata a cultului Babtist Roman.
Afirmatiile pe care le faci cu privire la fr Paul Negrut vin de la Acelas Duh Sfint care ti-a dat vorbirea in limbi?
A declarat dinsul cultul penticostal eretic? dar celelalte afirmatii „adevarate” le faci de peste Ocean? . 🙂
dupa ora afista.
Nice try Elisa, eu nu am „vorbit in limbi” niciodata.P.N nu a declarat C.P. eretic,ca atunci nu ar mai putea sa vina dupa colecte aici , peste ocean. Am spus ca urmatoarea miscare logica ar fi sa ai declare eretici.Care ar alegerea ta la postul meu de la 10:30 am? Nimenea nu are curajul sa raspunda.
Stimabile,
am precizat clar de la începutul acestei controverse… că disputa nu este cu fraţii penticostali, deşi unii au interpretat altfel.
Ce curaj îţi trebuie să răspunzi la o întrebare prost pusă?
Elisa,
Obraznicia are si ea un „duh” al ei?
Dar judecata (=judecarea celuilalt)?
@Marius David
Iarta-ma, am gresit, postul meu nu a fost o intrebare, ci am descris dilema cultului babtist (din Romania, in USA nu am auzit de un caz asemanator cu UBR versus Ton)
Si ai dreptate , din nou, controversa nu este cu bietii penticostali, ci cu teologia lor ciudata.
Hai sa nu ne ascundem dupa deget.
eu dupa cate am intales, vorbirea in limbi este pentru edificarea personala.
daca este asa, pun si eu o intrebare: cine nu ar vrea sa fie edificat?
UBR
In Biserica problema se pune altfel: cine nu ar vrea sa edifice pe altul? Pentru ce sunt date darurile spirituale(vezi 1 Corinteni 12-14 cel putin)? Vorbirea in limbi este o exceptie sau nu este un dar spiritual?
Dar nu la acest nivel a fost disputa, asa cum au inteles (gresit) unii, atacand pe bloguri luptatori-fantoma.
Dani,
da, dar absolut Scripturala in duhul si prin Duhul; nu fizico-eretica!
-Ce inseamna fizico-eretica? Nu am mai auzit exprimarea asta.-
Domnul Isus ne-a invatat lucruri minunate prin apostolul Sau , Pavel,
mereu ma reintorc cu drag la epistole; omul asta atit L-a iubit pe Domnul;
incit restul lucrurilor, oricare ar fi ele,le-a socotit ca pe un gunoi.
-Asa este!-
Emotiile, simtirile fizice, nu au facut parte integranta din relatia lui Pavel Cu Domnul Domnilor.
-Nu stiu daca aici ai pus o intrebare sau afirmi acest lucru.
Daca afirmi ca „Emotiile, simtirile fizice, nu au facut parte integranta din relatia lui Pavel Cu Domnul ” as vrea sa te contrazic dar in acelasi timp te si inteleg.
Dar te intreb oare nu excludem noi emotiile mai degraba din frica, precautie, sa nu ajungem ca cei care si-au bazat credinta mai mult sau chiar DOAR pe emotie? Nu facem asta fiindca am vazut prea multe vietii irosite intr-o credinta bazata pe emotie? Sau am vazut prea multe relatii barbat-femeie rupte din cauza unei baze total emotionale?
Eu cred, ca simplul fapt, ca Domnul ne-a creat atat fiinte rationale, cat si emotionale este o dovada clara si simpla ca Dragostea se manifesta atat rational cat si emotional.
Dar dovada este si in Cuvant: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău”(traducerea ortodoxa), este porunca vechi-testamentala si cred ca argumenteaza singura fara sa mai spun eu ceva.
Sunt sigur ca nu este nimic rau in a iubi pe Domnul si cu emotiile. Imagineaza-ti o relatie sot-sotie bazata doar pe ratiune. (Eu nu pot). Este adevarat, ca mai ales in momentele de rascruce, in relatie, alegerile trebuie facute cu vointa, chiar daca nu simti nimic in acel moment. Dar cred ca este imperios necesar ca o decizie rationala sa fie urmata si de emotie.-
Eu inteleg Cuvintul cu ajutorul Domnului prin Duhul Sau; oamenii pot face divagatii
pe teme teologice; Duhul Sfint care ne invata nu face rabat NICIODATA.
– Desi suntem deschisi sa fim invatati Cuvantul de Domnul, prin Duhul, lucru foarte bun, totusi se intampla ca Domnul, nu poate trece anumite bariere ale vietilor noastre, datorate unor „preconceptii” inconstiente, sadite in noi prin experiente trecute (ex. rani facute de alti oameni, sau vietile irosite ale altor oameni) rani care pot sa ne blocheze in a vedea emotia ce este emanata de Domnul in Cuvant.-
Am intilnit frati atit de seriosi, profunzi; dar si multa”aiureala” in ultima vreme, furisata cu sirg prin cotloanele mintii noastre, prin asa-zise descoperiri nemintilnite,atit de “tari” incit miine pot pune bazele unui nou crestinism.
NICIODATA!
– Ce iti spun eu nu este un lucru nou, deloc. Este cel putin de la Moise incoace. Dar din pacate nu realizam ca emotia ne-a fost nitzel confiscata. Cel putin comunismul a facut asta in noi, dar nu numai. –
Asa cum a spus Hristos Domnul, asa va ramine in veci.
Cine Il are pe El are Viata.
Duhul Sfint ne-a fost dat ca sa-L proslavim pe Hristos.
– Amin !!!
Si as mai adauga si reversul medaliei: Romani 8 nu mai tin minte exact versetul, „Cine nu are Duhul lui Christos nu este al LUI”. Adica, Duhul, cu lucrarea Lui in noi, (atat rode cat si daruri) este dovada ca suntem ai Lui Christos.-
Dani,
Multumesc pentru explicatiile date.
Sigur ca noi suntem oameni, nu roboti, deci avem sentimente;
numai ca sufletul este una si duhul nostru alta.
Eu vorbeam de erzeiile care au aparut, prin care s-a ajuns ca la intilnirea cu Domnul ,
(ora de partasie) sa mergem ca la o intilnire fizica:
:”ne sarutam, ne imbratisam si ne iubim”(I.T.)––este o erezie; asa mi-a venit mie sa zic fizico-eretica; limitarea vovabularului e de vina. 🙂
Am citit personal aceste aiureli pe care eu le numesc cumplite.
Nu are rost sa continui.
Ti-am explicat doar ce am vrut sa spun.
Ceea ce Domnul m-a invatat, Il rog sa nu ma lase sa uit niciodata;
decit sa ma despart de El. mai bine sa-mi ia viata inainte ,
sa nu cad in felul acesta.
Sa ma fereasca de duhuri straine, erezii si cite-or mai fi…rele.
Elisa romani 14:17 (Romanian)Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.
Ce crezi ca este bucurie? Nu este o emotie?
47Pentrucă, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n’ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu dragă inimă,
Dumnezeu pedepseste Israelul pentru ca (gasp) ca nu l-a slujit cu emotii(gasp).Interesant..
Pentru „un pacatos”: unde a spus sau a scris Iosif Ton ca Biblia in versiunea Cornilescu este prima Biblie in romaneste cu caractere latine?
Uita-te de ex. pe blogul vaisamar.wordpress.com la articolul „corigenti la istorie”.
vezi si cartea lui Ton: Credinta adevarata.
ups, se pare că aşa a spus.
Mi se pare ca el, da’ nu de aia mi-i antipatic.
Ma enerveaza irationalistii.
Este dureros ce se intampla intre credinciosi. Eu doresc doar sa le atrag atentia domnilor Cruceru, Chiu, Negrut si altora care le impartasesc atitudinea beligeranta ca un invatat de demult, Gamaliel, are un sfat valabil pentru voi: „Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva Lui Dumnezeu” F.a 5:39. De asemenea, Cristos Domnul a avertizat ca blasfemia impotriva Duhului Sfant nu se va ierta niciodata. A spus-o pentru cei care atribuiau demonilor lucrarea savarsita de Domnul prin Duhul Lui Dumnezeu, Mat. 12:24-32.
Nu ne pomenim, că şi noi avem Duhul. Gamaliel nu era sigur! (că are Duhul!)
Vlad,
Poate cineva care are Duhul sa lupte impotriva Lui?
Nu poate, pentru ca , chiar de ar gresi, Duhul i-ar face cunoscut, si oricum nu ar mai repeta greseala.
incerc să mă abţin! şi ca atare voi modera comentariul. Scrisoarea este plină, plină ochi de minciuni şi calomnii, ca să mă exprim eufemistic.
Eu n-am mai stat de vorbă cu personajul de ani, cred! Ultima dată, în casă la mine. Amiabil.
Penultima dată, în casă la el… cînd încercam să aflăm cu DEX-ul sensul cuvîntului „mişel”, cuvînt pe care îl folosise în dreptul meu.
El spunea că înseamă altceva…
Pînă la urmă eu am avut dreptate. Cum am şi acum!
Omul are nevoie de ajutor, dar nu este în specialitatea mea.
Dreptatea asta omeneasca e relativa, fiecare om e subiectiv, dreptatea obiectiva este cea divina, dar pana la Judecata finala trebuie sa ne multumim cu dreptatea umana.
Multumesc de explicatii, dar repet, contextul baptist oradean de prin 1995 incoace mi se pare mereu plin de conflicte la varf si marturia ne este stirbita profund din acest motiv.
@”Dreptatea asta omeneasca e relativa, fiecare om e subiectiv, dreptatea obiectiva este cea divina”
Deci, inteleg ca ceea ce ati scris dvs. este, daca aveti dreptate, relativ. Inclusiv partea cu dreptatea obiectiva. De ce ati mai scris, atunci? Nu-i asa ca subiectul este mai complex?
Am si eu o intrebare pentru dvs: daca toti sunt buni, atunci cine mai e invatatorul mincinos, cine mai strecoara erezii, cine mai invata minciuni, de cine sa ne mai aparam s.a.m.d.? Pentru ca Scriptura vorbeste despre toate acestea! Minte Scriptura?
Am tot auzit argumentul de tip pseudo-impaciuitor pe care-l folositi si dvs… Hai sa fim frati, se strica marturia, nu pot sa cred ca exista asa ceva intre crestini, unde ar trebui sa fie pace, liniste, dragoste infinita de culoare roz si multe alte perfecte si bune stari de beatitudine. Apoi, aceleasi persoane: „e moarte spirituala ca e liniste”. De fapt e vorba de lipsa de directie pe o mare furtunoasa…
Si va mai ziceti si crestin. Pai ce crestinism e asta fara nimic si cu de toate?
Nici nu are sens sa va raspund, eu vorbesc un lucru iar dumneavoastra imi puneti in gura o multime de alte conotatii si idei care nu imi apartin si nici nu am intentionat sa le abordez. Banuiesc ca viata dumneavoastra personala e destul de complicata nu?
da, unde sînt conflicte este şi viaţă, unde-i frecare este şi mişcare, ce să facem… prefer o astfel de lume vie, decît roz-ul bombon al unei false împăciuiri.
Ascultarea credintei,
poate mai trezesti cite un spirit dintracesta ; mare dreptate ai; de parca Domnul ne-a
fi averizta degeaba.
N-am venit sa duc pacea, stie cineva ce inseamna asta? ci sabia!
Sabia Duhului Sfint taie ce e bolnav, ca sa poata creste ceea ce e sanatos;
Duhul nu face pace cu minciuna si erezia.
Trezirea asta este, sa vezi SABIA~DUHULUI in actiune; nu sa te imbeti cu dragalasenii si bombonele.
Mesaj pentru Alianța Evanghelică!
Dragi frați cesaționiști și continuaționiști pentru că prin Har suntem mântuiți și aceasta nu vine de la noi ci este darul lui Dumnezeu, să lăsăm divergențele, mândria, răutatea, invidia și orice atitudine ce nu caracterizează pe cel ce este născut din Dumnezeu și să căutăm ca împreună să luptăm pentru cauza Evangheliei și astfel să câștigăm suflete pentru Biserica lui Isus Hristos, acesta ar fi începutul treziri spirituale când evanghelici nu se vor mai căuta membri pentru o comunitate sau alta ci suflete pierdute pentru biserica lui Isus Hristos.
Baptiști datorită faptului că sunt copii lui Dumnezeu, au în ei dragostea Tatălui lor așa ca aceasta înseamnă că frați penticostali nu trebuie să își facă probleme pentru că un baptist autentic îi iubește, aceasta înseamnă că îi și acceptă.
Tot așa penticostali care au primit dragostea, prin Duhul Sfânt în inimile lor, sunt convins că îi iubesc pe frați baptiști și trec peste neînțelegeri pentru că cei ce fac parte din Biserica lui Hristos știu că cea mai mare dintre toate este DRAGOSTEA, ea acoperă totul…
Fie ca Isus Christos, sărbătoritul nostru să ne umple inimile de dragoste, pace și bucurie!
Da…aşa să fie, de acord mai ales cu ultimul rînd!
Am scris si eu odata si nici atunci nu imi acceptati comentariul.
DE CE?
Uite ca este acceptat!
crestin,
poate ai vrut sa spui complexa. 🙂
e cu totul altceva; dupa cum ai fi putut observa., daca ai fi vrut. 🙂
dar pentru cei multi ea se reduce la „a minca si a bea”. 😦
ei..mai dau si pe la biserici…