Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
ce fel de regulamente?
ma gindesc ca sunt facute in asa fel incit sa ne aminteasca ce ne cere Cuvintul;
cine trebuie sa le implineasca?
numai tinerii?
dar cei batrini? (ca virsta si ca stare duhoviceasca)
de ce sunt pedepsiti tinerii cind gresesc(la demisolul unei biserici tinerii au fost surprinsi in timp ce dansau)? nu sunt mai vinovati cei care nu se ocupa de tineret?
as intreba pe fiecare membru din comitet si nu numai: de citi tineri, macar de unul v-ati ocupat invatindu-l precum Pavel cu lacrimi ?
pe pastori? citi ucenici au facut? de citi nou-nascuti s-au ocupat?
este o delasare mare in aceasta privinta
poate va veti gindi la aceasta?
tinerii sunt invatati sa cinte si sa faca excursii, nu e nimic rau in asta;
dar nu e deajuns.
Elisa,
Nu doar pastorii sau fratii din comitetul unei biserici trebuie sa faca ucenici, ci fiecare dintre noi suntem chemati sa facem ucenici ai Domnului Isus Cristos. Ca unul care fac din formarea spirituala a tinerilor o prioritate de lucrare (in special a baietilor) iti spun ca e responsabilitatea noastra a tuturor. Si mai stiu ca, da, si tinerii si mai putin tinerii au nevoie de un cadru reglementat biblic in care sa se dezvolte corect spiritual. Ca albia unui rau care il ajuta sa curga in directia si cu forta potrivita.
In rest, de acord cu tine.
Pai sunt invatati sa cante, fiindca asta se cere de cei care vin la adunari, sa asculte cantece, poezii. Dar de la altii.
Desigur, mai sunt si alte motive, unele nobile.
Noi ne-am rugat. Acum asteptam detalii la ce s-a petrecut acolo!
Asteptati-l mai degraba pe Godot pentru ca „acolo” (a se citi „la Consiliu”) se intampla … nincs! (din ceea ce-si dorea „testver” Marius, desigur, pentru ca altfel intamplari sunt dar jenante.)
uite că s-a întîmplat totuşi, Tanacsi,
am întrebat din nou de prietenul nostru comun care se preocupa de ştiuleţi, nu este uitat!
s-a discutat despre regulamentele unor departamente inutile şi s-a amînat votarea. Nu este chiar totul în zadar.
Stăm şi privim la activitatea actualului mandat şi, dacă tragem linie, da, cam nincs. Puţine lucruri pe care le-am putea enumera pentru înaintarea baptiştilor,
de trei ani o anumită parte a Consiliului se chinuie să organizeze activitatea departamentului pentru TINERET şi LUCRAREA CU FEMEILE, o penibilitate majoră. Asta-i principala chestiune a Uniunii, cum să facem conferinţe de tineret (care oricum se fac) şi cum să ne organizăm femeile? Să fim serioşi!!!
Regulament pentru barbati nu este?
Nu este! Ei sînt organizatţi deja! Prea!
Chiar… departamentul de bărbaţi baptişti de ce nu?