Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Personalitățile culturale din trecut probabil că au urmat filzofie/litere/teologie, cele științifice mai puțin 🙂 Văd că articolul publicitar e adresat părinților, nu copiilor; oare părinții aleg facultatea sau copiii înșiși?
copiii aleg sub autoritatea părinţilor, nu?
Cine plăteşte? Cine îşi cunoaşte mai bine odorul? Eu aleg împreună cu fiica mea, nu fiica mea împreună cu mine, nici ea singură nu alege ce vrea să facă.
DAcă vrea să se facă top-model, mă vezi plătind pentru şcoală. Nici gînd! Alegem împreună că astea este educaţia şi de asta ne-a lăsat Dumnezeu cu 20 de ani înaintea lor, nu crezi?
De unde ideea asta meteorică cum că pruncii noştri ar avea înţelepciunea de a se călăuzi singuri prin viaţă? Doamne fereşte!
Și mie mi se pare cea mai potrivită o decizie comună; articolul însă parcă e înclinat mai mult spre părinți.
Părinţii nu trebuie să îşi îndrume copiii spre profesii pe care n-au apucat ei să le facă, din frustrare proiectivă.
Se pot lua si cursuri on line?
draga Claudiu, nu prea cred în teologie la distanţă sau on line, cel puţin nu fără întîlniri de ucenicie, consultaţii, dialog şi misiune împreună.
Pe cand un articol…DE CE NU MI-AS DA COPIII LA UNIVERSITATEA EMANUEL?
de ce să nu-i dau? Chiar!
Scrie-l tu!
Dacă al tău copil nu are înclinații spre litere, teologie sau ce altceva mai oferă Emanuel, probabil n-ar trebui să-l dai acolo 🙂
poate că da!
Fac si eu o intrebare: de ce ar trebui sa stie un candidat la Emanuel, pentru specializarile altele decat teologie pastorala, Marturisirea de credinta a Cultului Baptist din Romania? Nu ma reusit nicicum sa patrund acest mister. Poate ma ajuta cineva…
Da, mărturisirea CCB.
Nu mi-ai raspuns la intrebare … De ce?
pentru că este o universitate baptistă, deschisă pentru toţi evanghelicii din Alianţa Evanghelică, penticostali, creştini după evanghelie, dar nu numai …
am avut studenţi din Oastea Domnului, avem chiar studenţi ortodocşi, care sînt adminişi la secţia de managementul organizaţiilor cu un interviu suplimentar.
Aceştia acceptă ethos-ul nostru şi unii dintre ei au absolvit printre primii.
E simplu, este o politică internă de instituţie. Într-o şcoală catolică trebuie să respecţi un anumit ethos şi să înveţi anumite lucruri, la fel într-o şcoală baptistă.
Am inteles acum, doar se zice acolo „universitate evanghelica conservatoare”. Totusi nu ma refeream la un ethos anume ci la simplul fapt ca trebuie stiuta Marturisirea de Credinta a Cultului, ca si conditie de admitere.
Da, de ce să nu fie condiţie de admitere. Nu mai pierdem timpul după… cu catehizări.
draga R. la Ueo se acceptă numai studenţi creştini… în special .
Cazuri de exmatriculare pe motive super-banale? Poate pentru tine. Ce să-i faci? Dacă noi discutăm acum dacă fata unui presbiter baptist poate să bea bere sau nu… probabil că pentru un băut de bere în cadrul UEO ar fi fost trimisă acasă un an. Motiv super-banal!
Oricum, dacă bei prea multă bere ţi se face oricum greaţă!
Dyo,
pai daca nici Marturisirea de credinta nu o stie… 🙂
insemna ca nu e baptist, daca nu stie ce marturiseste. 🙂
Este deci o universitate doar pentru baptisti?
Nu, aşa cum am spus; toată alianţa evanghelică şi nu numai!
inseamna ca nu e baptist:) poate o fi crestin…
Se intersecteaza, se includ cele doua … sau ce se intampla de fapt?
Trei motive pentru care nu mi-aş da copiii la Universitatea Emanuel.
1. Nu mi-aş da copiii la UEO pentru că este o universitate conservatoare. Nu-mi doresc pentru copiii mei să rămână ancoraţi în tradiţie, ataşaţi trecutului şi refractari la tot ce este nou. Imi doresc pentru copiii mei să lase în urmă tot ce-i vechi şi să se avânte înainte, cu ochii aţintiţi „la căpetenia şi desăvîrşirea credinţei” adică la Domnul Isus. Da, imi doresc pentru ei să rămână ancoraţi in Cristos, în teologia Lui care nu este una conservatoare (nici chiar baptistă) ci una transformatoare.
2. Nu mi-aş da copiii la UEO pentru că pe parcursul istoriei şcoala nu a dovedit consecvenţă în modul de abordare a cazurilor de „ ieşire în decor” a unor studenţi. Codul de conduită adoptat şi practicat a fost flexibil, funcţie de sezon şi situaţie şi adesea determinat de interese ştiute probabil doar de unii. Unii au fost declaraţi păcătoşi pentru că au ascultat o piesă de muzică „ necreştină”. Alţii au fost trecuţi în categoria sfinţilor, pentru că au distrus oameni „incomozi” şi au bulversat biserici. Ca părinte nu doresc copiii mei să crească şi să fie educaţi într-un spirit daltonist şi confuz. Nu-mi doresc să trăiască confuzia „ una se zice dar alta se face” că aşa ce cade într-o anumită situaţie. Îmi doresc pentru copiii mei să fie educaţi şi formaţi în spiritul „da al vostru să fie da şi nu al vostru să fie nu!”
3. Nu mi-aş da copiii la UEO pentru că s-ar putea ca numele şi istoria familiei să nu fie compatibile cu grila de selecţie umană folosită în ultimii ani în această şcoală. Mi-e teamă că dacă din întâmplare numele lor ar fi Iosif, Radu, Emil, Dănuţ sau Adi, computerul care face evaluarea ar afişa în dreptul lor „ reject”. Nu-mi doresc pentru copiii mei să cunoască gustul respingerii „ în contextul fraţilor în Cristos” numai pentru că poartă un nume care-i deranjează pe unii din motive egoiste ori răutăcioase. Îmi doresc pentru ei să înveţe să-şi poarte cu demnitate numele de „ creştin” , să respecte şi să fie respectaţi, ei şi familia lor !
draga Gamaliel,
1. tocmai acesta este motivul epntru care mi-aş da copiii la o astfel de şcoală, pentru că este conservatoare. FAci confuzii mari cănd vorbeşti despre „tradiţii” şi „tradiţie”. Tabelul lui Mendeelev este o „tradiţie” în sens strict. opoziţia convervatoare – transformatoare este un joc ieftin de cuvinte.
2. ai ascultat şi partea cealaltă sau numai o singură parte. În cazurile de disciplinare.. în biserici, în şcoli, oriunde … vei întîlni răni, cicatrici, şi un anumit folclor. Am lucrat pentru foarte scurtă perioadă cu cineva care lucra cu foşti infractori, absolut niciunul nu se considera vinovat, toţi erau victima conjuncturilor şi împrejurărilor. N-am întîlnit pînă acum în viaţa pastorală vreun disciplinat care să fi recunoscut fără să dea din mîini şi din picioare că este este vinovat.
3. Aici este eşti răutăcios, că tot vorbeşti de „motive răutăcioase”.
O observatie…
Tabelul lui Mendeleev este o „traditie” care se tot completeaza, dovada ca la inceput avea pana in 70 de elemente.
Dupa acest exemplu, traditie inseamna sa pastrezi ce e bun si sa ai loc liber pentru cele noi. Traditie, pentru multi este, de fapt, sistemul geometric al lui Ptolemeu.
Draga Adrian,
tocmai asta este ideea pe care încercam să o discut cu gamaliel, daca ar fi fost mai puțin pătimaș, că Tabelul lui Mendeleev este corectabil, updatabil și o atitudine de genul… să nu-mi spuneți mie că Mendeleev nu-i sigur și e tradiție…. trădează o atitudine mai dogmatică decît cea imputată nouă. Întotdeauna este greu să ne vedem propriile bîrne.
Răspunsul dvs mi-a întărit şi mai mult convingerea că mai am trei argumente care să mă determine să spun: NICIODATĂ nu mi-aş da copiii la UEO.
1. Nu mi-aş da copiii la această şcoală, ca nu cumva să se înveţe să facă exegeza textelor biblice, aidoma exegezei făcute de dvs pe textul meu.
2. Nu mi-aş da copiii la o şcoală în care tabelul lui Mendeleev este considerat ” o tradiţie” şi nu o certitudine, iar sintagma ” conservatoare” este considerată o certitudine şi nu ” un moft”.
3. Nu mi-aş da copiii la o şcoală în care un cadru didactic în loc să mă convingă care este diferenţa dintre o universitate conservatoare şi una ” fără conserve”, mă face răutăcios când amintesc întâmplător nişte nume cu o profundă rezonanţă în istoria universităţii şi în conştiinţele multora.
este alegerea dvs. Le urez mult succes copiilor dvs.!
Dumnezeu să îi ajute în tot ce au de făcut spre slava lui şi spre binele celorlalţi.
celui numit gamaliel,
Eu sunt fost absolvent de liceu Emanuel, de licenta la Emanuel si de masterat la Emanuel, deci:
1.nu am ramas ancorat in nici o traditie asemeni celei pe care o descrieti dvs. am gasit libertatea sa citesc despre multe alte teologii si multe alte interpretari. Calauzirea profesorilor de la Emanuel nu m-a incurcat ci m-a ajutat sa discern corect intre adevar si erezie. Sunt singur responsabil pentru doctrina la care ader.
2.episodul cu muzica necrestina incepe sa devina mit si legenda. ma astept sa aud tot mai multe versiuni prin bisericile care nu au nimic mai bun de facut decat sa lupte in cadrul programului de inchinare impotriva universitatii. nu spun ca asa ceva exista, si sper nici sa nu existe, dar este un scenariu posibil. eu v-as sfatui sa intrebati si pe cei de pe la emanuel ce si cum. asta ca sa obtineti un tablou complet.
3.acest punct nici nu merita un raspuns.
concluzia este ca malitiozitatea pe care o acuzati in cei de la emanuel se regaseste in argumentatia dvs. deci, ce castiga copiii dvs?
Domnule Ciprian Simuţ,
Felicitări pentru faptul că aţi rămas fidel Emanuelului de la început până la sfârşit. Felicitări pentru rezultatele obţinute de care acum dvs vă bucuraţi. Nu sunteţi în nici un fel de condamnat, nici de mine nici de alţii, pentru că aţi ales Emanuelul. De condamnat aţi fost poate , de unii, dacă schimbaţi Emanuelul pe Betel.
1. Faptul că nu aţi rămas ancorat în tradiţie, faptul că aţi fost şi sunteţi liber să vă alegeţi doctrina pe care o doriţi, nu face altceva decât să vă pună pe acelaşi calapod cu un absolvent de la ITB, sau unul de la Liberty, sau unul de la Praga. Şi ei sunt la fel de liberi să facă aceiaş alegere. Şi ei s-au bucurat şi se bucură de profesori competenţi care-i încurajează şi-i ajută să discearnă corect între adevăr şi erezie. Dar nu asta e problema. E cu totul alta. Sintagma « universitate conservatoare » produce o oarecare nelămurire şi chiar spaimă. Ştiţi de ce ? Pentru că lumea nu înţelege « ce-i aceia universitate creştină evanghelică conservatoare « . Dvs aţi înţeles ? Dacă aţi înţeles, puteţi să-mi explicaţi şi mie şi copiilor mei… ce este o universitate baptistă conservatoare ? Cu ce este diferită de alte institute teologice sau universităţi creştine evanghelice ? După atâţia ani de Emanuel, puteţi da un răspuns în câteva propoziţii la această chestiune ?
2. Cred că aţi citit doar prima parte a afirmaţiei mele. Ar fi bine să o citiţi în întreg şi să faceţi o exegeză corectă, în context. Atenţie : sunt două exemple comparative generice, ambele petrecute în curtea UEO ! Şi dacă sunteţi sincer cu dvs şi priviţi cu atenţie la toţi anii petrecuţi acolo, nu cred că puteţi spune că e vorba doar de folclor şi că fiecare caz a fost analizat după aceleaşi principii şi măsurile luate n-au fost niciodată părtinitoare. Să fim serioşi. Vă asigur că cel puţin unul îl ştiţi.
3. Eu nu am acuzat pe nimeni. Pur şi simplu am tras nişte concluzii privind la istoria acestei şcoli. Aşa cum dvs vă preţuiţi dascălii tot aşa alţii preţuiesc… un Iosif, un Radu, un Emil, un Dănuţ , un Adi. Aşa cum dvs sunteţi legat sufleteşte de unii din dascălii ce i-aţi avut , sunt şi alţii care sunt legaţi de cei ce-au fost şi nu mai sunt. Şi copiii te întreabă adesea : tată cum e posibil să se întâmple aşa ceva ? Unde sunt cei ce nu mai sunt ? De ce nu mai sunt ? Şi dacă asta înseamnă folclor, copiii ascultă adesea « muzica asta » şi îşi pun serioase întrebări. Ce să le spun copiilor ? Unde sunt cei ce nu mai sunt ? Poate mă ajutaţi să le dau copiilor mei un răspuns care să-i lămurească şi să-i mulţumească.
Am sa va raspund prin prisma unuia care a fost student, nu ca purtator oficial de cuvant al Universitatii:
1.prin universitate conservatoare se intelege o institutie cu profil teologic care isi bazeaza structura educational-teologica pe principiile teologiei biblice, adica pe autoritatea Sfintelor Scripturi, considerate inerante si in intregime inspirate de Dumnezeu, teologiei trinitare, bazata pe revelatia desavarsita a lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, si pe principiile teologiei practice, adica sa poata raspunde nevoilor Bisericii in inchinare, ucenicie si misiune. Tot programul teologic este bazat pe aceste principii. Asta nu inseamna ca nu suntem pusi in tema cu teologii liberale sau alte feluri de teologii. Din contra, exista cursuri care descriu curentele teologice care deviaza de cele trei principii mai sus mentionate. Prin faptul ca universitatea se numeste conservatoare, cei care vor sa afle despre ea una alta, isi pot da seama inca de la inceput ca universitatea nu sustine un program teologic liberal.
2.stiu despre cele doua evenimente si nu sustin ca nu au avut loc. totusi, nu stiu atat de mult cat ar crede unii. nu am spus ca evenimentele sunt folclor, ci ca prin repovestirea lor in anumite medii, poate ca se vor adauga elemente straine sau vor fi modificate unele evenimente…treptat devenind cu totul altceva.
3.din nou, multe despre problemele respectivilor frati, nici eu nu stiu, dar din cat stiu pot sa spun ca nu sunt de acord cu unele manifestari ale lor. asta nu inseamna ca sunt anatema sau ca ii dispretuiesc, ci doar ca nu sunt de acord cu ei. mai mult de atat nu pot spune, si nici nu se cuvine.