Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Da.
Nu vreau să par aiurea, dar am nedumerire sinceră… Care este rostul acelui „Continue reading” la acest articol? Ca să mai citesc… 3 cuvinte? Eu știu scopul și rostul… dar după aceea o să fiu numit cîrcotaș 🙂
spațiul în economia întregii pagini, daca las articolul complet imi baga iar chestiile alea de la sfîrșit…
așa îmi strînge tot blogul în sus și încap mai multe postări pe prima pagina pentru cei cu o conecție grea la internet cum am eu acum,
se descarca toata pagina greu, daca las toate postarile cu indicatiunile de copyright este si mai greu, mai lung, mai mult text, mai multe rame si frame…
dar sint curios care ar mai fi si un alt scop…
poate mai invat ceva.
rating-ul? glumești!
frate Marius, ar mai fi și un alt scop 🙂 depinde de cum vă gîndiți să-l folosiți
Oricum, trebuie să vă gîndiți la frustrarea celor care au conexiuni lente la internet, care trebuie să mai încarce încă o dată pagina pentru trei cuvinte 🙂 Și aveți suficiente youtuburi și fotografii pe pagină…
De exemplu, cu continue reading se poate verifica de câte ori a fost citit articolul cu pricina şi nu doar intrarea pe Home page.
Cele „trei cuvinte” exprima parerea autorului -importanta, daca il pretuiesti- si pe care nu a vrut sa o arate de la inceput pentru a-ti lasa libertatea gandirii proprii!
Eu, desi il admir si ma intereseaza ceea ce scrie, nu sunt de acord, de aceasta data, cu domnia sa, pentru ca generalizeaza cu prea multa usurinta. Daca in loc de „orice” ar fi scris „unele”, eram de acord.
Depinde de partea cui este frustrarea, a educatorului sau a copilului?!
M-ati trecut din nou la filtru?
Ce-am mai facut?
dar putem sa o numim frumos dorinta 🙂
Ati observat ce aer serios si matur au copii din poza?